BLITZ

Am auzit cu totii despre cascadorii din filme care s-au lasat cu oase rupte, arsuri sau alte dizabilitati temporare sau permanente. Exista actori, de la Belmondo la Tom Cruise, care si-au facut singuri cascadoriile, in vreme ce unii, precum simpaticul Jackie Chan, a avut chiar ideea ghidusa de a-si promova un film prezentand secvente cu cascadorii executate de el si din care a iesit tare „sifonat”.

Luna trecuta, la cetatea Halmyris de langa Murighiol au fost marcate Zilele europene ale arheologiei, „evenimentul fiind initiat in cadrul unui proiect finantat de Institutul National al Patrimoniului (INP) care pune bazele unui viitor parc arheologic”, dupa cum transmitea Agerpres.

In esenta, filmul este o poveste spusa cu ajutorul imaginilor. Cele mai bune filme construiesc o naratiune, nu prin intermediul dialogurilor sau unei superflue povesti de fundal, ci cu ajutorul imaginilor, care valoreaza, asa cum bine s-a spus, „cat o mie de cuvinte”.

Unul dintre cele mai mari festivaluri din lume si cel mai mare eveniment dedicat artei spectacolului din Romania, Festivalul International de Teatru de la Sibiu (FITS) va prezenta, in perioada 20-29 august, peste 600 de evenimente realizate de artisti din 37 de tari, de pe toate continentele, pentru ceea ce va insemna cea mai complexa editie desfasurata pana in prezent, dupa cum anunta organizatorii intr-un comunicat de presa remis de AGERPRES.

Inca de la aparitia cinematografului, personajele din filme au dovedit o apetenta aparte pentru alcool, mai ales in filmele de actiune, acesta fiind adesea un element nelipsit.

Arta nu inseamna imbogatire cu bani castigati peste noapte, daca ne gandim la pictorii si muzicienii din secolul trecut. Dar arta inseamna si bani, dincolo de celebritate. Care vine o data cu banii, totusi.

Produs in urma cu exact 60 de ani, filmul „West Side Story” este parca mai actual ca niciodata intr-o America in care tensiunile rasiale par sa reizbucneasca, dupa o lunga perioada de calm.

Jazz-ul este pentru cunoscatorii muzicii lejere, nu pentru cei ai muzicii clasice, dar oricum ar fi jazz-ul este un gen muzical complex, inovator, creativ, singurul care mai face inca fata valului uniformizator, inconsistent al muzicii de divertisment de azi. Jazzul are cateva varfuri peste care nu poti trece, de la Miles Davis, la Keith Jarrett si Diana Krall, sa zicem.

Se intampla de multe ori ca „remake”-urile, adica reluarile unor filme celebre, facute adesea la multe decenii dupa peliculele originale, cu alti actori, alti regizori si alta viziune, sa fie chiar mai bune decat acestea.

La inceputul acestui an, la editura Humanitas Fiction a aparut in colectia Raftul Denisei, ultimul roman din trilogia distopica imaginata de J.M. Coetzee, Moartea lui Isus (traducere de Irina Horea). La Humanitas Fiction au aparut in anii trecuti si celelalte doua romane ale trilogiei, Copilaria lui Isus si Zilele de scoala ale lui Isus, despre care am scris la vremea respectiva.

Pentru cei mai in varsta dintre noi, Nicole Kidman va ramane mereu frumusetea ingenua din „Liniste apasatoare”, un thriller care a facut furori in anii 1980. Altii si-o vor aduce aminte de rolurile din „Batman”, „Cu ochii larg inchisi” sau „Orele”.

Recent, la editura Humanitas Fiction, in colectia Raftul Denisei, a aparut romanul lui Nick Bradley, Pisica si orasul, in traducerea Magdalenei Ciubancan.

In istoria cinematografiei au existat filme care au reusit sa cucereasca publicul si critica de specialitate printr-un singur monolog, rostit de personajele lor. Fie ca e vorba de personaje istorice sau fictive, discursurile lor au facut diferenta, devenind momente definitorii ale actiunii si ramanand pentru totdeauna in memoria cinefililor, ca niste citate inspirationale de exceptie.

La editura Humanitas Fiction a fost publicat recent, in traducerea realizata de  Carmen Ciora si Domnica Drumea dupa editia revizuita de Andrew Biswell, romanul lui Anthony Burgess, Portocala mecanica.

Un vechi proverb spune „Rusine ucenicului care nu-si depaseste mesterul”; proverbul pare sa fie valabil nu doar in discipline tehnice, ci si in plan artistic, inclusiv in cinematografie. Adesea, atunci cand apare un film care devine instantaneu block-buster, ne este aproape imposibil sa credem ca vreun eventual remake ar putea fi mai bun.

Prezentam, in continuarea numarului precedent, cateva dintre colectiile Muzeului Etnografic Anton Badea din Reghin si asta pentru ca nu doar colectia lui de lazi de zestre e impresionanta, ci si alte colectii de obiecte mestesugite din lemn, opere ale artistilor populari din zona Bihorului, dar si altele privind ocupatiile agricole, cum ar fi pastoritul, vanatoarea si pescuitul.

Am auzit cu totii povesti despre vedete cu aere de diva (si acest lucru este valabil nu doar pentru starurile feminine, ci si pentru cele masculine) care ii obliga pe producatori sa includa in contractele lor tot felul de pretentii bizare si se poarta pe platourile de filmare ca niste tanci razgaiati. 

Arta traditionala romaneasca, mesterii ei, continua sa existe, in ciuda  „modernizarilor” de tot felul, sprijinindu-si existenta pe daruirea si pasiunea artistilor ei.

Relatia dintre regizor si actori constituie unul dintre cele mai importante ingrediente ale reusitei sau esecului unui film. Cand relatia merge ca pe roate, se sudeaza echipe de neoprit, ca acea dintre Martin Scorsese si Leonardo DiCaprio. Dar, cand merge prost, apar tensiuni, conflicte si chiar batai in toata regula, dupa cum va veti lamuri singuri, din exemplele ce urmeaza.

Pandemia a adus si lucruri bune. De pilda, citim ca „facandu-si ordine prin hartii si manuscrise in timpul pandemiei de Covid-19, Ludmila Ulitkaia descopera un scenariu scris in 1988 si niciodata publicat, din motive politice. Il gaseste uluitor de actual, si astfel se naste acest microroman aparut in Rusia in 2020, care e bazat pe un fapt real: epidemia de ciuma izbucnita la Moscova in 1939, intr-o vreme cand „dusmanii“ regimului stalinist erau arestati pe capete”.