ISTORII UITATE

Situat in nordul Umbriei, nu departe de Toscana, Cospaia este un satuc care s-a calauzit, secole de-a randul, intr-o Italie faramitata in ducate, republici si orase-stat, dupa propriile sale legi.

In a doua jumatate a secolului XIX, constructorii de nave au inceput sa faca tranzitia de la lemn – materialul din care ambarcatiunile fusesera facute vreme de mii de ani, de la pirogile primitive la corabiile epocii descoperirilor – la otel.

La auzul vestii ca SUA au intrat în Primul Razboi Mondial, William Henry Johnson, un tanar de culoare din New York s-a înrolat ca voluntar, dar, din cauza ca era negru, i s-au încredintat doar sarcini înjositoare, ca spalatul latrinelor, descarcarea lazilor cu provizii sau curatarea hainelor si bocancilor.

Situat in inima Istanbulului, palatul Topkapi este o bijuterie arhitectonica de un farmec fara egal, o marturie muta, dar relevanta, a fastului in care au trait sultanii otomani de odinioara. O mare parte a complexului era dedicata haremului imperial, aici traind sutele de sotii si concubine ale sultanilor, impreuna cu copiii si servitorii lor.

La inceputul anilor 1970, oamenii din comunitatea rurala Cabery, SUA au inceput sa priveasca uimiti si curiosi ceea ce se petrecea pe campurile din apropierea orasului lor. Case tipice pentru fermierii din sud au inceput sa rasara pe locul unde odinioara crestea iarba si curand au aparut cvartale intregi de locuinte, urmate de fabrici producatoare de hartie si material plastic.

Adesea, descoperirile istorice, stiintifice si geografice sunt facute cu totul intamplator, dintr-o pasiune sau un capriciu de neinteles de catre oamenii obisnuiti. Iar acest lucru e valabil si pentru istoria Statelor Unite.

Chiar daca pare o caracteristica a exploziei mediatice din secolul al XXI-lea, fenomenul „fake-news” a fost prezent aproape in toata istoria, singura deosebire fiind ca toate stirile si zvonurile aiuristice care circula azi pe Internet erau raspandite, odinioara, doar prin viu grai sau pe calea tiparului. Efectele transpuse in realitate ale fenomenului au fost, dupa cum va veti convinge, intotdeauna dezastruoase...

Dupa ce Oliver Cromwell a murit, pe 3 septembrie 1658, funeraliile lui s-au desfasurat cu pompa cuvenita unui rege – desi raposatul nu fusese cap incoronat, ci doar „Lord Protector” al Angliei, Irlandei si Scotiei.

 „Pumnalul, revolverul, mitraliera si bomba cu ceas: iata idolii nostri, iata clopotele care anunta zorii reinvierii statului independent Croatia” scria in 1931, in chiar primul sau editorial din ziarul partidului, Ante Pavelici, liderul miscarii ustasilor si unul dintre cei mai temuti criminali de razboi ai tuturor timpurilor. Pavelici fondase aceasta grupare – numita oficial Miscarea Revolutionara Croata – si isi propunea, transant, uciderea „tuturor sarbilor, evreilor si tiganilor de pe teritoriul croat.”

Desi în America nu au domnit niciodata regi, am putea spune, fara teama de a gresi, ca aici a existat o „dinastie”: clanul Kennedy, care, timp de mai bine de jumatate de veac a influentat destinele acestei mari natiuni prin reprezentantii ei, senatori, ambasadori, procurori generali si chiar un presedinte. Dar succesul politic al familiei Kennedy nu a venit fara un pret tragic: de-a lungul anilor, numerosi membri ai familiei au avut parte de morti premature si neobisnuite, motiv pentru care multi considera ca ea ar fi fost afectata de un veritabil blestem. Sa fie oare acest blestem real sau doar o inventie a jurnalistilor amatori de senzationali? Va lasam sa decideti singuri...

Capetele incoronate duc, indeobste, vieti mai spectaculoase decat muritorii de rand si tot ce are legatura cu ele, de la nasteri la mariaje si pasiuni tumultuoase este mai nebunesc decat orice-si poate imagina cineva. Prin urmare, este cumva firesc ca si iesirea din viata a monarhilor sa se faca, adesea, in cele mai neobisnuite moduri cu putinta.

Lansarea serialului „Cernobil”, urmarit de zeci de milioane de telespectatori din lumea intreaga, a reaprins discutiile despre pericolele implicate de folosirea fortei atomice. Putini stiu insa ca si americanii au fost la un pas de a avea o catastrofa similara, cu doar cativa ani inainte de Cernobil, adica in 1979.

Unul dintre cele mai bizare evenimente din istorie a avut loc in vara anului 1858, cand o duhoare misterioasa a terorizat, vreme de doua luni, locuitorii Londrei. Sursa mirosului a fost raul Tamisa, in care se varsau tevile de canalizare ale marelui oras.

La sase ani dupa ce Prohibitia intrase în vigoare în SUA, nu doar ca americanii continuau sa bea, ci beau tot mai mult, de la an la an. Cea mai mare parte a spirtoaselor consumate nu provenea însa din contrabanda, ci era alcool produs legal, de catre cele câteva distilerii care aveau permisiunea de a produce alcool industrial, pentru fabrici.

In ultimele doua saptamani ale lunii octombrie 1962, lumea s-a aflat mai aproape ca niciodata de un razboi atomic. Presedintele american John F. Kennedy si premierul sovietic Nikita Hrusciov s-au privit taios in ochi, fiecare cu degetul pe butonul nuclear. In final, amandoi au clipit insa, iar situatia s-a detensionat; a existat insa un moment in care decizia nu s-a mai aflat la ei, iar un atac nuclear ar fi putut fi declansat de un ofiter sovietic, daca un alt ofiter, pe nume Vasili Arhipov, nu s-ar fi opus.

Un subiect considerat tabu de istorici si politicieni decenii de-a randul începe sa iasa la iveala: folosirea, de catre combatantii din ultima conflagratie mondiala, a unor substante chimice din categoria drogurilor, capabile sa le stimuleze capacitatile fizice si psihice ale militarilor. Se stie ca Hitler însusi era injectat zilnic de medicul lui personal, Theo Morell, cu Eukodal, un cocktail de metamfetamina si oxicodona, iar soldatii Wehrmachtului foloseau si ei, la scara larga, medicamente de tipul Pervitin, similar metamfetaminei cristalizate.

Multi au numit-o „Doamna Moarte”; pentru soldatii lui Hitler, ea a fost „cateaua ruseasca din iad”, in vreme ce istoricii o considera cea mai temuta femeie-lunetist din istorie – ea a ucis 309 militari inamici, in Al Doilea Razboi Mondial.

In miezul unei nopti de februarie a anului 1942, zeci de tunuri antiaeriene au destramat linistea, deschizand focul la Los Angeles pentru a apara orasul de un raid aerian japonez. S-au tras peste o mie de proiectile si cativa oameni au murit, dar, de fapt, nu exista niciun inamic concret, ci totul fusese doar o sperietura zdravana, pe fondul panicii iscate de atacul nipon de la Pearl Harbor.

Visata de Napoleon si de Hitler, invadarea insulelor britanice a ramas un vis nerealizat pentru acestia. Astazi, aproape toata lumea stie ca singura invazie a Angliei, de pe continent, a avut loc în 1066, cand Wilhelm Cuceritorul a impus, pentru secole, stapanirea normanda aici.

In zorii zilei de 25 iunie 1950, zeci de tancuri de fabricatie sovietica ale Armatei Populare Nord-Coreene si 90.000 de soldati fanatici ai acesteia treceau paralela de 38 de grade, invadand Coreea de Sud.