MINUNI ALE LUMII

Daca cercetam minutios acest aspect de-a dreptul fabulos al civilizatiei umane – tendinta si dorinta, am zice, organica, de a socializa, de a petrece la propriu si la figurat clipe unice cu oameni cunoscuti ori straini, bucurandu-se pur si simplu ca traiesc – vom fi uimiti sa constatam ca în toate tarile lumii, în sanul tuturor etniilor, chiar daca razboaiele fac ravagii ireparabile în multe locuri, totusi asa-numita magie a sarbatorilor triumfa permanent, pretutindeni. Festival: acesta este numele de basm al trairior noastre în extaz, uneori aceste reuniuni fiind oarecum banale, cunoscute dinainte, alteori pline de surprize si chiar bizare...

Ca animal de companie, pisica este cu certitudine cea mai îndragita si nu pentru ca ar aduce foloase extraordinare omului, ci datorita atat aspectului sau adorabil, cat si firii sale caline si nu de putine ori capricioase. Se estimeaza ca în întreaga lume ar trai peste 500 de milioane de asemenea feline, apartinand unui numar foarte mare de rase. Cu toate acestea, imensa „populatie” felina domestica are un singur stramos comun!

Putem vorbi la nesfarsit despre lucruri miraculoase realizate de-a lungul veacurilor si mileniilor de fiinta umana, dar in acelasi timp nu avem voie sa uitam nicio clipa ca principalele elemente iesite din comun, care ne fac sa contemplam muti o anume fata a realitatii inconjuratoare, sunt de fapt vietatile traitoare pe aceasta planeta magica, de care insa multi isi bat joc fara scrupule. Dintre sutele si miile de asemenea specii-minune, am incercat sa selectam – de fapt, sa adunam laolalta aleatoriu – cateva, care pot fi in parte definitorii pentru aceasta idee deloc deplasata: Pamantul este locuinta eterna a unor miracole vii.

Descoperirea, in 2014, in urma unui examen scanner realizat la Rotterdam (Tarile-de-Jos), a mumiei unui calugar budist „ascuns” chiar intr-o statuie a lui Buddha i-a socat pe specialisti si nu doar pe ei. Statuia dateaza din secolele al XI-lea–al XII-lea, iar pe 14 iulie a.c. justitia olandeza a decis restituirea bizarului obiect catre o comunitate chineza care il revendica. Totusi, incredibila sa poveste a putut fi decriptata, uluind inca o data lumea stiintifica.

Un deget mare de la piciorul drept, confectionat din lemn astfel incat sa poata fi atasat de partea sanatoasa a membrului respectiv, vechi de peste 3.000 de ani, ar fi apartinut fiicei unui preot egiptean.

In mod automat, persoanele neinitiate in istoria scrisului – asa cum este elaborata de arheologi si lingvisti, de istorici, antropologi ori criptologi – au in minte un singur „adevar” referitor la originea acestuia.

Poate ca aceasta este soarta oricarei entitati cu o celebritate nemasurata: sa se afle mereu in centrul atentiei, sa aiba o imagine ultracunoscuta, dar in acelasi timp sa pastreze si o multime de caracteristici nestiute de public si chiar secrete fascinante. E si cazul faimoasei statui a Libertatii (numele exact: „Libertatea luminand Lumea”) de la intrarea maritima in New York – opera sculptorului Auguste Bartholdi –, un inestimabil dar al poporului francez pentru cel american, construit la Paris intre anii 1875 si 1884, dupa care cele 300 de piese componente au fost transportate peste Atlantic si montate pe un soclu imens, inaltat prin contributia clasei americane de mijloc, fiindca cei bogati s-au aratat insensibili la admirabila initiativa.

Este atat de cunoscuta imaginea ei in intreaga lume, incat pare ca nu mai are nevoie de „prezentari” suplimentare. Cu toate acestea, faimoasa statuie a Libertatii, ridicata pe mica insula Liberty Island, la intrarea in portul New York, pastreaza un fel de portofoliu incredibil de consistent, care contine – nu secrete ce nu pot fi dezvaluite publicului, ci detalii legate de originea, de destinul ei in timp si de alte aspecte „colaterale”. Vi le vom prezenta cu rigurozitate, rand pe rand!

Ridicat în 1593, podul care traverseaza un brat al fluviului Thu Bon este cel mai vechi edificiu din Hoi An. Acest orasel de negustori situat în centrul Vietnamului nu s-a schimbat deloc de cinci veacuri. Clasat din 1999 pe lista patrimoniului mondial UNESCO, el face din nou trecutul sa vibreze pe tonuri înalte, care îi fascineaza pe vizitatori.

Probabil oricine a resimtit, macar o data, o senzatie de neliniste, de teama nelamurita în preajma acestor stranii creaturi de piatra. Scriitorul francez S. Tesson considera ca garguii au sarcina de a-i supraveghea pe oameni. Subiect despre care am mai scris si noi, însa asupra caruia revenim, datorita unei anume nuante de spectaculozitate bizara ce îl învaluie. Dar, de fapt, ce sunt bizarele statuete cu chipuri apocaliptice care vegheaza ori poate ca doar împodobesc numeroase constructii ce dateaza în special din epoca medievala?

În urma cu aproape 20 de ani, o echipa de arheologi condusa de profesorul american Jeffrey K. Wilkerson, de la National Geographic Society a ajuns în comunitatea din El Pital, care avea sediul municipal la Martinez de la Torre, regiunea Veracruz, Mexic. Arheologii si-au manifestat interesul de a studia aceasta comunitate, în contextul informatiilor persistente referitoare la posibila existenta în zona a unor vestigii ce ar fi putut reprezenta ruinele unor vechi piramide.

Sri Lanka este o insula plina de surprize majore, despre unele dintre ele scriind si noi, recent. Înzestrata cu o bogata fauna si flora, ea detine si un incredibil patrimoniu cultural, împartit judicios între traditie si religie. Între numeroasele situri arheologice sau religioase raspândite pretutindeni, cel mai cunoscut ramâne Templul Dintelui, situat în apropierea lacului Kandy.

Consultantul Unesco spaniol José Ignacio Gallegos a început o ampla actiune de cercetare în zona stravechii cetati Tiahuanaco (sau Tiwanaku), aflata la 70 km de La Paz, capitala Boliviei, în scopul stabilirii unei noi strategii de protectie pentru celebrul sit arheologic. Releveul complet al geografiei sale cadastrale s-a realizat inclusiv cu ajutorul imaginilor din satelit si al dronelor, operatiune care a adus si o serie de surprize. Una dintre acestea arata ca avem de-a face cu cel mai mare complex arheologic cunoscut pâna în prezent.

Bazilica din Sainte-Anne-de-Beaupré este considerata unul dintre locurile de înalta spiritualitate din Canada, datorita nenumaratelor miracole petrecute aici. Situata nu departe de Quebec, ea reprezinta si un obiectiv de pelerinaj intens. Ridicata în 1658 în onoarea Sfintei Ana, mama Fecioarei Maria si bunica lui Iisus, ea a cunoscut de-a lungul timpului numeroase transformari arhitecturale.

Crystal Cathedral este numele unei biserici catolice situate in orasul Garden Grove din statul american California. Inainte sa fie achizitionata in noiembrie 2011 de Biserica Catolica Romana, aici se celebrau liturghiile de catre Biserica Reformata din America, una dintre cele mai vechi biserici protestante din Statele Unite.

Asteptand cu teama intoarcerea fratelui sau Mogallana, regele uzurpator Kassapa a trait timp de 18 ani inconjurat de servitori si consilieri, de cele circa 1.000 de curtezane si, desigur, de o garda bine inarmata pentru a preintampina un atac fatal. Astfel, fortareata de pe „Stanca Leului” s-a transformat treptat intr-un oras izolat, insa de o frumusete rarisima, datorita arhitectilor, sculptorilor si pictorilor care au decorat-o.

Cunoscut si sub numele de Simhagiri, imensul bloc de piatra care se inalta pâna la 370 de metri, ca si cum ar fi tâsnit spre cer din peisajul lin inconjurator pare un cub imens plantat acolo anume pentru a putea fi utilizat de catre om. Si omul s-a priceput sa escaladeze peretii verticali, iar pe platoul vast de deasupra a modelat si a construit o adevarata capodopera a arhitecturii asiatice si mondiale, care avea sa devina capitala regala pentru Sri Lanka: „Stânca Leului”.

Zilele din apropierea solstitiului de vara au fost considerate intotdeauna mistice, magice sau supranaturale. Nu-i de mirare ca o serie intreaga de traditii si ritualuri legate de aceasta perioada au aparut, inca din cele mai vechi timpuri. O astfel de traditie, foarte asemanatoare Sanzienelor romanesti, este Eniovden, celebrata in fiecare an in Bulgaria, pe 24 iunie, Ziua Sfantului Ioan Botezatorul, desi aceasta sarbatoare are certe origini pagane, legate de cultul Soarelui. Datina este intalnita si in alte culturi slave, dar la bulgari s-a pastrat cel mai bine.

In Evul Mediu, in Europa Occidentala cea ravasita permanent de razboaie si deci foarte interesata de arme din ce in ce mai „performante”, un asemenea instrument de ucis extrem de temut era arbaleta, denumita si „arma diavolului”. Totusi, sustin specialistii, aceasta a fost inventata in indepartata China; si nu in epoca medievala, ci in Antichitate. O dovada impresionanta in acest sens este descoperirea in situl Xian, in una dintre gropile ce adapostesc faimoasa armata de teracota a primului imparat chinez, a unei arbalete complete, veche de circa 2200 de ani!

Când, în 1897, Karl von den Steinen, tânar medic pasionat de civilizatiile polineziene, a ajuns în insulele Marchize, tatuajele erau deja interzise de circa zece ani. Misionarii le cerusera bastinasilor sa-si acopere trupurile cu o roba larga de bumbac, acea „roba a misiunii” impusa femeilor în coloniile franceze din Oceania. De asemenea, au interzis desenele gravate pe pielea barbatilor, care le puneau atât de bine în valoare corpurile.