BLITZ

Ni se spune adesea ca polimatii – persoane cu abilitati dovedite in mai multe domenii de activitate – au constituit o caracteristica a altor vremuri. Nimic mai fals! Si astazi, in epoca informaticii si a vitezei, exista oameni cu competente variate si foarte solide, in domenii de activitate total diferite.

A inceput scoala acum o luna, dar cu amintirea unui an pierdut anul trecut, presarat cu improvizatii si superficialitate, dar cu speranta ca lucrurile vor fi remediate in acest an, desi semne bune nu au cum sa se arate. Copiii vor purta masca de frica valurilor de pandemie, printre masute despartite de panouri de plexiglas, acolo un-de sunt conditii, si recreatii ingrijorate de atacul neprevazut al Covid-19. Dar nu asta e problema esentiala.

Cine spune, cu nostalgie, ca „nu se mai fac azi filme ca pe vremuri” nu se insala deloc. Este adevarat ca in zilele noastre trucajele sunt mai spectaculoase, actiunea mai trepidanta, iar la o mare parte din scene contribuie... grafica pe computer, dar adesea jocul actoricesc este mai slab, regia lasa de dorit si filmele par facute exclusiv in scop comercial, cu prea putina preocupare pentru latura artistica.

Anul acesta, pe 20 august, s-au implinit 101 ani de la nasterea academicianului si profesorului Zoe Dumitrescu-Busulenga. Chiar daca tardiv, scriu aceste rânduri despre cea care mi-a fost si mie profesor la Facultatea de Limba si Literatura Româna, la Universitatea Bucuresti, pe la mijlocul anilor 70. Notez pentru inceput câteva din datele biografice ale acestui incontestabil om de cultura.

Filmele realizate astazi in intreaga lume implica un grad ridicat de colaborare, intre sute de oameni si adesea posturile se schimba.

Am amintit despre filmul Neidentificat al regizorului Bogdan Apetri atunci cand am trecut in revista productiile lansate in premiera nationala la TIFF 2021. Revin acum la acest film si incerc sa punctez cateva idei extrase din interviul lui Bogdan Apetri pentru Agerpres.

Politica a constituit adesea o sursa de inspiratie pentru producatorii de filme, thrillerurile sau filmele de actiune, ba chiar si comediile despre oameni politici bucurandu-se de un constant interes din partea cinefililor.

Putini dintre cei care i-au urmarit cariera tumultuoasa ar spune ca junele sexy si macho din filme precum „Orhideea salbatica” sau „Noua saptamani si jumatate” implineste chiar azi 69 de ani. Si totusi, trecerea timpului nu iarta pe nimeni, desi ea si-a pus mai putin amprenta asupra lui Rourke, despre care multi afirma ca arata azi, mai bine cand este aproape septuagenar, decat arata, sa spunem, acum doua sau trei decenii, cand se confrunta cu dependenta de droguri si de alcool.

Cine crede ca arsita verii toropeste spiritul, se insala. Festivalul International de Film Transilvania (TIFF in limba engleza!), aflat la a 15-a editie, a adus in atentia spectatorilor cateva dintre cele mai asteptate filme romanesti ale anului, si s-a incheiat pe 8 august la Sibiu.

Viata de actor nu inseamna – in ciuda a ceea ce isi imagineaza multi dintre noi – numai bani, glorie, lux si distractii.

 Zilele de filmare sunt lungi, riscurile, mai ales in cazul filmelor de actiune, nu sunt deloc putine, stresul se acumuleaza si adesea pe fondul tensiunile pana si cele mai „zen” vedete pot rabufni in crize de furie, coplesiti de emotii si uneori amenintand chiar cu abandonarea totala a productiei.

De curand, la editura Humanitas Fiction, in colectia Raftul Denisei, a aparut romanul Ascensiunea, al scriitorului grec Nikos Kazantzakis (in traducerea Elenei Lazar).

Timpul nu iarta pe nimeni, dar se pare ca unii dintre noi sunt mai feriti de efectele trecerii lui decat altii. Acest lucru este valabil in special pentru actori si actrite, la a caror frumusete contribuie din plin nu doar Mama Natura, ci si bisturiul si injectiile esteticienilor.

E vara, e august, e cald. Un pahar cu apa rece este bine venit si apoi putina poezie nu strica. Important, cand e vorba de poezie, valabil si pentru vin, e ca ea trebuie musai sa fie buna, altminteri te trezesti cu dureri de cap.

Realizat in 1966, in Marea Britanie, cu un buget care astazi n-ar fi suficient nici macar pentru cateva minute de „blockbuster” cu roboti transformabili si supereroi cu muschi de silicon, „Un om pentru eternitate” (titlul original „A Man for All Seasons”) este o impresionanta drama despre conditia umana, despre curaj si duplicitate, despre puterea absoluta si adevarul absolut.

Un important proiect dedicat muzicii culte al judetului Mures se va desfasura intre 20 si 22 august la Targu Mures. Este vorba despre Festivalul Regal de opera „Virginia Zeani”, eveniment ajuns la a IV-a editie, cu un profil care-i asigura deschiderea multiculturala si anvergura internationala si cu participarea extraordinara a unor muzicieni de elita din Brasov, Cluj-Napoca si Bucuresti, dupa cum transmite Agerpres.

Realizarea unui film nu este o activitate pentru cei cu inima slaba. Iar adesea, in spatele unor scene pe care milioane de cinefili le privesc captivati si care raman memorabile se afla enorm de multa munca, dedicare si vointa, dar si o incapatanare vecina cu obsesia, din partea regizorilor.

La Simpozionul international „Tomisul, izvor cultural si spiritual in promovarea identitatii romanesti in tara si peste hotare” care a urmat conferintei de presa extraordinare din 26 mai 2021 a profesorului Constantin Barbu, despre care am scris saptamana trecuta, prilej cu care au fost prezentate inca 100 de volume din impresionanta colectie a profesorului Barbu intitulata Monumenta Romaniae Historica, o opera care pune in lumina „titlul de noblete al poporului roman si al Bisericii, evidentiat in scrierile primului mileniu crestin”, cercetatorul roman a vorbit si despre un document pe care l-a obtinut din Rusia.

In urma cu un secol, in plina perioada a Prohibitiei, guvernul american a incercat – si chiar a reusit – sa impuna o serie intreaga de restrictii impotriva a ceea ce se considera a fi „indecenta” din filme.

Academicianul prof. Constantin Barbu nu este doar un intelectual cu adevarat autentic pe meleagurile noastre, el este o opera unica. Despre el am scris în urma cu un deceniu, atunci când am aflat despre realizarile de exceptie ale acestui profesor interesat de istoria si cultura româneasca si aproape deloc de notorietatea de mucava oferita de televiziune. Mi-a retinut atentia faptul ca s-a dus la Moscova si a obtinut aprobarea autoritatilor ruse pentru a scana toate manuscrisele lui Dimitrie Cantemir, primul si cea mai autentica personalitate intelectuala din istoria României. Mii de pagini scoase la lumina pentru prima oara de Constantin Barbu într-o lucrare de 17 volume! Acelasi efort si reusita pentru manuscrisele integrale ale poetului national Mihai Eminescu.

Este cunoscuta predilectia anumitor regizori de a crea, în timpul filmarilor, o atmosfera cât mai realista, cât mai apropiata de scenele si vremurile descrise. Din aceasta perspectiva, absolut toti cei care au lucrat cu Steven Spielberg sustin ca reputatul regizor este un veritabil „maniac” si nu lasa nimic la voia întâmplarii.