BLITZ

Nu doar actorii pot deveni celebri la Hollywood, ci si autovehiculele pe care le conduc. De altfel, atunci cand nu este vorba de superproductii istorice, autoturismele din filme pot deveni adesea la fel de faimoase ca si soferii lor. In randurile urmatoare va invitam sa faceti cunostinta cu cateva dintre „superstarurile” cu patru roti ale celei de-a saptea arte.

Intentionam sa scriu despre revenirea spectacolelor în salile de teatru, despre deschiderea stagiunii Teatrului Stela Popescu si a Filarmonicii George Enescu. Numai ca, de pe o zi pe alta, totul a cazut, spectacolele în sala sunt din nou interzise. Asa ca în aceasta saptamana voi vorbi despre un muzeu neobisnuit care a fost inaugurat la începutul lunii septembrie, urmand sa fie deschis in centrul Capitalei pana pe 17 octombrie.

Marii regizori sunt adesea definiti în mintea cinefililor de doua sau trei filme – de obicei cel mai valoros si cel mai slab. Astfel, Spielberg ne-a încantat cu „Lista lui Schindler” si ne-a dezamagit cu „1941”, Michael Cimino a fost încantator cu „Vanatorul de cerbi”, dar dezamagitor cu „Taramul fagaduintei”, iar Francis Ford Coppola s-a dovedit genial cu „Nasul” sau „Apocalipsul, acum”, dar de-a dreptul banal în „Din adancul inimii”.

Recent, a luat sfarsit cea de-a 48-a editie a Premiilor Uniunii Cineastilor din Romania (UCIN), editie la care capul de afis s-a numit La Gomera/The Whistlers in regia lui Corneliu Porumboiu, filmul care a castigat Marele Premiu si Trofeul UCIN.

Lansat in cinematografe pe 8 februarie 1976, „Taxi driver” (Soferul de taxi) a fost unul dintre cele mai controversate filme ale acelui deceniu, nu in ultimul rand pentru ca l-a inspirat pe un anume John Hinckley sa incerce sa-l asasineze pe presedintele Ronald Reagna.

Cand e vorba despre arta, teama n-are ce cauta. Pentru ca actorul, cantaretul are de partea sa publicul, si pentru el isi poate da si sufletul pe scena. Fara public, actorul este ca un rau fara poduri, e ca si cum ar incerca sa zboare cu o singura aripa. Nu se poate. Asa cred ca gandesc azi actorii care sunt obligati sa se desparta de publicul lor in conditiile in care restrictiile impuse de pandemie le-a afectat viata artistica. Dar ei nu se tem. Iata si cateva declarati preluate de Agerpres.

Indiferent ca ne plac sau nu productiile cinematografice apartinand genului horror, nu ne putem impiedica uimirea cand urmarim firul epic sinuos si socant al acestor filme. Si nu de putine ori ne intrebam, cuprinsi de fiori: de unde oare le-or veni ideile scenaristilor peliculelor de groaza? Ei bine, raspunsul nu e chiar asa de greu de dat, fiindca, de multe ori, asa cum vom vedea, aceste idei sunt inspirate din realitate...

De curand la editura Humanitas Fiction, in colectia Raftul Denisei a aparut romanul scriitoarei japoneze Hiro Arikawa, Memoriile unui motan calator, in traducerea Ralucai Nicolae.

Cleopatra, impresionanta si dominatoarea regina a Egiptului Antic, a devenit, gratie vietii sale aventuroase, o eterna sursa de inspiratie pentru poeti, dramaturgi si pictori.

Daca ar mai fi nevoie de dovezi pentru a demonstra ca „anii se duc ca banii”, atunci Festivalul Astra de la Sibiu, ajuns, iata, la editia a 27-a, este o asemenea dovada vie. Un Festival care in acest an se desfasoara in doua parti, intre septembrie si octombrie, in conditii speciale.

Agatha Christie ramane si astazi, la cateva decenii de la moartea ei, cel mai bine vandut autor de romane politiste din lume si oricine si-a petrecut macar cateva ore citindu-i cartile intelege de ce: capacitatea sa de a-si surprinde cititorii, talentul literar si abilitatea de a crea suspans si a-l mentine pana la ultima pagina sunt de neegalat.

Editia din acest an a Festivalului de Film Istoric Rasnov, a XI-a editie, a avut o desfasurare mai neobisnuita: in primul rand s-a derulat in doua parti si in al doilea rand nu s-a mai desfasurat sub forma dezbaterilor fata in fata, cum s-a intamplat pana in acest an, ci online, adica in lumea virtuala, aseptica, lipsit de vibratia care se naste intre participanti si public atunci cand contactul fizic nu este anulat cu desavarsire.

Cinematografia, ca mediu cultural, a fost intotdeauna preocupata de spiritualitate. Fie ca imbraca forma ideologiilor religioase conventionale, fie ca au o abordare mai ampla, filmele incearca si de cele mai multe ori reusesc sa descopere ce anume ii face pe oameni sa vibreze in sens spiritual.

Cartile nu se mai lanseaza in prezenta cititorilor, fotbalistii joaca in fata tribunelor goale, elevii nu mai calca pragul scolilor, teatrul se muta pe platformele digitale. Pare ca toate stadioanele, scolile, salile de spectacole, nu-si mai au rostul. De ce au fost construite, de ce s-ar mai construi, daca au devenit pustii? Paradigmele s-au rasturnat. Privim in singuratate, lipsiti de interlocutori si auditoriu, la zeul digital, fara suflet si fara forma.

Realizarea unui film implica nu doar eforturi mentale deosebite, ci si cheltuieli considerabile, de timp, energie si bani. Sute de elemente complexe trebuie imbinate laolalta pentru a crea pentru audienta, o experienta care nu dureaza mai mult de 2-3 ore, dar care trebuie sa fie de neuitat.

De fiecare data când scriu despre I.L. Caragiale, imi vine in minte hotarârea lui, din primavara lui 1905, de a se muta definitiv la Berlin, impreuna cu toata familia.

Pe 25 mai 1969, studiourile United Artists lansau pe piata „Midnight Cowboy” (tradus la noi „Cowboy-ul de la miezul noptii”), avându-i in rolurile principale pe Jon Voight si pe Dustin Hoffman, care interpretau doi indivizi dubiosi, ce-si faceau veacul pe strazile din New York

Vorbeam saptamana trecuta despre cele doua filme noi adaugate pe lista filmelor care urmeaza sa fie prezentate la Festivalul International de la Venetia, a 77-a editie, care se va desfasura intre 2 si 12 septembrie.

Va mai amintiti de sloganul de pe vremuri „Recuperare, reconditionare, refolosire”, care ne indemna sa nu aruncam nici macar o sticla sau o bucata de hartie la gunoi, ci sa le ducem la centrele de reciclare?

In perioada 2-12 septembrie, la teatrul Lido din Venetia, se va desfasura editia 77-a a celui mai vechi festival de film din lume, Festivalul International de Film de la Venetia, organizat de La Biennale di Venezia, sub directoratul lui Alberto Barbera.