MINUNI ALE LUMII

Cu siguranta (si) noi, oamenii, suntem înzestrati cu ceea ce am putea numi un al saselea simt, dar mult mai evident apare acest lucru în cazul vietuitoarelor care nu vorbesc omeneste, dar uneori chiar se comporta similar noua. De exemplu, prietena noastra blanda si capricioasa – pisica. Un adevarat tezaur de calitati, între care si unele pe care le-am încadra în zona paranormalului!

Fascinatie si teama, mister, dar si sanatate, belsug si speranta: iata doar cateva cuvinte prin care poate fi caracterizata imensa intindere de ape a planetei noastre. Niciodata cunoscuta cu adevarat in intregime, ea ne ofera revelatii surprinzatoare in orice moment. Va impartasim si dumneavoastra cateva asemenea amanunte mai putin stiute.

Natura umana poate fi considerata un paradox ce nu inceteaza sa ne uimeasca, iar guvernatorul suprem al veritabilului carusel de lumini si umbre pare atractia pana la fascinatie catre moarte, cu tot ceea ce inseamna ea. Un exemplu pe care multi nu-l pot intelege il reprezinta osuarele manastirilor, acele „mormane” de oase ce au apartinut candva unor evlaviosi slujbasi ai bisericii, depozitate intr-un cadru ce sugereaza in primul rand liniste si impacare, eternitate si toleranta. Dar nu teroarea in fata mortii iminente constituie semnificatia principala a acestui element sinistru la prima vedere, ci o suma de simboluri spirituale pozitive, pe care orice vizitator vremelnic este chemat sa le desluseasca.

Romania se afla in posesia unui vestigiu antic de top, pe care insa, din pacate, toate guvernele postdecembriste si in special responsabilii din cultura nu doar ca l-au ignorat, ci l-au si aruncat, efectiv, prada factorilor destructivi umani si naturali. Vorbim despre piciorul podului peste Dunare, constructie atribuita faimosului Apolodor din Damasc, care a pastrat vreme de milenii un secret fabulos: formula asa-numitului „beton roman”, mai rezistent decat cele mai moderne materiale de acelasi tip din zilele noastre.

Mauritius, parte a continentului african, inconjurata de apele oceanului la 900 de kilometri est de Madagascar, face parte din insulele Mascarene, impreuna cu insula franceza Réunion, situata la 200 km sud-vest. O curiozitate majora a statului cu acelasi nume o reprezinta o pasare care a trait numai aici pana acum circa 300 de ani si care figureaza chiar pe stema micii republici insulare.

La majoritatea popoarelor si etniilor de pe Pamant, venerarea inaintasilor plecati din lumea celor vii constituie o datorie de onoare, o sarcina sacra, de care cei mai multi se achita cu bucurie si multumire sufleteasca deplina. De altfel, asa este traditia, de mii de ani, si in toate regiunile locuite de romani. Stim bine, in acelasi timp, ca practicile funerare, fiecare cu specificul sau, includ nenumarate elemente de arta nativa pura, un fel de esenta a esteticului transpusa in zona mortuara. Un asemenea aspect absolut fascinant il intalnim si in indepartata insula din estul Africii, enigmatica Madagascar.

Cunoastem de mult timp sintagma „minunile lumii”, care se refera la realizari ale oamenilor din Antichitate si care – sa recunoastem – ar fi foarte dificil de construit chiar si astazi, cu toate tehnologiile moderne si tehnicile de lucru avansate ce ne stau la dispozitie.

Qian-dao este un lac artificial creat in 1959 pentru construirea unui baraj pe raul Xin’an. Asa cum se procedeaza in majoritatea cazurilor de acest fel, o mare parte din valea in care se inaltau importante vestigii ale trecutului si localitati rurale au fost scufundate definitiv si mai pot fi admirate, eventual, doar... in costum de scafandru. Lacul se situeaza in provincia chineza Zhe-jiang, nu departe de Hang-zhou.

Daca nu ar exista animale pe Pamant, probabil nici omul nu ar mai exista. Descoperirile arheologice si paleontologice arata cat se poate de clar ca, de la inceputurile actualei civilizatii, omul a fost legat in mod vital de celelalte fiinte. Hrana si imbracamintea, in primul rand, apoi adaposturile, diverse accesorii si, de mai multe veacuri incoace combustibilii ce au ajuns azi sa invrajbeasca definitiv omenirea – toate acestea le datoram animalelor.

Daca cercetam minutios acest aspect de-a dreptul fabulos al civilizatiei umane – tendinta si dorinta, am zice, organica, de a socializa, de a petrece la propriu si la figurat clipe unice cu oameni cunoscuti ori straini, bucurandu-se pur si simplu ca traiesc – vom fi uimiti sa constatam ca în toate tarile lumii, în sanul tuturor etniilor, chiar daca razboaiele fac ravagii ireparabile în multe locuri, totusi asa-numita magie a sarbatorilor triumfa permanent, pretutindeni. Festival: acesta este numele de basm al trairior noastre în extaz, uneori aceste reuniuni fiind oarecum banale, cunoscute dinainte, alteori pline de surprize si chiar bizare...

Ca animal de companie, pisica este cu certitudine cea mai îndragita si nu pentru ca ar aduce foloase extraordinare omului, ci datorita atat aspectului sau adorabil, cat si firii sale caline si nu de putine ori capricioase. Se estimeaza ca în întreaga lume ar trai peste 500 de milioane de asemenea feline, apartinand unui numar foarte mare de rase. Cu toate acestea, imensa „populatie” felina domestica are un singur stramos comun!

Putem vorbi la nesfarsit despre lucruri miraculoase realizate de-a lungul veacurilor si mileniilor de fiinta umana, dar in acelasi timp nu avem voie sa uitam nicio clipa ca principalele elemente iesite din comun, care ne fac sa contemplam muti o anume fata a realitatii inconjuratoare, sunt de fapt vietatile traitoare pe aceasta planeta magica, de care insa multi isi bat joc fara scrupule. Dintre sutele si miile de asemenea specii-minune, am incercat sa selectam – de fapt, sa adunam laolalta aleatoriu – cateva, care pot fi in parte definitorii pentru aceasta idee deloc deplasata: Pamantul este locuinta eterna a unor miracole vii.

Descoperirea, in 2014, in urma unui examen scanner realizat la Rotterdam (Tarile-de-Jos), a mumiei unui calugar budist „ascuns” chiar intr-o statuie a lui Buddha i-a socat pe specialisti si nu doar pe ei. Statuia dateaza din secolele al XI-lea–al XII-lea, iar pe 14 iulie a.c. justitia olandeza a decis restituirea bizarului obiect catre o comunitate chineza care il revendica. Totusi, incredibila sa poveste a putut fi decriptata, uluind inca o data lumea stiintifica.

Un deget mare de la piciorul drept, confectionat din lemn astfel incat sa poata fi atasat de partea sanatoasa a membrului respectiv, vechi de peste 3.000 de ani, ar fi apartinut fiicei unui preot egiptean.

In mod automat, persoanele neinitiate in istoria scrisului – asa cum este elaborata de arheologi si lingvisti, de istorici, antropologi ori criptologi – au in minte un singur „adevar” referitor la originea acestuia.

Poate ca aceasta este soarta oricarei entitati cu o celebritate nemasurata: sa se afle mereu in centrul atentiei, sa aiba o imagine ultracunoscuta, dar in acelasi timp sa pastreze si o multime de caracteristici nestiute de public si chiar secrete fascinante. E si cazul faimoasei statui a Libertatii (numele exact: „Libertatea luminand Lumea”) de la intrarea maritima in New York – opera sculptorului Auguste Bartholdi –, un inestimabil dar al poporului francez pentru cel american, construit la Paris intre anii 1875 si 1884, dupa care cele 300 de piese componente au fost transportate peste Atlantic si montate pe un soclu imens, inaltat prin contributia clasei americane de mijloc, fiindca cei bogati s-au aratat insensibili la admirabila initiativa.

Este atat de cunoscuta imaginea ei in intreaga lume, incat pare ca nu mai are nevoie de „prezentari” suplimentare. Cu toate acestea, faimoasa statuie a Libertatii, ridicata pe mica insula Liberty Island, la intrarea in portul New York, pastreaza un fel de portofoliu incredibil de consistent, care contine – nu secrete ce nu pot fi dezvaluite publicului, ci detalii legate de originea, de destinul ei in timp si de alte aspecte „colaterale”. Vi le vom prezenta cu rigurozitate, rand pe rand!

Ridicat în 1593, podul care traverseaza un brat al fluviului Thu Bon este cel mai vechi edificiu din Hoi An. Acest orasel de negustori situat în centrul Vietnamului nu s-a schimbat deloc de cinci veacuri. Clasat din 1999 pe lista patrimoniului mondial UNESCO, el face din nou trecutul sa vibreze pe tonuri înalte, care îi fascineaza pe vizitatori.

Probabil oricine a resimtit, macar o data, o senzatie de neliniste, de teama nelamurita în preajma acestor stranii creaturi de piatra. Scriitorul francez S. Tesson considera ca garguii au sarcina de a-i supraveghea pe oameni. Subiect despre care am mai scris si noi, însa asupra caruia revenim, datorita unei anume nuante de spectaculozitate bizara ce îl învaluie. Dar, de fapt, ce sunt bizarele statuete cu chipuri apocaliptice care vegheaza ori poate ca doar împodobesc numeroase constructii ce dateaza în special din epoca medievala?

În urma cu aproape 20 de ani, o echipa de arheologi condusa de profesorul american Jeffrey K. Wilkerson, de la National Geographic Society a ajuns în comunitatea din El Pital, care avea sediul municipal la Martinez de la Torre, regiunea Veracruz, Mexic. Arheologii si-au manifestat interesul de a studia aceasta comunitate, în contextul informatiilor persistente referitoare la posibila existenta în zona a unor vestigii ce ar fi putut reprezenta ruinele unor vechi piramide.