ISTORII UITATE

Nascut pe 25 februarie 1643, Ahmed al II-lea a fost fiul sultanului Ibrahim si al lui Hattice (Khadija) Mu’azzez, o sclava de origine poloneza din haremul liderului otoman. Nu era ceva obisnuit ca mamele viitorilor sultani sa fi fost sclave sau printese crestine, dar in cazul lui Hattice, lucrurile au stat cu totul altfel: pentru ca, potrivit istoricilor, aceasta s-a numit initial Eva si nu era crestina, ci evreica – Polonia avea, pe atunci, una dintre cele mai numeroase comunitati evreiesti din Europa.

Unul dintre cele mai abominabile si, in acelasi timp, mai inexplicabile acte din Al Doilea Razboi Mondial l-a constituit, fara indoiala, bombardarea Dresdei de catre aviatia Aliata, intre 13 si 15 februarie 1945. Raidul, la care au participat peste 800 de bombardiere, a dus la distrugerea aproape totala a orasului de catre cele circa 2.700 de tone de explozibili si materiale incendiare.

Renumit pentru intelepciunea si bogatiile sale fabuloase, regele Solomon este considerat urmasul regelui David la tronul Israelului antic, construind, potrivit legendei, primul Templu din Ierusalim, pe la anul 957 i.Hr. Misterul inconjoara acest edificiu, deoarece nimeni nu stie cum arata, iar locatia lui este inca necunoscuta arheologilor.

Segregatia rasiala a constituit una dintre cele mai delicate probleme ale Statelor Unite, inca de la crearea acestei tari, in 1776, ajungand sa fie eliminata abia aproape doua secole mai tarziu. Abolirea definitiva a sclaviei, in 1862, a reprezentat doar apogeul unei lupte surde, duse de decenii intre bogatii industriasi din nordul Americii si bogatii latifundiari din sud.

În pofida laturii sale profund „incorect politice”, potrivit normelor actuale (era proprietar de sclavi si adept al segregatiei rasiale), George Washington ramane una dintre cele mai mari personalitati din secolul al XVIII-lea, fiind creditat de multi cu rolul principal în obtinerea independentei coloniilor americane si considerat, prin prisma celor doua mandate de presedinte al SUA, un veritabil „parinte al natiunii”.

În pofida laturii sale profund „incorect politice”, potrivit normelor actuale (era proprietar de sclavi si adept al segregatiei rasiale), George Washington ramane una dintre cele mai mari personalitati din secolul al XVIII-lea, fiind creditat de multi cu rolul principal în obtinerea independentei coloniilor americane si considerat, prin prisma celor doua mandate de presedinte al SUA, un veritabil „parinte al natiunii”.

În pofida laturii sale profund „incorect politice”, potrivit normelor actuale (era proprietar de sclavi si adept al segregatiei rasiale), George Washington ramane una dintre cele mai mari personalitati din secolul al XVIII-lea, fiind creditat de multi cu rolul principal în obtinerea independentei coloniilor americane si considerat, prin prisma celor doua mandate de presedinte al SUA, un veritabil „parinte al natiunii”.

Irlandezii sunt faimosi pentru multe lucruri: pentru contributia adusa la literatura universala, prin personalitati precum George Bernard Shaw sau William Butler Yeats, prin lupta violenta pentru eliberarea de sub jugul britanic si, nu in ultimul rand, pentru o pasiune de-a dreptul maladiva pentru alcool, pasiune care se pare ca nu s-a stins nici in secolul XXI: in 2018 un sondaj efectuat de ziarul The Irish Examiner a relevat ca 74% dintre cetateni considerau ca bautul excesiv reprezinta „o parte a culturii irlandeze”. Nu-i de mirare asadar ca unul dintre cele mai mari dezastre din istoria orasului Dublin, asa-numitul „Marele Foc de Whisky”, a fost cauzat de bauturile alcoolice.

Documente strict secrete, recent desecretizate, dovedesc ca Agentia Centrala de Informatii (CIA) a Statelor Unite a folosit celebrul roman „Doctor Jivago” drept instrument pentru a submina regimul sovietic din URSS. Dupa ce autorul cartii, Boris Pasternak, nu a putut-o publica in tara lui, din ratiuni ideologice, un agent literar italian a scos manuscrisul ilegal din URSS, trimitandu-l editorului italian Giangiacomo Feltrinelli, la Milano.

Numele de Yang Kyoungjong  nu va spune, probabil, nimic, dar acest personaj detine un record mondial neegalat de nimeni pana in prezent: intr-un singur conflict – al Doilea Razboi Mondial – el a luptat in trei tabere diferite: Armata Imperiala Japoneza, Armata Rosie si Wehrmachtul german. Cum de a fost posibil asa ceva?

Unul dintre cele mai usor de recunoscut simboluri culturale ale epocii moderne este figura „micului Napoleon”, scund si agresiv, cu mana dreapta varata in tunica si privind inainte cu manie. Presupusa lui statura liliputana si temperamentul infierbantat au inspirat sintagma „complexul Napoleon”, o credinta populara, dar certificata si de multi psihologi, care afirma ca barbatii scunzi tind sa compenseze inaltimea redusa printr-un comportament dominant si violent. Dar a fost intr-adevar Napoleon un barbat scund? De fapt, mult mai probabil el avea o inaltime aproape medie pentru vremea in care a trait.

Atunci cand legendarii pelerini de pe nava Mayflower au sosit pe tarmul vestic al Atlanticului, la Plymouth, la inceputul secolului al XVII-lea, ei nu miroseau prea grozav, potrivit relatarilor nativilor indieni. Si aceasta pentru ca, spre deosebire de localnici, europenii nu aveau obiceiul sa se imbaieze cu regularitate.

Aparitia, la inceputul secolului XX, a radioului, a revolutionat comunicatiile, pentru prima oara in istorie stirile si divertismentul putand fi distribuite instantaneu, pe scara larga, la mii de kilometri distanta.

In manualele scolare, nu de putine ori chiar si in scrierile istoricilor, Primul Razboi Mondial, la fel ca toate razboaiele, este prezentat incomplet, selectiv si pe alocuri partinic, cu „omisiuni” cel putin stranii si cu siguranta riguros premeditate.
Ar fi totusi bine sa stim ca, dincolo de ororile si tragediile unei confruntari umane pe viata si pe moarte, chiar si intr-un asemenea cadru apar situatii si elemente insolite, intr-un fel usor amuzante. Fapte reale!

Este binecunoscut faptul ca Heinrich Himmler, liderul SS, a fost obsedat de ocultism si a angajat chiar numerosi „specialisti” in domeniu pentru a-l ajuta in eforturile de faurire a „Reichului de o mie de ani”. El a mers chiar pana intr-acolo incat a apelat la serviciile unui individ care pretindea ca poate transforma nisipul in aur, oferind nazistilor suficiente fonduri pentru a-si sustine uriasa masinarie de razboi.

In timpul epocii marilor descoperiri, numerosi navigatori si negustori europeni au strabatut mari si oceane pentru a ajunge in Indiile de Est si in Extremul Orient. Una dintre cele mai „batute” rute a fost asa-numita „cale Manila”, care pornea din Acapulco, pe coasta vestica a Mexicului, strabatea Pacificul si ajungea in Filipine, la Manila.

Pe masura ce progresele stiintifice ofereau posibilitatea masurarii cu o precizie tot mai mare a perioadei de rotatie a Pamantului in jurul Soarelui, lumea crestina din Europa Occidentala a descoperit un lucru uimitor: calendarul iulian, folosit de sute de ani, masura timpul in mod gresit, avand o eroare de trei zile la fiecare patru secole.

Una dintre cele mai renumite, dar si mai hulite carti ale secolului trecut, „Mein Kampf” este înca interzisa în multe tari ale lumii, poate tocmai pentru ca ideile criminale propagate în ea sa nu otraveasca si alte minti.

Cu mult înainte de epoca populistilor de carton pe care o traversam astazi a existat un precursor al acestora, cu singura diferenta ca el nu a fost ales în urma unor scrutinuri populare, ci a mostenit puterea: kaizerul german Wilhelm al II-lea.

La începutul anului 1821, Europa aproape uitase ca undeva, pe o insula pierduta în Atlantic, traia înca Napoleon Bonaparte, omul care îi facuse sa tremure pe regii si împaratii ei, stapânind continentul de la meseta spaniola la întinsele stepe rusesti.