PARANORMAL

In decembrie 2017, Departamentul Apararii din S.U.A. a publicat un raport continand un punct de vedere credibil cu privire la observatiile OZN. Intre multe alte reactii, acest eveniment a reinnoit si discutiile despre modul in care stiinta si credinta se raporteaza la posibilitatea unei vieti inteligente in alte locuri din Univers.

Fenomenele aerospatiale neidentificate, sau – dupa numele mai vechi, demult incetatenit – OZN-urile, constituie o enigma care de peste 70 de ani obsedeaza militarii din intreaga lume. Tone de documente desecretizate, mai ales in ultimii ani, stau marturie ca, in aceasta perioada, nenumarate proiecte, majoritatea secrete, ale structurilor militare ale marilor puteri, dar si din alte tari, au fost consacrate culegerii si investigarii cazurilor raportate.

S-au implinit nu demult 50 de ani de la un faimos eveniment, care a produs una dintre cele mai reusite serii de imagini OZN din intreaga lume, cat si una foarte importanta prin aspectele stiintifice deosebite, puse in evidenta de unele detalii relevate de pelicula fotosensibila.

Exista numeroase fatete ale fenomenului OZN si multe tipuri de martori care prezinta propriile lor povesti extraordinare. De regula, acestea se pierd in potopul de rapoarte similare; dar uneori exista si cate o celebritate, bine cunoscuta si iubita, care relateaza propriile experiente si teorii. Acesti martori si purtatori de cuvant au calitatea de a-i face pe oameni sa-i asculte, revigorand astfel dezbaterea privind misterul OZN.

Comentam, saptamana trecuta, un articol postat in luna iunie 2018 de colonelul in retragere John B. Alexander, Ph.D. o personalitate marcanta a cercetarilor de granita din SUA, in particular ale fenomenului OZN. Mentionez, in cele ce urmeaza, alte cateva detalii din acest articol, in care apar numeroase afirmatii surprinzatoare, ori chiar stranii, sprijinite insa, absolut toate, de trimiteri la o stufoasa bibliografie.

John B. Alexander, Ph.D. este un colonel in retragere, care a lucrat si in Laboratorul National din Los Alamos. El a fost membru, timp de trei termene, in Consiliului Societatii pentru Cercetare Stiintifica din SUA, dar a fost si presedinte al Asociatiei Internationale pentru Studii in domeniul starilor din preajma mortii (Near Death Experience – NDE), ori membru fondator al Asociatiei Internationale de Vizualizare la Distanta (Remote Viewing).

Fizicianul nuclear Enrico Fermi era faimos pentru intrebarile sale provocatoare. In 1950, la Laboratorul National Los Alamos, dupa ce a discutat despre OZN-uri la o masa, Fermi a intrebat: „Unde sunt toti astia?”. El a estimat ca in galaxie exista aproximativ 300 de miliarde de stele, multe dintre ele cu miliarde de ani mai batrane decat Soarele si gazduind planete locuibile.

In articolul de saptamana trecuta am expus cateva opinii ale astrofizicianului dr. Eric W. Davis, participant la „Programul de Identificare a Amenintarilor Aviatice Avansate” (Advanced Aviation Threat Identification Program – AATIP) al Pentagonului destinat investigarii naturii OZN-urilor si a straniilor proprietati ale acestora. Intr-un interviu realizat, pe data de 24 iunie 2018, de George Knapp, reporter veteran, la emisiunea de radio: Coast to Coast AM, Davis a vorbit, intre altele, despre unele aspecte noi, mai putin cunoscute, ale fenomenului OZN.

Una dintre personalitatile care au participat la „Programul de Identificare a Amenintarilor Aviatice Avansate” (Advanced Aviation Threat Identification Program – AATIP) al Pentagonului, destinat investigarii naturii OZN-urilor si a straniilor proprietati ale acestora, a fost astrofizicianul dr. Eric W. Davis. El a lucrat, intre 1996 si 2002, pe baza de contract, la proiectul Breakthrough Propulsion al NASA. Ulterior, Davis a participat la experimentele de la Institutul National de Stiinta a Descoperirii (National Institute of Discovery Science, NIDS), un loc cunoscut mai mult ca Skinwalker Ranch. Proprietatea a fost cumparata in 1995 de miliardarul imobiliar Robert Bigelow, cel care a infiintat, in 1999, Bigelow Aerospace. Aceeasi firma a fost si executantul proiectului AATIP intre 2008 si 2012.

Pe 8 iunie 2018, în Las Vegas, a avut loc o interesanta conferinta comuna a Societatii de Explorare Stiintifica (Society for Scientific Exploration – SSE) si a Asociatiei Internationale de Vedere la Distanta (International Remote Viewing Association – IRVA), la care au fost discutate recentele evolutii, în urma dezvaluirilor privind interesul armatei în fenomenul OZN, în particular în întelegerea performantelor obiectelor care apar pe înregistrarile radar, de pilda incidentul foarte bine documentat, din 2004, al aviatiei marinei militare, în largul Californiei, cu asa-numitul OZN „tic tac”.

Pe 8 iunie 2018, în Las Vegas, a avut loc o interesanta conferinta comuna a Societatii de Explorare Stiintifica (Society for Scientific Exploration – SSE) si a Asociatiei Internationale de Vedere la Distanta (International Remote Viewing Association – IRVA), la care au fost discutate recentele evolutii, în urma dezvaluirilor privind interesul armatei în fenomenul OZN, în particular natura obiectelor care apar pe înregistrarile radar devenite publice.

Odata cu articolul din The New York Times din 16 decembrie 2017, care a dezvaluit existenta programului OZN al Pentagonului, Academia de Arte si Stiinte „To The Stars” (AAS/TTS) a facut publice, in primul rand prin contributia lui Luis Elizondo, fostul sef al programului, trei fragmente din inregistrari facute cu radarele militare care urmareau OZN-uri.

Am evocat, in ultimele doua articole, plecand de la un studiu al cercetatorului Greg Eghigian, de la Departamentul de Istorie al Universitatii de Stat din Pennsylvania, reactia societatii postbelice din Germania de Vest la stirile despre OZN-uri si extraterestrii. Dar studiul amintit aduce informatii interesante si despre atitudinea, foarte diferita, fata de acest subiect, din partea cealalta a Cortinei de fier.

Am evocat, saptamâna trecuta, plecând de la un articol al cercetatorului Greg Eghigian, de la Departamentul de Istorie al Universitatii de Stat din Pennsylvania, reactiile la stirile despre OZN-uri si extraterestrii în Germania postbelica. Daca, la început se vorbea de fenomene meteorologice, de arme secrete ale adversarilor, sau de halucinatii, dupa 1950-1953, opinia publica si anumiti gazetari au început sa accepte ideea ca ceea ce se petrece este ceva mult mai complex.

Problematica OZN a intrat în constiinta publica la scurt timp dupa terminarea celui de al Doilea Razboi Mondial. Modul în care oamenii si-au schimbat perceptia, în acest rastimp, asupra fenomenului devine deja se repeta un obiect de studiu pentru istorici. Un articol interesant în acest sens este si cel publicat în Journal of Transatlantic Studies, de Greg Eghigian, profesor asociat la Departamentul de Istorie al Universitatii de Stat din Pennsylvania, despre modul în care au fost percepute stirile despre OZN-uri si extraterestrii de locuitorii Germaniei postbelice, atât de cei din vest cât si de cei din est, în conditii de suspiciune si de multe sentimente antiamericane.

In perioada 2009-2013, Ministerul Apararii al Regatului Unit a desecretizat, înainte de termen, 210 dosare OZN, continând peste 55.000 pagini de documente. Ele au fost realizate, începând din 1967, de „Secretariatul 2” al Directiei de informatii militare DI55. La sfârsitul acestei actiuni, unul dintre consultantii care au participat la ea, jurnalistul Dr. David Clarke, a primit asigurari ca alte câteva dosare OZN, ramase nedesecretizate, vor urma si ele cât de repede.

Revista New York Magazine, din 20 martie 2018 a publicat un amplu grupaj de materiale intitulat „Motive ca sa credem”, cu referire la recentele dezvaluiri privind interesul militarilor în fenomenul OZN. Un prim motiv pentru a crede în OZN-uri – spune grupajul – este acela ca guvernul american însusi a recunoscut de fapt, indirect, ca le ia în serios. În acest sens, articolul recapituleaza câteva repere istorice. În 1952, un grup din CIA a conchis ca, atunci când vine vorba de OZN-uri, publicul american este periculos de credul si predispus la un „comportament de isterie în masa”.

Robert (Bob) Scott Lazar (n.1959) a devenit cunoscut, in 1989, prin afirmatia ca ar fi fost angajat, cu timp partial, la asa numitul „dispozitiv S-4”, din „Zona 51”, unde a lucrat in total de sase sau sapte ori, intre decembrie 1988 si aprilie 1989, la niste OZN-uri care se gaseau acolo, avand acces si la o documentatie secreta.

La inceputul lunii iulie 1947 presa din toata lumea facea public un comunicat al bazei militare Roswell din New Mexico, anuntand ca acolo a fost recuperat un OZN prabusit. Se mai stie ca resturile adunate au fost transportate, cu precautii deosebite, la baza Air Force Wright. Apoi au aparut zvonuri ca la locul prabusirii s-ar fi gasit si corpurile micute ale unor extraterestri, ba chiar ca unul era viu...

Unul dintre principalii declansatori ai proiectului OZN al Pentagonului, finantat in perioada 2008-2012, a fost Harry Reid, timp de 30 de ani senator de Nevada, un timp chiar lider al majoritatii democrate, care s-a retras recent din activitate. Pe 21 martie 2018, jurnalistul Eric Benson, de la New York Magazine, i-a luat un interviu cu subiectul: „Ce stie guvernul american despre OZN-uri?”