PARANORMAL

In numarul de saptamana trecuta am extras unele fragmente din recentul interviu dat directoarei de investigatii al MUFON, Chase Kloetzke, de Luis Elizondo, fostul director al Proiectului de identificare a amenintarilor aerospatiale (AATIP), al Pentagonului, de fapt un proiect OZN. Revenim acum cu alte detalii interesante dezvaluite cu aceasta ocazie de fostul functionar al Departamentului Apararii (DoD) al SUA.

MUFON (Mutual UFO Network) este la ora actuala cea mai importanta organizatie pentru studierea fenomenului OZN. In numarul din mai 2018 al revistei sale „The MUFON Journal” a aparut un foarte interesant interviu exclusiv cu Luis Elizondo, fostul director al Proiectului de identificare a amenintarilor aerospatiale (AATIP) al Pentagonului. Elizondo este un fost inalt oficial din zona de informatii, cu multe realizari la activ si care, evident, stie mult mai multe decat are voie sa spuna. Raspunsurile pe care le-a dat, in special directoarei de investigatii al MUFON Chase Kloetzke, aduc totusi suficiente noutati, care cred ca vor interesa si cititorul acestei pagini.

De vreo 15 ani, cei interesati de urmele lasate pe Pamant de „extraterestrii antici” se tot intreaba daca nu cumva o micuta mumie stranie, descoperita in desertul Atacama din Chile si numita din acest motiv „Ata”, reprezinta ramasitele unui vizitator nepamantean.

Faptul ca fenomenul OZN a fost socotit de armata americana un subiect suficient de interesant pentru a cheltui pe investigarea lui 22 milioane de dolari, n-a trecut neobservat pe plan mondial. Intre altele, el a avut ecouri chiar si in presa din China, ceea ce ne da prilejul de a examina – prin intermediul unor articole din South China Morning Post, din Hong Kong – cum se relationeaza societatea din China cu fenomenul OZN si cu cautarea civilizatiilor extraterestre.

Oficialitatile militare americane declarasera, decenii de-a randul, ca nu au nicio preocupare fata de fenomenul OZN. In urma recentelor dezvaluiri, care au aratat ca avusesera, de fapt, in acest sens, un proiect de 22 milioane dolari, intre 2009 si 2012, ufologii au asteptat, cu mare interes, si comentariile lui Nick Pope.

Scepticii înversunati continua sa respinga în bloc orice dovada OZN, inclusiv cele care au iesit la iveala prin înregistrarile radar date recent publicitatii, dublate cu dialogurile pilotilor care au vazut si cu ochiul liber aceste obiecte. Printre cei care au încercat sa demonteze acest mod de gandire se afla si ufologul belgian André Skondras. Într-o scrisoare, adresata specialistului SETI Seth Shostak, el raspunde, punct cu punct, modului în care acesta încearca sa combata existenta fenomenului OZN. Argumentele prezentate raman valabile si pentru alti sceptici, deci cred ca sunt interesante si pentru cititorii acestei pagini. Scrisoarea fiind însa foarte lunga, voi rezuma în continuare doar principalele idei expuse.

Am prezentat nu demult, in cateva episoade, ecoul pe care l-a avut dezvaluirea faptului ca Pentagonul a finantat cu 22 milioane de dolari un studiu pentru a afla ce sunt OZN-urile.
Cu aceasta ocazie au fost distribuite si filmari, facute din avioane de lupta F-18, cu o camera de ultima generatie cu imagini termice si metadate incorporate, filmari care au fost apoi analizate de profesionisti.

Pe 12 noiembrie 2017 a avut loc in orasul Scandicci, o suburbie a Florentei (Italia), in castelul L’Acciaiolo, a 18-a Conferinta Internationala de Ufologie organizata de asociatia GAUS (Grupul Academic de Ufologie din Scandicci), cea mai veche manifestare de acest tip din Italia propriu-zisa (una mai veche este doar cea din San Marino).

 Recent, a fost mediatizat un alt caz, temeinic documentat, de aeronava neidentificata. Pe 25 octombrie 2017, un obiect straniu a fost vazut – in plina zi – zburand in mijlocul traficului greu al coridoarelor aeriene din nord-vestul Statelor Unite, deasupra statului Oregon. Nu raspundea la apelurile radio. Nu avea transpondere de evitare a coliziunilor. Si a fost tot timpul la limita vizibilitatii cu ochiul liber.

Pe 9 martie 2018, ziarul The Washington Post publica articolul: „Armata continua sa intâlneasca OZN-uri. De ce asta nu ingrijoreaza Pentagonul?”. Autorul nu era un ufolog sau ziarist oarecare, ci o personalitate importanta – Christopher Mellon – fost subsecretar adjunct al apararii, pentru informatii, in administratiile Clinton si George W. Bush si fost director de personal al Comitetului pentru Informatii al Senatului SUA. De anul trecut el este investitor cu capital privat si consilier al „Academiei To The Stars” (AAS/TTS).

Din ianuarie 2018, in media romaneasca a inceput sa circule o stire infioratoare: La sfarsitul lunii mai, extraterestrii vor ateriza, cu OZN-urile lor, pe Pamant si ne vor lua in stapanire. Si vai ce va mai fi in continuare. Iar de data aceasta, cei despre care se afirma ca au prezis aceasta grozavie nu sunt niste clarvazatori „plecati cu pluta”, ci insusi Michio Kaku, unul dintre cei mai mediatizati mari fizicieni din lume, dar si Paul Hellyer, fost ministru al apararii din Canada.

La scurt timp dupa publicarea articolului din 16 decembrie 2017, prin care Pentagonul recunostea finantarea investigatiilor OZN, jurnalistul Billy Cox compara stirea cu cea a caderii Zidului Berlinului, scriind: „Pamantul s-a miscat din nou”. Au existat si inainte tentative de a arata ca guvernul american este interesat si ca detine mai multe dovezi privind fenomenul OZN decat era dispus sa recunoasca, dar n-au fost niciodata prezentate dovezi. De pilda, cu mai bine de un an in urma, Hilary Clinton si managerul ei de campanie electorala, John Podesta, au incercat – si au esuat – sa transforme „Marele Tabu” intr-un punct de discutie al campaniei electorale. Insa nicio rotita din mass-media majora nu s-a deranjat sa apuce momeala, nedorind sa se confrunte cu aceasta problema istoriceste toxica. Intre timp a venit Trump. „Cine ar mai vrea sa vorbeasca despre OZN-uri acum?” spunea Cox.

In 16 decembrie 2017, un articol din The New York Times, scris de Helene Cooper, Ralph Blumenthal si Leslie Kean, dadea in vileag faptul ca Pentagonul a finantat, intre 2008 si 2012, cu 22 milioane de dolari, un proiect „ultra-secret” privind fenomenul OZN. Asa cum remarca un jurnalist american, faptul „este socant si reprezinta, fara indoiala, un punct de inflexiune istoric in atitudinea noastra privind OZN-urile”.

Merita sa mai comentam pe aceasta pagina si alte aspecte legate de unul dintre cele mai importante evenimente ale ufologiei din ultimii ani – faptul ca în decembrie 2017, Pentagonul a recunoscut ca finantase, pe ascuns, cu 22 milioane de dolari, între 2008 si 2012, un proiect, numit pe scurt AATIP, pentru studierea fenomenului OZN, desi, în public, negase pana recent, în mod consecvent, ca ar fi interesat de acest subiect.

Aminteam in articolele trecute ca, in decembrie 2017, Pentagonul a recunoscut ca finantase, pe ascuns, cu 22 milioane de dolari, intre 2008 si 2012, un proiect, numit pe scurt AATIP, pentru studierea fenomenului OZN, in conditiile in care, din 1969 incoace, n-a incetat sa afirme ca nu se ocupa si nu este interesat de acest subiect. Dramatismul dezvaluirii a fost intarit si de difuzarea, cu aceasta ocazie, a doua scurte videoclipuri, cu OZN-uri inregistrate pe radarele unor avioane de vanatoare, laolalta cu comentariile pilotilor.

Am relatat, în numerele trecute despre proiectul AATIP de la Pentagon, finantat cu 22 de milioane de dolari între anii 2008 si 2012 si destinat studierii fenomenului OZN. Proiectul a fost demarat din initiativa senatorului de Nevada Harry Reid si a fost condus, la Pentagon, din 2010, de Luis Elizondo, un functionar superior din domeniul informatiilor, cu înalte autorizatii de securitate.

In articolul de saptamana trecuta am prezentat emotia produsa de aparitia, pe 16 decembrie 2017, in prestigiosul The New York Times, a stirii despre faptul ca Pentagonul a cheltuit, intre 2008 si 2012, 22 de milioane de dolari pentru Proiectul de identificare a amenintarilor aviatice avansate (AATIP), de fapt un proiect vizand fenomenul OZN. Cu aceasta ocazie a iesit la iveala si istoria nasterii acestui proiect, istorie care merita sa fie relatata. Ea a fost dezvaluita publicului, pentru prima data, de Politico si de New York Times, in rapoarte aproape simultane.

Pe 26 decembrie si apoi pe 2 ianuarie, pe cerul Romaniei, dar si a altor tari europene, au fost vazute spectaculoase fenomene aeriene. Observatiile din decembrie au fost puse, de catre ufologii occidentali, pe seama unei rachete intercontinentale ICBM RS-12 Topol, lansata de rusi, de la baza Kapustin Yar, din nordul Marii Caspice, spectacolul fiind provocat de irizatiile unor nori de un tip special. Celelalte au fost dezintegrarea in atmosfera a unui bolid, provenit dintr-o cunoscuta familie de meteoriti.

Intr-un articol, postat recent pe internet, a fost rememorata una dintre cele mai interesante observatii OZN de tipul „intalnire apropiata de gradul II”. Cu aceasta ocazie, autorul articolului a revizitat locurile si protagonistii, care i-au confirmat detaliile incidentului. Intalnirea neobisnuita a avut loc in apropierea oraselului Langenburg, provincia Saskatchewan, din Canada, la aproximativ 230 de kilometri nord-est de capitala provinciei, orasul Regina. Pe 1 septembrie 1974, in jurul orei 10:30 dimineata, fermierul Edwin Fuhr, pe atunci in varsta de 36 de ani, isi conducea pe camp masina de cosit si balotat fanul, cand a vazut, in apropierea unui stalp, cinci obiecte, ca niste castroane metalice, cu fundul in sus, cu suprafata ca dintr-un otel foarte bine lustruit, care pluteau cam la 30 de centimetri deasupra solului si se roteau cu mare viteza. Nu se auzea niciun sunet.

Una dintre ideile sugerate de fenomenul OZN este aceea ca, undeva, deasupra, exista o putere incomparabil mai mare, care nu ia legatura nemijlocit cu noi, dar isi permite, de mii de ani, mici interventii si experimente in lumea noastra, fara sa ne ceara permisiunea. O varianta exotica a acestei ipoteze este aceea ca nu este exclus ca tot ce consideram noi realitate sa fie, de fapt, o simulare de calculator, incluzand pe cei din jurul nostru si chiar pe noi insine.