TERAPII COMPLEMENTARE

Atacul psihic este o agresiune la baza careia se afla forte malefice ale lumii nevazute. Cel mai „obisnuit” atac este cel pornit din mintea si uneori reaua-vointa a semenilor nostri. Nu intotdeauna însa acest tip de atac este doar un accident. Ne vorbeste despre asemenea probleme deloc fanteziste, binecunoscuta Mihaela Opran, specialist in bioterapie. Persoana de la care se poate rasfrange asupra noastra agresiunea nu este neaparat initiatoarea atacului.

Ne referim la mult-raspandita salata verde, din care se cunosc peste 100 de varietati, cea cultivata fiind Lactuca sativa – aliment usor, ce se preteaza la consumul in cele mai diverse forme, de la ciorbe, pana la garnituri si amestecuri in salatele de legume. Putin calorica si bogata in antioxidanti, laptuca poate fi consumata fara moderatie, aducand avantaje substantiale organismului uman.

Se stie ca exista zile dedicate luptei impotriva fumatului, dar – atata timp cat acest obicei afecteaza, uneori foarte grav, si multi nefumatori activi – fiecare clipa ar trebui sa insemne asa ceva. Pare doar un basm ideea aplicarii unor „tehnici” pentru a te lasa de tigari, insa terapiile complementare cunosc proceduri si remedii in acest sens. Pentru ca au mai publicat in aceasta pagina articole despre leacuri anti-tutun, cativa cititori ai „Magazinului” au solicitat si alte informatii care sa-i ajute in incercarile lor, de altfel, laudabile.

Iar vorbim despre alimentatie? Da, pentru ca aceasta necesitate vitala pentru orice vietate (om, animal, planta) reprezinta o conditie in sine a evolutiei lumii. Partea destul de jenanta a problemei este ca unii semeni ai nostri fac din ea uneori un scop in sine, ceea ce de altfel determina si aparitia a sute de boli. Nu e deloc o noutate. De mii de ani, orientalii spun ca „omul isi sapa groapa cu dintii”; mancand fara chibzuinta, adica. Recent, specialistii europeni au inventat alta sintagma pentru a defini acelasi haos din hranirea noastra: cacofonie alimentara.

Stau la baza multor mancaruri savuroase, sunt usor de gasit la noi (mai ales in sezonul cald, cand beneficiem de legumele cultivate in aer liber si nestimulate de chimicale), simplu de preparat si mai ales au o multime de calitati favorabile sanatatii noastre. Unul dintre principalele lor atuuri: contin un numar mic de calorii si sunt bogate in nutrimente.

Am pus semnul intrebarii dupa titlul acestui articol, deoarece vorbim despre un subiect mai mult decat controversat, punctul nevralgic fiind insasi natura lui oculta: talismanele. Desi exista de milenii si astazi le intalnim atat la populatii mai putin evoluate, cat si la oameni traitori in marile metropole, ele stau totusi sub o umbra de suspiciune. Cum adica – ne impinge ratiunea sa intrebam – ar putea un simplu obiect sa ne ofere protectie, sa actioneze deci dincolo de vointa omului? Cu ajutorul terapeutei Mihaela Opran, vom incerca sa intelegem de ce avem de-a face cu elemente inzestrate cu anumite puteri, astfel ca inclusiv sanatatea ne-o putem aseza sub scutul lor ocrotitor.

Din ce in ce mai mult, bucataria din locuinta secolului 21 isi pierde rolul traditional. Camara cu diverse ingrediente alimentare si cu conserve preparate acasa incepe sa dispara, frigiderul e dotat cu congelatoare tot mai mari, iar langa el a aparut... televizorul. Pentru ca timpul s-a comprimat, nu mai avem timp suficient sa facem si piata, apoi sa si gatim, asa ca semipreparatele vin ca o mana cereasca. Nu trebuie decat sa le varsam din pungile lor (daca e cazul, nu e obligatoriu!) intr-o cratita pe care o lasam cinci minute pe aragaz si gata: masa e servita. Totusi, oare cat de sanatos este un asemenea mod de hranire?

Aria extrem de vasta si complexa a tratamentelor blande nu include doar folosirea de preparate cu continut de principii active, ci si substante sau materiale care au calitatea de a emite anumite tipuri de energie. Daca medicina alopata recomanda pe scara larga asemenea preparate care au la baza extracte de origine vegetala sau animala, terapiile complementare nu ezita sa utilizeze si proprietatile regnului mineral (desi termenul subliniat se refera la ceea ce consideram „lume vie”, ne permitem sa includem aici si „pietrele”, care vom vedea ca au si ele caracteristici regasite la animale si la plante).

Vechii romani o apreciau in mod deosebit, atat pentru gustul aparte ori pentru calitatile nutritive, cat si pentru remarcabilele sale efecte terapeutice. Mai tarziu, in Evul Mediu, pornindu-se si de la forma miezului, asemanatoare creierului uman, a dobandit o noua reputatie, in tratarea bolilor mintale. Astazi, miezului de nuca i s-au descoperit noi virtuti (de fapt, folosite odinioara, insa pe baza unor cunostinte dobandite empiric), astfel ca specialistii in nutritie recomanda consumul zilnic de nuci, circa 3-5 bucati. Sa vedem si argumentele lor!

Patrunjel, cimbru, rozmarin, busuioc, coriandru, salvie – iata cateva dintre mirodeniile utilizate in mod curent la noi, pentru prepararea mancarurilor. Le agream in mod deosebit, mai ales pentru ca parfumeaza in mod natural, cum nimic altceva n-o poate face, hrana noastra cea de toate zilele, dar confera si un gust mai placut alimentelor gatite (ceva mai rar, se folosesc si in combinatie cu unele negatite la foc). Ce nu prea avem in vedere, grabiti sa satisfacem „entuziasmul” papilelor gustative, este faptul ca aceste plante bogate in compusi bioactivi contribuie substantial la mentinerea sanatatii noastre.

Produs alimentar extrem de raspandit si consumat pe intreaga planeta, pastele fainoase au fost si sunt, pe de o parte, mult laudate pentru calitatile lor nutritive, dar si, pe de alta parte, privite cu suspiciune, din cauza unor posibile efecte nedorite ale consumului excesiv. Ca sa impace cumva pe toata lumea, nutritionistii fac recomandarea cea mai simpla si mai de bun-simt: deoarece au un index glicemic ridicat, e bine sa consumam pastele cu moderatie. Sa vedem insa care ar fi calitatile si „defectele” acestui gustos aliment.

Despre nenorocirile produse de fumat poate ca n-ar trebui sa mai vorbim, pentru ca mai toata lumea stie ce efecte dezastruoase produce fumul tigarilor, atat pentru cel inrobit de acest vicu, cat si pentru nefumatorii din jurul sau. Intoxicatia acuta cu nicotina – tabagismul – provine din inhalarea acestei substante nocive, dar si a oxidului de carbon, a gudroanelor, principalele componente ale tutunului ars. Efectele nefaste se rasfrang in tot organismul, dupa cum vom arata mai jos.

Educatia fizica este considerata de cei mai multi dintre noi o „disciplina” scolara mai degraba minora. Uitam insa ca miscarea, sportul inseamna si sanatate, ceea ce impune ca orice persoana, indiferent de varsta si in aproape  orice imprejurare, sa-si cunoasca limitele, nevoile  si sa opteze, fara cea mai mica ezitare, pentru un asemenea remediu etern valabil.

Omul modern e un mare consumator de bioenergie. Cei mai supusi riscului de a pierde aceasta energie a vietii sunt studentii in perioada examenelor sau sportivii in perioadele lor de vârf. Practica Reiki, sub forma autoenergizarii rapide, se impune ca o tehnica eficienta, pentru cei mai sus pomeniti, dar nu numai pentru ei.

O parte dintre copiii nostri petrec prea mult timp asezati în fata televizoarelor, spre a urmari programele favorite, numeroase si diverse, dar si a ecranului calculatorului, mai rar a marelui ecran. Aceasta situatie, deloc normala si cu efecte negative, atat în formarea caracterului, cat si asupra sanatatii fizice si psihice, a devenit, firesc, o preocupare zilnica a parintilor, responsabili, într-un fel, de aparitia acestei telemanii infantile. Din pacate, sunt si parinti care, venind acasa obositi si tracasati, folosesc televizorul tocmai spre a se asigura, din partea copiilor, de liniste si pace. In cele ce urmeaza, va vom da cateva sfaturi, dupa care vom încerca sa va convingem de nocivitatea, atat a telemaniei infantile, cat si de efectele anumitor programe asupra celor mici.

Medicina traditionala a unor popoare precum indienii sau chinezii pune accent foarte mare pe rolul gandirii, al gandului, in tratarea unor boli extrem de grave, cum ar fi cardiopatia ischemica, boala coronariana, psoriazisul, arteritele, dereglari ale tensiunii arteriale, ciroza, impotenta sexuala, nevrozele, cancerul etc.

In medicina populara romaneasca (dar si din alte zone), o multitudine de practici si de remedii, folosite odinioara cu succes, astazi ne fac cel putin sa ridicam din sprancene, a mirare. Va prezentam cateva asemenea leacuri, pe care ar fi gresit sa le catalogam drept „babesti” si sa le trimitem in ridicol, preferand fara drept de apel, exclusiv, medicamentele de sinteza chimica.

Dorinta de informare a unor cititori suferinzi de anumite afectiuni poate fi stimulata prin cunoasterea unor proceduri si tehnici care, aplicate corect, pot realiza multdorita vindecare. Desi nu orice maladie se poate rezolva prin autoterapie, in unele situatii de disconfort, optimismul si încrederea determina atenuarea simptomelor suparatoare. Valentele profilactice sau curative ale autoterapiei restabilesc echilibrul psiho-fizic al individului. Cu ce putem începe miraculosul proces de autovindecare?

Secolul vitezei, al zborurilor in Cosmos, al Internetului, al tuturor lucrurilor facute cu cea mai mare rapiditate – iata doar cateva dintre sintagmele ce vor sa defineasca epoca actuala. Dar, oare, aceasta goana nebuna a evolutiei ii aduce individului uman doar beneficii? Civilizatia timpului nostru, prin progresul ei tehnic incontestabil, prin confortul care invita, inerent, la tihna si sedentarism, are nu numai avantaje, ci si multe neajunsuri. Unul dintre acestea este, avertizeaza medicii, atentatul lent si persuasiv la starea  echilibrului nostru biologic (psihic si fizic).

O stiinta relativ moderna, desi are radacinile departe, in trecut, in istoria terapiilor orientale, reflexologia, promite celor ce-o practica cu regularitate un bilant aproape miraculos, în domeniul sanatatii, prin revitalizarea celulara.
 Prin masarea sau apasarea zonelor de reflex din organism, se trimite un flux sanguin spre organele aflate în legatura. Urechea, talpile picioarelor, glezna, pielea întregului corp sunt împanzite de puncte energetice, aflate în legatura cu diferite organe situate la distanta de acestea.