MINUNI ALE LUMII

Portughezii si spaniolii au legende identice, datand din perioada cuceririi maure a Iberiei, care povestesc despre salvarea din fata invaziei musulmane din secolul al VIII-lea.

Undeva, in desertul din statul american New Mexico, la circa 35 de kilometri vest de orasul Los Lunas si la 55 kilometri de Albuquerque, se afla o bucata masiva de bazalt, roca vulcanica ciudata, nu prin originea ei, ci datorita unei inscriptii despre care se presupune ca ar fi o versiune scurta a celor Zece Porunci, scrisa in paleo-ebraica.

Cu cateva saptamani in urma, in luna aprilie, Romania a primit o veste mai mult decat imbucuratoare, in legatura cu patrimoniul sau natural si cultural: Tinutul Buzaului, un areal ce cuprinde 18 comune din judetul cu acelasi nume, a obtinut oficial titlul de Geoparc International UNESCO, devenind al doilea de acest fel din tara noastra, dupa Geoparcul Dinozaurilor din Tara Hategului.

In nord-vestul Chinei se afla Dunhuang, orasul-oaza la marginea desertului Gobi unde exista un complex de pesteri realizate manual intre secolele al IV-XIV-lea, pe cheltuiala calugarilor budisti, a oficialitatilor locale si a familiilor bogate care voiau sa indeplineasca un act de venerare.

Natura sau divinitatea suprema fac adevarate minuni, iar nu de putine ori, asemenea realizari ii induc in eroare pe savantii care le confera origini cu totul diferite de cele reale.

Siluetele unor fulgi de zapada imensi, contururi de stele brodate din blocuri imense de piatra si caramida sunt cateva dintre cele mai impresionante tipuri de creatii arhitecturale cu functie preponderent strategica, dar si sociala ori religioasa, regasite in multe locuri din lume.

Intre sutele de grupuri etnice raspandite in zone din Asia Orientala, se distinge unul emigrat din China in regiuni din Nepal si India, care mai numara o jumatate de milion de membri.

Una dintre cele mai enigmatice structuri create vreodata de om nu este vizibila cu usurinta, deoarece se afla la o adancime de aproximativ 25 de metri sub apa. Insula Yonaguni face parte din grupul Ryñkyñ, Arhipelagul Japoniei, fiind cel mai vestic teritoriu al „Tarii Soarelui-Rasare”, cu o suprafata redusa si locuita in prezent de numai aproximativ 1.700 de oameni.

Un fenomen geologic rar intalnit face ca binecunoscuta laguna formata in imediata vecinatate a unei mari sa poata aparea in locul unde sunt dominanti ghetarii.

Adâncurile pamântului tainuiesc, pretutindeni in lume, comori insa mult mai valoroase sunt cele brodate de natura de-a lungul a milioane de ani, cotloanele secrete ale planetei, in care uneori si-au aflat adapost stramosi si salbaticiuni doritoare de protectie si odihna.

In anul 1994, au fost identificati ultimii opt nativi ai tribului El-Molo care mai vorbeau limba stramosilor lor, dintre care astazi nu mai exista niciunul.

La fel de fascinant ca legendarul Macchu Picchu, din Peru, in nordul continentului sud-american, nu foarte departe de fabuloasa regiune caraibiana, in jungla montana a Columbiei se afla vestigiile de piatra ale altui oras cu o istorie incarcata de mister si de fascinatie.

Daca Dante ar fi cunoscut sanctuarul denumit Sfanta Fecioara a Coroanei, cu siguranta ar fi ales acest mic colt de lume pamanteasca drept cadru al evocarii unei pajisti din Paradis. Caci Madonna della Corona este mai mult decat un loc sacru, este un simbol al desprinderii omului de starea sa materiala pentru a incerca sa se inalte spre casa din care va fi fost candva silit sa plece.

O legenda vietnameza relateaza ca locuitorii acestei tari au dus un razboi greu cu invadatorii din nord, ajutati de zeita numita Mama Dragon si de fiii ei, care au scuipat jad si smaralde formand o bariera impotriva inamicului.

Populatiile native ale continentului nord-american, desi împartite în numeroase triburi, au pastrat de-a lungul istoriei lor – pâna la invaziile si masacrele europenilor – un mod de viata incredibil de echilibrat, de curat, în deplina armonie cu natura.

In acceptiunea generala, o cetate este o constructie monumentala, care are functie rezidentiala, insa in mod implicit si una militara defensiva.

 Numeroase romane, jurnale, insemnari ale unor calatori peste mari si tari se refera la o anume „apetenta”, observata la populatii mai putin evoluate in comparatie cu navigatorii europeni, pentru margelele colorate.

Istoria isi are intotdeauna marile ei nedreptati relatand deseori despre ceea ce unii oameni au cladit, iar altii au transformat in pulbere si scrum.

Majoritatea oamenilor vietuiesc pe uscat, dar de mii de ani, exista insa asa-numitele popoare ale marilor, a caror existenta a fost si este dependenta de mijloacele de trai oferite de apele oceanului planetar si de tarmurile acestuia.

Timpul curge la fel pentru toti pamântenii, dar cu toate acestea raportarea oamenilor de pe diferitele meridiane la aceasta permanenta derulare poate sa difere uneori pâna la a atinge aspecte greu de inteles.