TERAPII COMPLEMENTARE

In mod evident, orice prilej de miscare exploatat la maximum si cu atat mai mult o incursiune in chiar inima naturii constituie in sine o terapie foarte eficienta, pe toate planurile fiintei umane. Astazi insa ne rezumam sa va invitam la o recoltare de alune de padure, avand in vedere numeroasele beneficii pentru sanatate ale miezului acestora. Datorita continutului de lipide si raportului dintre acizii grasi polinesaturati si saturati, alunele de padure (a nu se confunda cu arahidele, asa-numitele alune de pamant) sunt recunoscute ca avand efecte pozitive asupra inimii.

Fie ca suntem gurmanzi, fie ca doar ne place sa ne hranim sanatos si igienic, sa recunoastem ca nu ne este indiferent cum arata mâncarea, iar modul în care ne apare alimentul pus pe masa ne poate atrage mai mult sau mai putin. E bine sa stim însa ca, de pilda, culorile atât de diverse ale acestui mic „rau necesar” ce ne ocupa deseori agreabil o parte din zi ne transmit un mesaj foarte important si precis.

Fructul goji, în ultima vreme prezent chiar din belsug si în magazinele noastre, este originar din Extremul Orient – China, Tibet, Coreea, Japonia, Vietnam – dar faima de care se bucura în Occident doar de vreo doua decenii (el fiind cunoscut de peste 3000 de ani) nu este legata neaparat de un gust nemaipomenit, ci de calitatile sale terapeutice: îmbunatateste sistemul imunitar, alunga oboseala si lupta eficient contra îmbatrânirii celulelor.

Noptile albe au devenit ceva... la ordinea zilei. Si, cum de data asta nu ne repezim în prima clipa la medicamente, recapitulam lista leacurilor din batrâni recomandate pentru astfel de situatii. Ceai de tei, lapte cu miere sau – fiindca tot suntem în sezonul recoltelor – ce-ati zice de mere? Când suferiti de insomnie, beti peste noapte una sau mai multe cani de ceai din coji de mere. Poate fi baut cald sau rece. Acest preparat la îndemâna oricui este, deopotriva, un tonic pentru nervi remarcabil. Pentru aceasta, cojile de mere trebuie fierte 3-6 minute.

In principiu, florile, ca plante decorative, sunt facute pentru a fi admirate. De nenumarate ori insa, frumusetile inegalabile ce ne desfata simturile cu simfonii de culori, forme si parfumuri sunt si redutabile leacuri naturale împotriva a numeroase afectiuni. Este si cazul unei flori care la noi se bucura de o extraordinara apreciere si traditie, dând, spre exemplu, o culoare deosebita, aproape spirituala, dar si o nuanta puternica de vitalitate sobrului mediu manastiresc: muscata.

Vorbim astazi din nou despre cea mai folosita planta în alimentatia omului, daca stabilim un clasament neoficial la cât de mult se consuma pe întreaga planeta, dar si – de ce nu? – la masura în care se comercializeaza acest produs: cafeaua. Pare greu de crezut, dar ca marfa, cafeaua se considera ca se afla într-un top mondial ce mai include produsele farmaceutice si tot ce înseamna armament! Un lucru, în fond, îmbucurator, întrucât celelalte doua mari domenii amintite au prin definitie conotatii extrem de negative: boala, amenintare, moarte.

Terifianta maladie numita cancer si considerata un fel de condamnare la moarte fara drept de apel se poate trata totusi cu succes, iar unele metode exclusiv naturale au aratat ca natura este poate cel mai puternic luptator pentru sanatatea omului. Unul dintre adeptii acestui rationament, care a activat toata viata si a obtinut rezultate pozitive uimitoare pe tarâmul respectiv, a fost austriacul Rudolf Breuss. El a insistat permanent asupra ideii ca tumoarea canceroasa trebuie „consumata” de organism in timpul unei cure de slabire riguros concepute si aplicate.

Asa cum am mai atras atentia intr-un articol in urma cu mai multe saptamâni, in fiecare vara, consumul considerabil mai ridicat decât in sezonul rece de roade ale pamântului implica, in cazuri deosebite, si anumite riscuri legate de sanatate, uneori in joc fiind insasi viata consumatorului. Este in primul rând cazul ciupercilor de padure (buretii, cum mai sunt numite generic in zonele rurale), supuse in ultimele decenii unor transformari fortate deloc favorabile sanatatii noastre. Din pacate, realitatea a devenit evidenta: natura, in general si in special padurea a fost si este tot mai mutilata, imbolnavita, unicul vinovat fiind omul.

Fie ca stim, fie ca nici macar nu prea ne intereseaza, practic fiecare ingredient al mancarurilor noastre de fiecare zi, incluse in bogata categorie a legumelor, zarzavaturilor, condimentelor, constituie totodata si importante surse de sanatate ori chiar veritabile remedii terapeutice. Un exemplu din sfera condimentelor aromatice, nu foarte frecvent utilizat in bucataria romaneasca, dar savurat ocazional, este coriandrul. Semintele de coriandru sunt folosite in special pentru asezonarea mancarurilor de cartofi, de varza sau pentru carnea de miel, de porc ori de vita, dar se adauga si in salate sau in supe.

Ca tutunului i se spune in popor, si pe drept cuvant, „buruiana dracului”, o stie mai tot omul. Si intelege pe pielea lui cat de diabolic poate deveni consumul – altfel greu de argumentat logic, intr-un rationament de bun-simt – de fum otravit, atunci cand vine vorba ca dependentul sa renunte la viciul sau. Exista totusi un mare avantaj: indaratnica buruiana poate fi combatuta in deprinderea omului prin folosirea altor plante, de real ajutor. Sa fim ceva mai expliciti? Atunci cand vrei sa te lasi de fumat, trebuie sa te bazezi pe toate resursele de vointa pe care le ai in arsenal. Iar cand simti ca nu mai rezisti, poti apela cu incredere la un ceai din plante cu proprietati antitabagice.

Tamaia, unul dintre darurile aduse de cei trei magi la nasterea lui Iisus, ar putea fi folosita ca terapie impotriva tumorilor ovariene, au descoperit cercetatorii de la Universitatea Leicester din Marea Britanie, in urma unor teste. Cancerul ovarian nu prezinta simptome in fazele timpurii, fiind de obicei diagnosticat atunci cand este prea tarziu. Tamaia, sa zicem, autentica, este de fapt rasina produsa de arbustul Boswellia sacra (acesta creste in Oman, Yemen si Somalia) si in domeniul terapeuticii a devenit cunoscuta datorita proprietatilor sale antiinflamatoare, fiind utilizata multa vreme in medicina populara, in mod regulat.

Fructele de padure inseamna, inainte de orice, savoare deosebita, suta la suta naturala. Asadar, implicit, vorbim despre sanatate. Intre numeroasele asemenea daruri ale naturii asa-zisa salbatica, un loc foarte important, in ideea celor amintite fugitive mai sus, il ocupa afinele. Afinul este un arbust raspandit la noi pe suprafete intinse in zona montana, dar s-a introdus experimental si in cultura. La limita dintre medicament si aliment, afinele reprezinta veritabile produse fitomedicinale, cunoscute astfel inca din Antichitate; Dioscoride este primul care le-a indicat contra dizenteriei, dar efectele lor antidiareice se cunosteau cu mult timp inainte. Frunzele constituie si ele un produs medicinal reputat.

O leguma cu o varsta respectabila, deopotriva gustoasa si cu importante virtuti nutritive si terapeutice, astazi a intrat la noi într-o nemeritata uitare. Vorbim despre nap – una dintre primele legume care au atras atentia oamenilor aflati în cautarea unor surse de hrana cat mai avantajoase din toate punctele de vedere. Grecii, egiptenii si persii hraneau cu napi sclavii, iar romanii considerau ca acestia reprezinta un aliment al paturilor sociale inferioare, dar cu timpul leguma a iesit din categoria „pentru sclavi” . De pilda, în Evul Mediu timpuriu, napul copt în carbuni era considerat o delicatesa si deseori era servit ca garnitura la carne.

Slabesti cu frunze de dud. Dudul este un arbore cunoscut si sub denumirea de agud, ale carui frunze constituie hrana viermilor de matase; dar si ele, si alte parti ale arborelui sunt utilizate in fitoterapie pentru efectele benefice in unele afectiuni. Organele vegetale utilizate in medicina populara sunt frunzele tinere, fara petiol, fructele mature si proaspete si scoarta ramurilor tinere, stransa primavara. Frunzele au efecte antidiabetice, antidiareice, astringente, hipoglicemiante. Fructele coapte au proprietati diuretice, laxative, depurative, antiscorbutice, alcalinizante, sudorifice, tonice, racoritoare. De asemenea, fructele necoapte au proprietati astringente si antidiareice.

Am numit astfel rosiile, care la noi se consuma în cantitate foarte mare, în special în sezonul cald, atunci când apar pe piata cele cultivate în pamântul gradinii, sub lumina naturala a soarelui si udate de apa ploilor. Altfel spus, tomatele care ar trebui sa fie cele mai sanatoase si mai gustoase. Pe de alta parte însa, se stie ca acestea, indiferent de forma sub care sunt consumate, însumeaza si numeroase calitati terapeutice. Mai putin cunoscut e totusi faptul ca sucul de rosii protejeaza organismul de numeroase afectiuni, precum diverse tipuri de cancer.

Strugurii sunt vechi de cand lumea, iar calitatile lor reale îi plaseaza, pe drept cuvant, în elita roadelor pamantului datatoare de sanatate. Consumati conform unor retete precise (nu ne vom referi aici la binecunoscutul efect pervers si patologic al consumului în exces de vin, produsul „de rezistenta” obtinut din acestia) ei pot deveni un medicament natural de calibru greu. De mare efect, mai ales în bolile cronice, curele cu struguri sunt de intensitati diferite, concepute astfel încat sa nu solicite prea mult organismul si exercitandu-si, totusi, efectele terapeutice.

Fara alte cuvinte in plus, iata o reteta „blanda”, usor de aplicat si avand o durata extreme de redusa in raport cu gravitatea problemei si cu timpul in care boala s-a instalat in trup. Ziua intai: se ia masa de pranz, insa nu si cina. Inainte de culcare se bea un amestec preparat din 100 ml ulei de masline si 100 ml de suc proaspat de lamaie, apoi se sta pe partea dreapta circa 20-30 de minute.

Originara din Asia, rubarba este o leguma cu gust acrisor, folosita in preparate culinare, dar si in medicina, deoarece aduce o serie de beneficii organismului. La noi se cultiva mai mult in Transilvania, unde a fost adusa din Germania in secolul al XVIII-lea. Este foarte saraca in calorii (16 kcal/100 grame), dar foarte bogata in fosfor, potasiu, fier, magneziu, zinc si multa vitamina C. Din rubarba se folosesc petiolul si rizomii, dar numai de la plantele care au cel putin 8 ani de vegetatie.  Potrivit specialistilor, rubarba are actiune astringenta si de aceea este utila in deranjamentele stomacale cauzate de prezenta unor substante iritante in intestine. Aceasta leguma are efect tonic si poate fi consumata atat in stare naturala, cat si sub forma de ceai, capsule sau tinctura.

Stim ca alimentele pe care ni le ofera cu generozitate natura (ne referim in mod special la fructe si legume) nu sunt doar hranitoare, ci mai ales contribuie esential la obtinerea si mentinerea unei stari echilibrate a organismului. Acestea, in conditiile consumului rational, pentru ca, la fel ca orice leac, si aceste produse ne pun sanatatea sub semnul intrebarii, daca le consumam in conditii neadecvate. Ne referim de aceasta data la untul de arahide, mentionand ca alunele de pamant, cum se numesc popular aceste „seminte subterane”, au si un renume nu tocmai ispititor, determinat de posibila generare a unor alergii ce pot fi severe. Retinand asadar ca pentru a le consuma ar trebui ca in prealabil sa ne asiguram ca nu avem asemenea probleme, sa vedem cum ne pot fi de folos pentru sanatate arahidele si mai precis untul vegetal obtinut din acestea.

La noi, aproape in exclusivitate, pirul este cunoscut ca o „buruiana rea”, din cauza rizomilor care impiedica realizarea normala a lucrarilor agricole. In medicina populara romaneasca insa, ca si la alte popoare, se recunoaste si se utilizeaza destul de frecvent virtutile terapeutice ale plantei si in special ale amintitei radacini. Rizomii se spala cu apa, se indeparteaza partile aeriene si radicelele, apoi se usuca si se taie in bucati de 5-6 cm lungime. In traditia de vindecare populara ceaiul de pir se bea contra indigestiei; decoctul rizomilor se lua ca diuretic.