BLITZ

 „Cetatea filmului” de la Hollywood ne-a dus pe campurile de lupta medievale inca de la aparitia cinematografiei. Desi filmele reprezentand batalii medievale sunt cu siguranta incitante, cele mai multe dintre ele sunt departe de a fi realiste.

Ascultand postul de radio Romania Muzical saptamanile trecute am aflat despre cvartetul de coarde Voces si performantele sale, atat in tara, cat si in strainatate, istorisite chiar de fondatorul acestuia, violonistul Bujor Prelipcean. Iata cateva informatii spectaculoase despre acest cvartet format in 1973 si devenit institutie culturala de stat in 1980.

Submarinele se numara printre cele mai secrete nave militare, putine persoane avand experienta vietii sub suprafata oceanului timp de luni intregi.

In numarul din octombrie al revistei Constelatii diamantine, revista de cultura universala fondata la Craiova si editata sub egida Ligii Scriitorilor Romani si a Uniunii Ziaristilor Profesionisti din Romania, redactor-sef Doina Dragut, am retinut un articol interesant semnat de Marin Mihalache (Chicago, SUA), intitulat Pandemia culturala. Incorsetat de spatiul tipografic limitat, reproduc doar cateva fragmente:

De curand a fost lansat pe marile si micile ecrane filmul biografic „Blonda”, inspirat de romanul omonim al lui Joyce Carol Oates. In rolul principal, Ana de Armas are o prestatie considerata de critici „magnifica”, dar istoricii sustin ca evenimentele prezentate pe ecran sunt mult fictionalizate si ca scenaristii si-au luat prea multe libertati in transpunerea pe pelicula a vietii controversatei vedete americane.

Scriam in urma cu o saptamana despre scrisoarea din exil a carturarului pasoptist Ion Heliade-Radulescu, publicata in numarul 8 al revistei de cultura Luceafarul de dimineaaa, a Uniunii Scriitorilor din Romania. In aceasta saptamana m-am oprit asupra unui alt scriitor pasoptist roman si anume Dimitrie Bolintineanu. Revista Luceafarul de dimineata reproduce in numarul 8, cateva pagini din jurnalul de calatorie al lui Bolintineanu, extrase din volumul „Calatorii pe Dunare si in Bulgaria, Tipografia nationala a lui Iosif Romanov et Comp., Bucuresti, 1858”.

Toata lumea iubeste o drama istorica buna. Cu toate ca in fiecare an o alta drama ia cu asalt premiile Oscar, asta nu inseamna ca Hollywoodul face o favoare subiectelor istorice. Este timpul sa aflam mai multe despre cat de putina istorie autentica a intrat in unele dintre cele mai de succes si mai premiate drame istorice din toate timpurile.

Am primit, prin intermediul poetului Aurel Maria Baros, secretar general de redactie, numarul 8 din Luceafarul de dimineata, revista de cultura a Uniunii Scriitorilor din Romania si, citindu-l pe indelete am retinut cateva articole extrem de interesante.
 Unul este cronica literara semnata de Dan Cristea la ultimul volum al lui Nicolae Prelipceanu, funa máro aparut la editura Cartea Romaneasca in acest an, „un volum complex, facand loc multor paranteze in cuprinsul aceluiasi poem, si care pune alaturi versuri despre contrarii, precum viata si moarte, anii tineretii si anii senectutii, acum si altadata”.

Moartea reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii, dupa aproape un secol de viata si sapte decenii de domnie a starnit un interes urias pentru monarhia britanica, inclusiv din partea cinefililor, care au luat cu asalt televiziunile prin cablu pentru a urmari excelentul serial The Crown.

Moartea reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii, dupa aproape un secol de viata si sapte decenii de domnie a starnit un interes urias pentru monarhia britanica, inclusiv din partea cinefililor, care au luat cu asalt televiziunile prin cablu pentru a urmari excelentul serial The Crown.

 Ion Heliade-Radulescu analizeaza in profunzime situatia din Tarile Romane la 1848, dar solicita guvernelor tarilor Europei un sprijin pentru o rezolvare echitabila. Scrisoarea catre ambasadorul britanic, in 1850, publicata de revista Luceafarul de dimineata, nr. 4 2022, continua cu analiza carturarului roman si cu referiri la actualitatea imediata a situatiei: „Catastrofa ce termina lupta Ungurilor ar fi terminat si propaganda slavo-rusa, daca, spre a continua, cabinetul Petersburgului n’ar fi prelungit agitatiile de resbel. Afla noua preteste spre a’si mentine ocupatia. Bulgaria fu pusa in miscare si agentii Rusiei reinodara in Tara Romana necontenitele lor conspiratii. Acum in vara trecuta se descoperi in Bucuresti un complot ce se poate socoti ca un cap-d’opera de dibacie moscovita. Capii lui sunt cunoscuti de oameni ai Rusiei. Si scopul lor era nu de a provoca o rescoala asupra Turcilor (caci aceasta nu o puteau), ci de a o inchipui de astfel prin concursul unor nenorociti Romani rataciti si prin adunatura unui numar de straini simbriasi ai Rusiei. Acum s’ar amagi cineva foarte de ar crede ca Rusia va lasa populatiilor orientale vreun moment de repaos. Raspanditi in eteriile greco-slave, ale caror fire toate sunt tinute de dansii, agentii moscoviti sunt neincetat ocupati intru a sepa temeliile Imperiului Otoman si a face a cadea in cursa conspiratiilor si a societatilor secrete o multime de oameni generosi dintre car cei mai multi cred ca lucreaza pentru independinta nationalitatii lor, unde in adevar nu sunt decat instrumentele oarbe ale cabinetului de la Petersburg”.

 Ion Heliade-Radulescu analizeaza in profunzime situatia din Tarile Romane la 1848, dar solicita guvernelor tarilor Europei un sprijin pentru o rezolvare echitabila. Scrisoarea catre ambasadorul britanic, in 1850, publicata de revista Luceafarul de dimineata, nr. 4 2022, continua cu analiza carturarului roman si cu referiri la actualitatea imediata a situatiei: „Catastrofa ce termina lupta Ungurilor ar fi terminat si propaganda slavo-rusa, daca, spre a continua, cabinetul Petersburgului n’ar fi prelungit agitatiile de resbel. Afla noua preteste spre a’si mentine ocupatia. Bulgaria fu pusa in miscare si agentii Rusiei reinodara in Tara Romana necontenitele lor conspiratii. Acum in vara trecuta se descoperi in Bucuresti un complot ce se poate socoti ca un cap-d’opera de dibacie moscovita. Capii lui sunt cunoscuti de oameni ai Rusiei. Si scopul lor era nu de a provoca o rescoala asupra Turcilor (caci aceasta nu o puteau), ci de a o inchipui de astfel prin concursul unor nenorociti Romani rataciti si prin adunatura unui numar de straini simbriasi ai Rusiei. Acum s’ar amagi cineva foarte de ar crede ca Rusia va lasa populatiilor orientale vreun moment de repaos. Raspanditi in eteriile greco-slave, ale caror fire toate sunt tinute de dansii, agentii moscoviti sunt neincetat ocupati intru a sepa temeliile Imperiului Otoman si a face a cadea in cursa conspiratiilor si a societatilor secrete o multime de oameni generosi dintre car cei mai multi cred ca lucreaza pentru independinta nationalitatii lor, unde in adevar nu sunt decat instrumentele oarbe ale cabinetului de la Petersburg”.

 Una dintre cele mai mari vedete cinematografice ale zilelor noastre, Brad Pitt a avut la Hollywood o cariera la care majoritatea actorilor pot doar visa. El a reusit sa accepte roluri in aproape toate genurile si cu toate bugetele.

 Am primit de curand numarul 4 din revista literara editata de Uniunea Scriitorilor din Romania, „Luceafarul de dimineata”, continuatoare a mai vechii reviste „Luceafarul” condusa, pe atunci de regretatul critic literar Laurentiu Ulici, azi condusa de Dan Cristea director si Alex Stefanescu, redactor-sef.

 Pentru ca nu toate filmele sunt inspirate din realitate, in asa fel incat personajele negative sa fi existat aievea, adesea scenaristii dau frau liber imaginatiei, inventand propriii lor „baieti rai”.

Una din recentele aparitii editoriale de la editura Humanitas Fiction, in colectia Raftul Denisei, este romanul lui Alan Hlad, Mesagerul secret al lui Churchill, in traducerea  si cu notele Rodicai Stefan.

Un remake al filmului Afaceri infernale, realizat in 2002 la Hong Kong, Cartita (titlul original este The Departed) reprezinta una dintre cele mai stralucite creatii ale lui Martin Scorsese. Filmul se bazeaza in mod vag pe viata reala a bandei Winter Hill din Boston; personajul Colin Sullivan este bazat pe agentul FBI corupt John Connolly, in timp ce personajul Frank Costello este bazat pe gangsterul irlandezo-american Whitey Bulger.

Una dintre cele mai vechi picturi ale lui Gerhard Richter este legata de arestarea sefului SS al lui Eufinger, Werner Heyde, reproducand o fotografie publicata in presa. O alta, din aceeasi serie, Family at the Seaside, este un instantaneu din albumul foto al sotiei sale, care il arata pe tatal ei, profesorul Eufinger, jucandu-se cu caii cu familia sa, o fotografie care nu este remarcabila, cu exceptia faptului ca a fost facuta exact cand Eufinger a trimis-o pe matusa lui Richter la moarte.

Jean-Luc Godard s-a nascut la Paris, la 3 decembrie 1930, ca al doilea dintre cei patru copii ai unei familii burgheze franco-elvetiene. Tatal sau era medic si detinea o clinica privata, iar mama sa provenea dintr-o familie de bancheri elvetieni.

Ma opresc in aceasta saptamana la filmul scris si regizat de Florian Henckel von Donnersmarck, Werk ohne autor (Opera fara autor) din doua motive: unul, pentru ca este un film german, deci european, si doi, pentru ca este biografia unui pictor german abstract mai putin cunoscut.