TERAPII COMPLEMENTARE

Multi dintre parinti stiu ca, odata decis de cei doi parteneri faptul ca vor sa conceapa un copil, nerabdarea aparitiei unei sarcini sanatoase si a venirii micutului pe lume devine, fara discutie, prioritatea numarul unu! Uneori, azi din ce în ce mai rar, intervin si bunicile cu leacurile stiute din batrâni, nu doar pentru „a trezi dorinta” în femeie si în barbat, ci în special pentru a determina o fertilitate accentuata a cuplului, precum si efectul dorit de cei doi tineri. Iar pentru aceasta, natura nu a ramas datoare cu remarcabile remedii, câteodata mai eficace decât orice pilula albastra sau de alta culoare. În concluzie, va prezentam câteva plante care amelioreaza fertilitatea si erotismul.

Despre hrean stim ca este un condiment care se potriveste grozav cu o friptura, de exemplu! Asta ar fi de fapt perceptia omului de azi, pentru care mâncatul a fost transformat, dintr-o necesitate vitala, intr-un fel de religie, însa batrânii nostri mai stiu ca savuroasa radacina picanta are si inegalabile virtuti terapeutice. De altfel, într-o lume mult mai apropiata de natura curata si mai atasata de ideea destinului comun al tuturor organismelor vii – om, animale si plante – hreanul, ca multe alte roade ale pamântului ignorate ori „prigonite” în favoarea chimicalelor, cu siguranta ar intra fara echivoc în categoria plantelor medicinale.

Vorbim despre hrisca, frecvent asimilata cu cerealele, ea fiind de fapt o samânta de fructe care se regaseste în familia rubarbei si macrisului. Ea nu contine gluten si de multe ori este recomandata ca înlocuitor pentru cereale. Hrisca nu este însa indicata numai pentru persoanele cu intoleranta la gluten, deoarece ne ofera si alte beneficii importante, printre care si scaderea ratei de absorbtie a glucozei dupa ce am mâncat, motiv pentru care si diabeticii se pot bucura de acest aliment-medicament.

In mod deloc sesizabil pana la aparitia semnelor unor nereguli privitoare la functia excretoare reprezentata de aparatul urinar, rinichii nostri se pot imbolnavi grav, cauza principala constituind-o faptul ca aceste organe cu o structura deosebit de sensibila nu se mai curata corespunzator de ceea ce ii agreseaza. Pentru remedierea problemelor renale exista tratamente medicamentoase, precum si solutii mai „pasnice” sau extreme, cum este interventia chirurgicala. Medicina blanda sugereaza insa si alte tipuri de terapii, suta la suta naturale, neinvazive si de cele mai multe ori uimitor de simple. In cazul de fata, va prezentam ceaiul de seminte de pepene pentru curatarea rinichilor.

Cunoscut aproape exclusiv ca aliment (eventual si ca „etalon” al lucrurilor minuscule), meiul are si surprinzatoare calitati terapeutice. Intre acestea, cea mai spectaculoasa si mai ales benefica este aceea ca poate contribui substantial la eliminarea pe cale naturala, cum se spune, a calculilor renali – mai cunoscuti ca „pietre si nisip la rinichi”. In practicile terapeutice blande, meiul este folosit la tratarea litiazei urinare (calculii renali sunt depozite minerale intarite care se formeaza in rinichi). Meiul are capacitatea de a curata rinichii intr-un mod eficient, eliminand nisipul (pietrele), ajuta la vindecarea problemelor femeiesti si de asemenea vindeca cistita.

Ei, da: o maladie atat de grava, de „urata”, cum se spune in mod curent, o boala ireversibila si deocamdata netratabila – ne referim la temutul „prieten” autoritar al unor varstnici, maladia Alzheimer – poate fi combatuta in parte si datorita unor produse vegetale bune in alimentatie, dar si cu uimitoare virtuti terapeutice. Printre acestea se numara si rizomul de curcuma (sau turmeric), un condiment de culoare portocalie obtinut din rizomul de Curcuma longa, planta din aceeasi familie cu ghimbirul cultivate in Asia si Africa. De regula, acest rizom se coace, se deshidrateaza, apoi se macina fin pentru utilizare ca planta medicinala, condiment sau colorant. Ceea ce ne intereseaza insa pe noi sunt virtutile sale terapeutice.

Un produs folosit frecvent in gastronomie, dar care are si alte utilizari benefice pentru sanatate, neavand contraindicatii, fireste, cu exceptia celei legate de dozaj: bicarbonatul de sodiu. Iata la ce si cum anume il putem folosi, pentru a ne simti mai in putere, mai sanatosi!

Sunt zone din tara noastra unde, din timpuri stravechi, se practica pâna nu demult o procedura de vindecare a reumatismului nu tocmai usor de suportat de catre suferind, însa extrem de eficace: lovirea corpului cu urzica vie. Despre aceasta planta raspândita în flora noastra spontana se mai stie ca e excelenta pentru primenirea sângelui, primavara, preparata de obicei ca tocanita si consumata în mod curent cât „e vremea ei”. De asemenea, urzica e folosita cu efecte remarcabile la prepararea unor sampoane contra matretii. Dar acestea nu sunt singurele foloase pe care ni le ofera „neprietenoasa” planta vezicanta.

Baile cu plante sunt in mod sigur o modalitate de relaxare a organismului si, totodata, o forma de tratament deloc stresant ori cu efecte adverse in cazul multor boli sau suferinte. Baie cu obligeana. Planta poate fi cumparata din farmacii. Baia se recomanda in hipotensiune arteriala si tulburari circulatorii, dar are actiune favorabila si in starile de epuizare, anemii, boli de metabolism, distonie vegetativa, oboseala generala. Baia cu obligeana nu se face seara, ci dimineata sau pana la ora pranzului. Dupa baie, se recomanda un repaus de cel putin o ora.

Cel putin metaforic vorbind, ne aflam la un pas de vremea „exploziei” totale a florilor, cu toata simfonia sa de culori si parfumuri, din care insa – pe de alta parte – omul a stiut dintotdeauna sa retina in propriul sau folos si cele mai benefice elemente pentru sanatate. Acum, cat e inca primavara, unul dintre leacurile naturale redutabile in multe afectiuni este inflorescenta socului. Florile de soc curata sangele de toxine, ferind corpul de artrita si de alte probleme de sanatate dificil de tratat. Tot aceste plante, folosite deseori la prepararea unor savuroase bauturi racoritoare, functioneaza ca un agent expectorant si un bun remediu impotriva constipatiei sau a bolilor de rinichi.

Nu prea ne trage inima sa le culegem si sa le consumam, pentru un motiv mai degraba estetic: fructele coapte, desi moi, dulci si savuroase, pateaza! Dudul, un arbore care poarta si denumirea de agud (astazi in foarte putine zone ale tarii se mai formeaza plantatii, iar de multe ori scopul de baza este de fapt hranirea viermilor de matase cu frunzele lui), este binecunoscut si in fitoterapie pentru efectele benefice ale organelor sale vegetale. Partile vegetale utilizate in medicina naturista sunt: frunzele tinere, fara petiol, care se recolteaza in lunile mai-iunie, fructele mature si proaspete si scoarta ramurilor tinere, recoltata primavara.

De saptamani bune, pe langa palcurile de ghiocei si viorele, de prin paduri a aparut si leurda (Allium ursinum), numita si usturoi-ciorasc, ceapa ciorii, usturoi-de-padure, aiuti sau aliu. Creste prin tufisurile umede din padurile de foioase bogate in humus si de la ea se simte de obicei puternicul miros de usturoi chiar inainte de a zari planta.

Daca citim ceea ce se scrie si se spune in mass-media legat de vitamina C, pare o adevarata competitie in a denumi cele mai performante fructe si legume care ne furnizeaza acest „ingredient” vital. Toate, sa recunoastem, perfect argumentate, dar nu in sensul realizarii unei ierarhii, care de altfel nici nu-si are rostul atunci cand vorbim despre sanatate. Adevarul este ca, potrivit studiilor de specialitate, organismul nostru poate prelua aceasta vitamina din foarte multe surse, care... nu se intrec intre ele. Va prezentam astazi un asemenea fruct, din pacate care nu se cultiva la noi, dar e prezent in magazinele alimentare de oriunde: kiwi.

Una dintre cele mai raspândite legume de pe mapamond, ceapa, are si ea partile ei necomestibile care se arunca aproape întotdeauna. Totusi, aflati ca foile de ceapa matura pot fi folosite în numeroase tratamente, ceea ce le face sa poata fi considerate si un adevarat remediu blând universal. Ele contin 4% antioxidanti, bioflavonozi, quercetina. Aceasta din urma este o substanta biologic activa cu o multime de proprietati terapeutice.

Organismul uman se prezinta aproape identic din punct de vedere anatomic si functional, cu unele exceptii, indiferent de locul de pe mapamond. Astfel se explica si faptul ca anumite tipuri de preparate si tehnici terapeutice din zone ale lumii aflate la departare una de cealalta sunt uneori foarte asemanatoare si la fel de eficace aplicate în aceleasi patologii.

Desigur, titlul acestui articol reprezinta o figura de stil, insa include si o serie de sugestii poate mai putin obisnuite. Ne referim la faptul ca a tine, efectiv, in casa o bucata dintr-o ramura de copac, fie ea si cu frunze uscate, ne poate fi de mare ajutor pentru pastrarea sanatatii. Depinde de specia aleasa ori preferata, eventual si in functie de problemele pe care vrem sa le amelioram. Astfel, crengile uscate de stejar emit substante care reduc semnificativ presiunea sangelui si elimina durerile de cap „adiacente”, combat ameteala, dar si ritmul cardiac prea accelerat. Daca in dormitorul tau vei tine un „buchet” de stejar din 3-4 ramurele, veti fi, de asemenea, capabil sa faci fata insomniei si iritabilitatii.

Splendoarea floristica din cantecele noastre populare isi gaseste – deloc intamplator – un corespondent pe masura si in tratamentele blande. Doua asemenea condimente (la propriu, caci se folosesc si in bucataria traditionala, dar si la figurat, deoarece ele „condimenteaza” la modul ideal cantecele, precum si terapiile vindecatoare rurale) sunt rozmarinul si maghiranul.

Pe masura ce alimentatia noastra devine din ce în ce mai „industrializata”, produsele si ingredientele prin excelenta naturale fiind înlocuite cu concentrate si surogate frecvent sintetice, si sanatatea aparatului digestiv se subrezeste, dând impresia unui organism în deriva, care nu mai „stie” ce strategie sa aplice pentru a nu avea de suferit.

Sigur ca pentru orice mama comoara cea mai de pret este (teoretic, cel putin) propriul sau copil, dar in articolul de fata vorbim despre un produs natural lesne de procurat, care poate fi de mare ajutor pentru sanatatea amândurora. Vorbim despre linte, care in stare naturala poate avea mai multe culori – verde, rosie, portocalie, galbena, maronie – in functie de soi diferind si timpul de fierbere in vederea consumului. De pilda, in medie, bobitele verzi se fierb 30 de minute, iar cele rosii circa 20 de minute. In mod logic însa, aceste deosebiri depind nu explicit de culoare, ci de continutul bobului, cele verzi fiind de trei ori mai bogate in fibre decât cele rosii.

Inflamatiile intestinelor cauzate de infectii microbiene sau/si micotice pot genera complicatii extrem de grave si, desigur, dificil de vindecat. Medicina noastra populara beneficiaza însa de numeroase plante din flora spontana cu efecte deosebit de favorabile în astfel de situatii, procedurile respective putând actiona fie ca atare, fie – cel mai recomandat – în combinatie cu tratamentele recomandate de medicina alopata.