BLITZ

Topurile de specialitate, cuprinzand cele mai bune filme realizate vreodata, clasifica adesea Nasul si Nasul II ca pe o singura intrare, pentru a lasa loc pe lista si altor capodopere.

In Luceafarul de dimineata, numarul 2 din 2022, scriitorul Horia Garbea noteaza cateva impresii literare pe marginea cartii lui Mihai Maniutiu, Intamplari cu Sfantul Sfarleaza, aparuta la editura Tracus Arte. Cunoscutul regizor Mihai Maniutiu care este si poet, prozator si eseist, s-a oprit de data aceasta la un scurt roman fantastic care are in prim-plan doi copii obisnuiti, Filip si Vadim, si intalnirea lor cu o creatura din alte spatii.

Stim cu totii ca povestile petrecute pe micul sau marele ecran nu sunt 100% reale, ci sunt doar menite sa trezeasca reactii emotionale, pentru un impact maxim. Adesea, acuratetea reprezinta o preocupare de rang secund pentru scenaristi – asta in cazul in care nu este total ignorata.

Pe 8 aprilie s-au implinit 111 ani de la nasterea lui Emil Cioran (8 aprilie 1911, Rasinari – 20 iunie 1995, Paris), cel mai autentic filozof si cel mai abisal eseist pe care l-a avut tara noastra. L-a avut, dar n-a putut sa-l si pastreze, deoarece in anii ’40, dezgustat de viata sociala si politica s-a stabilit la Paris, unde a si murit, apatrid, fara sa fi cerut cetatenia franceza. Ajuns la Paris, a locuit intr-o camaruta umila, un pat, o masa, un scaun si multe hartii, dar tinandu-si promisiunea de a nu mai vorbi si a nu mai scrie in limba romana niciodata.

Numita de critici „fermecatoarea spaniola” si adulata de milioane de fani, Penelope Cruz este una dintre cele mai talentate actrite europene care s-au impus la Hollywood.

Scriitorul A.E. Baconski, pe care il pretuiesc si eu, si nu de ieri de azi, ci inca din anii studentiei, ii atrage atentia lui Dan Stanca, semnand in revista „Luceafarul de dimineata” a Uniunii Scriitorilor din Romania articolul A.E. Baconski si Biserica neagra.

Pastele este un moment special pentru a ne reuni cu familia si cu cei dragi, pentru a participa la traditii pascale distractive, cum ar fi vanatoarea de oua, masa imbelsugata de sarbatoare si consumul de ciocolata.

Am citit de curand numarul din februarie al revistei Luceafarul de dimineata, revista de cultura editata de Uniunea Scriitorilor din Romania, pe care o conduce poetul Aurel Maria Baros. Mi-a atras atentia, inca de la inceput reproducerea unui fragment din scrierile lui Alexandru Davila, care povesteste cu mult talent, o intamplare petrecuta in 1884, pe care as putea-o intitula, Apa, apa, gogomane.

In lumea filmului, dragostea se aprinde rapid, adesea pe platourile de filmare, unde este de ajuns o singura privire intre cei doi protagonisti pentru ca scanteia amorului sa izbucneasca, dar  valvataia ei se stinge, de obicei, la fel de rapid.

Tot George Calinescu este cel care rezuma cel mai limpede calitatile unice ale lui Ion Creanga: „Placerea starnita de auditia scrierilor lui Creanga e de rafinament erudit. (...) Creanga e un umanist al stiintei satesti, scotand din eruditia lui un ras gros, fara a fi totusi un autor vesel prin materie. Continutul povestilor si al amintirilor este indiferent in sine, ba chiar apt de a fi tratat liric ori fantastic, vesela este hohotirea interioara, setea nestinsa de vorbe, sorbite pentru ele insele, dintr-o voluptate strict intelectuala.” („Dictionarul general al literaturii romane”, 2004).

Considerat un veritabil monstru sacru al cinematografiei mondiale, un creator de scoala si descoperitor si mentor al multor artisti de renume, Francis Ford Coppola are, cu siguranta, un capitol separat in orice istorie a celei de-a saptea arte.

Exact de 1 martie, in fiecare an, sarbatorim nasterea lui Ion Creanga, unul din marele careu de asi ai literaturii romane, alaturi de Eminescu, Slavici si Caragiale.

Desi realizat cu mai bine de patru decenii in urma, „Kramer contra Kramer” constituie si astazi un veritabil fenomen cultural, intr-o lume in care institutia casniciei pare considerata tot mai demodata.

Interviul cu Constantin Brancusi realizat de Apriliana Medianu pentru ziarul Curentul, din 6 octombrie 1930, reprodus in februarie 2022 de Cotidianul.ro, contine si alte cateva lucruri spectaculoase rostite de marele sculptor roman, pe care incerc sa le reproduc.

Desi multi dintre producatorii de filme sustin ca nu sunt manati, in initiativele si proiectele lor cinematografice, decat de ambitii artistice si de pura pasiune pentru frumos, fiind dornici sa ofere oamenilor povesti frumoase pe pelicula de celuloid, componenta pecuniara nu poate fi neglijata, atunci cand vorbim de un film.

Prin lege, data de 19 februarie a fost decretata ziua Brâncusi, cel mai mare sculptor român si parintele sculpturii moderne, nascut la Hobita pe data de 19 februarie 1876 (decedat in Franta in ziua de 16 martie 1957). In acest an se implinesc 146 de ani de la nasterea lui si am simtit nevoia sa culeg câteva rânduri al celor care au scris cu aceasta ocazie, omagiindu-i geniul si unicitatea.

Indiferent ca vorbim despre cresterea vânzarilor la vin, dupa succesul comediei romantice „In vino veritas”, dublarea numarului de amenzi pentru viteza excesiva, dupa primul film din seria „Furios si iute” sau sporirea numarului de inrolari in armata americana dupa premiera legendarului „Top Gun”, este cert ca filmele au influentat comportamentul uman de decenii.

Vorbind despre caracterul vizionar al lui Caragiale, presedintele Academiei Române Ioan-Aurel Pop a amintit la vernisajul expozitiei „ION LUCA CARAGIALE – 170 de ani de la nastere”, o schita mai putin cunoscuta a lui Caragiale: „Intr-o schita numita Poetul Vlahuta, publicata in Epoca literara in 1896, când ungurii sarbatoreau mileniul venirii in Panonia, el si-a imaginat ceremonia de la Alba Iulia, care urma sa aiba loc peste 26 de ani, in prezenta Regelui României”.

Cinefilii impatimiti stiu ca in ultimii ani exista o tendinta tot mai accentuata ca marile vedete de cinema sa accepte roluri mici, in filme aparent fara miza, dar carora tocmai prezenta lor le ofera valoare.

Prin 1975, ca tânar student filolog, am citit o carte care m-a marcat in mod semnificativ la vremea aceea: este vorba despre Shakespeare, contemporanul nostru, scrisa de Ian Kott, un regizor polonez de teatru, aparuta in 1962 la Varsovia si in 1969 la Bucuresti, in traducere româneasca. Peter Brook si Charles Marowitz se numara printre numerosii regizori care au recunoscut ca au fost influentati de Jan Kott, „gasind in analogiile sale dintre situatiile shakespeariane si cele din viata si drama moderna semintele noilor conceptii scenice”.