ISTORII UITATE

 Activ timp de 37 de ani, „Proiectul Venona” initiat de serviciile secrete americane in 1943 a vizat decriptarea mesajelor transmise de agentiile de spionaj sovietice (NKVD, KGB si GRU). Au fost interceptate circa 3.000 de mesaje (doar o mica parte descifrate), cele mai importante descoperiri fiind legate de cercul de spioni din Marea Britanie („Cambridge Ring”) si de cel din cadrul Proiectului Manhattan – fabricarea bombei atomice americane. In ultima parte a celui de-al Doilea Razboi Mondial s-a produs o intensificare a activitatii de spionaj privind posibilitatea realizarii bombei atomice.

Intre conducerea autocratica (dictatoriala) a statului si violenta este o legatura biunivoca (in ambele sensuri). Se genereaza reciproc si istoria are exemple pilduitoare pentru prezent, chiar daca unii refuza asocierea. Evolutia Republicii Romane, de la anul 509 i.Ch. si pana la tentativa lui Julius Caesar de a controla toate puterile statului ne demonstreaza ca sistemul republican este fragil in lipsa controlului (cenzurii) puterii centrale de catre celelalte forte sociale ale statului. Practic, asasinarea unui lider cu vederi autocratice a nascut dezordinea din care s-a conturat dictatura lui Octavianus Augustus.

Timp de trei decenii, intre 1968 si 1989, pe teritoriul mai multor state din America de Sud s-au desfasurat violente actiuni de suprimare a fortelor politice de stanga si a simpatizantilor acestora, indiferent de pozitia sociala. Atrocitatile comise atunci, cu largul concurs al serviciilor secrete nord-americane, s-au desfasurat intr-o clandestinitate care nu a permis evaluarea precisa a numarului de victime, dar se estimeaza ca peste 60.000 de persoane au fost ucise, iar sute de mii au fost inchise.

Moartea tarului Ivan al IV-lea cel Groaznic (1584) a declansat o lupta pentru putere  haotica, în perioada cunoscuta drept „Vremurile tulburi” ale Rusiei.

Zang Xueliang, guvernatorul Manciuriei între 1928 si 1929, a fost arestat la domiciliu timp de peste jumatate de secol, iar el a trait pâna a împlinit o suta de ani, petrecându-si ultima perioada a vietii într-un autoexil în Hawaii.

Ultimul mare mare maestru al Ordinului Templierilor, Jacques de Molay, a fost executat la 18 martie 1314, prin ardere lenta la stalp, pe o insula a Senei, in apropiere de Paris. De Molay avea aproximativ 70 de ani pe atunci si, o data cu el, avea sa dispara din istorie acel Ordin – creat in 1119, dupa prima cruciada, de francezul Hugues de Payens.

Deznodamantul razboaielor din coalitiile europene si imperiul lui Napoleon Bonaparte a fost disparitia coroanei imperiale, in 1815. Dupa mai putin de un secol, in 1914, cinci coroane imperiale isi puneau in joc prestigiul, in ceea ce s-a numit atunci „Marele Razboi”. Astfel, in Primul Razboi Mondial au fost implicate imperiile: Marea Britanie (UK), Rusia, Germania, Austro-Ungaria si Otoman. Dupa uriasa conflagratie, a ramas unul singur: Imperiul Britanic condus pe atunci de George al V-lea. In nici unul dintre cele patru imperii disparute coroanele n-au mai parasit muzeele. Cum s-a ajuns la Marele Razboi? Judecand radacinile dezechilibrelor de putere, se poate spune ca disparitia lui Napoleon (1815), „marele perturbator al Europei”, a fost inceputul.

În culisele unei abdicari din dragoste, cea a regelui Edward al VIII-lea al Marii Britanii, din anul 1936, se ascund interese si simpatii dintre cele mai surprinzatoare. Un regret afirmat public a venit din partea lui Hitler, care îl simpatiza pe Edward. De altfel, una din intentiile strategice ale dictatorului nazist era repunerea pe tron al regelui „abdicat”, pentru o mare alianta Germania-Anglia. Cine stie care ar fi fost soarta Europei daca visul nazist s-ar fi împlinit.

Doar Napoleon Bonaparte putea spera, nu si poporul francez, ca un urmas al sau ar putea avea cutezanta de a se autodeclara împarat, asa cum facuse el însusi în 1804. Si iata ca un nepot de frate, Ludovic-Napoleon, caruia poporul îi încredintase functia de presedinte în 1848 (eliminând monarhia), viseaza si devine împarat al celui de-al Doilea Imperiu Francez, în 1852. Nu avea sa dureze nici douazeci de ani. Tatal lui Napoleon al III-lea (1808-1873) a fost Ludovic I al Olandei, fratele lui Napoleon Bonaparte, iar mama sa a fost Hortense Beauharnais, fiica primei sotii a lui Bonaparte.

Evul Mediul occidental, de rit romano-catolic, nu a cunoscut conceptul de „divort”. Mofturile maritale ale regilor erau mascate sub denumiri precum „anulari de mariaje” sau „repudieri” – reginele fiind „îmbrâncite” spre manastire sau esafod, dupa noroc. Mai pe sleau spus, alungarea reginei era posibila si regele îsi continua domnia alaturi de alta femeie aburcata pe tron fara sa stie ce-o asteapta.

Ideile „panslavismului” erau vechi de secole la debutul veacului XX. Marea dorinta a sârbilor, exprimata foarte limpede la Conventia din 1848, era unirea Serbiei cu teritoriul sudic Bosnia si Hertegovina, pentru formarea „Serbiei Mari”. În aceste conditii, formatiunea terorista secreta panslavista „Mâna neagra” a aparut în 1901 si a actionat criminal si în 1914, prin dublul asasinat de la 28 iunie, din orasul bosniac Sarajevo. A fost scânteia care a declansat Primul Razboi Mondial.

Imparatul si Imperiul Japonez au declansat actiunile militariste si apoi au intrat in al Doilea Razboi Mondial fara o evaluare corecta, obiectiva a capacitatii militare a inamicului. Nici un strateg nipon nu a apreciat la adevarata valoare puterea economica si forta industriei de razboi ale SUA. Iar cand si-au dat seama ca sunt coplesiti, ultima strategie a disperarii a fost atacul sinucigas tip kamikaze. Traditia japoneza si Codul samurailor („Bushido”) interziceau umilinta capitularii.

Una dintre cele mai jenante decizii luate de Stalin, in perioada postbelica, a fost incercarea de intimidare/pedepsire a fostilor aliati din cel de-al Doilea Razboi Mondial. Dusman feroce al initiativelor americane de redresare a economiilor europene ravasite de marea conflagratie, liderul de la Kremlin a fortat izolarea populatiei din Berlinul occidental, incercind sa aduca la disperare milioane de oameni nevinovati.

Daca Stalin a stat la masa invingatorilor in cel de-al Doilea Razboi Mondial, asta se datoreaza, printre altele, unor strategi militari care au avut in momente critice idei salvatoare. Unul dintre acesti ofiteri, ramas mai mult in umbra, a fost capitanul Vasili Zaitev (1915-1991), erou al URSS, care a initiat si a pus in practica doctrina tragatorilor de elita urbani. Batalia de la Stalingrad si Batalia pentru Moscova au fost castigate si datorita aplicarii cu succes a acestei doctrine.

Partidul Social Democrat Rus al Muncii (PSDRM), care urma sa devina Partidul Comunist al Uniunii Sovietice, a fost creat in 1898. Orientarea marxist-proletara a acestui partid era foarte neta: daramarea sistemului tarist din Rusia. Dar lupta spre binele natiunii avea nevoie de bani, de multi bani. De unde? Jafurile care alimentau trezoreria PSDRM erau numite „exproprieri in interesul poporului”. Acest „stil” de a aduna bani i-au despartit pe mensevici (adica „cei in minoritate”) de bolsevici („cei in majoritate”). Jaful urias din 1907 a pecetluit acea despartire ideologica.

Cand soarta celui de-al Doilea Razboi Mondial devenea dezastruoasa pentru Hitler, furia criminala a acestui dictator monstruos l-a determinat sa ia decizii disperate, fara sa tina seama nici o clipa de realitatea de pe front. Doar o slugarnicie incredibila i-a facut pe generalii sai sa accepte actiuni de tip kamikaze, fara nici o sansa de reusita. Operatiunea era codificata „Leonidas”.

Generalul si politicianul Giuseppe Garibaldi este unul dintre cei mai mari eroi ai Italiei moderne, unul dintre „Parintii Patriei”. Apreciat de intreaga Europa pentru actele sale de patriotism in slujba natiunii italiene, Garibaldi a fost apreciat si de marii intelectuali ai epocii sale, in frunte cu Victor Hugo. Unificarea Italiei il are in prim-plan, alaturi de regele Vittorio Emanuele al II-lea. Garibaldi nu a revendicat niciodata vreo recompensa pentru faptele sale patriotice.

Cine trece prin Piata Trafalgar din centrul Londrei este, fara dubii, profund impresionat de Coloana lui Nelson, inalta de 51,6 metri. Victoria de la Trafalgar (1805) si bravura fara seaman a amiralului Horatio Nelson, ca si umilirea flotei franceze sunt un prilej de uriasa mandrie a Regatului Unit. Iar Nelson este iubit si pentru slabiciunile sale omenesti...

Destinul politic al lui Zog I, unicul rege al Albaniei, este asemanator cu cel al presedintilor unor republici care s-au autodeclarat monarhi, precum Napoleon al III-lea si Jean-Bedel Bokassa. Conjunctura politica a Albaniei din prima jumatate a secolului XX a favorizat transformarea acestei tari in regat, chiar daca pentru o perioada de aproape 11 ani.

Guvernatorul militar al Parisului ocupat de nazisti din 1940 a fost, inaintea eliberarii marii metropole, generalul Dietrich von Choltitz. Furibund dupa succesul Debarcarii aliatilor in Normandia, Hitler ii ordona lui Choltitz sa distruga podurile si monumentele, führerul dorind al doilea Stalingrad pe frontul de Vest. Numai ca presiunile armatelor franceze si aliate l-au impiedicat pe Choltitz sa arunce in aer patrimoiul cultural parizian, dar dupa razboi el
s-a autodeclarat „salvatorul Parisului”...