|
Cand intr-o insorita zi de iarna a anului 1903, americanii Wilbur si Orville Wright au reusit sa implineasca unul dintre cele mai vechi vise ale omenirii, acela de a zbura, lumea i-a privit plina de admiratie, cu rasuflarea taiata in fata acestei izbanzi demne de niste veritabili urmasi ai lui Icar. O noua era in istoria civilizatiei umane se deschidea, o era a avantului spre inaltimi, spre spatii siderale, o implinire parca a destinului anticului erou, ce platise cu viata indrazneala sa de a se apropia de Soare.
Astazi, zborul a devenit un lucru banal, milioane de oameni preferand confortul si siguranta uriaselor „pasari de otel" spre a se deplasa, pretutindeni pe glob. Dar, oricat ar fi greu de crezut, nu fratilor Wright ar trebui sa le fie recunoscator calatorul ce-si desfata privirea privind prin hublou perdelele de nori diafani, ci unui imigrant german care a reusit sa infranga gravitatia, la bordul unui aparat conceput de el, cu mai bine de doi ani inainte de „istoricul" zbor de la Kitty Hawk... Daca vrei sa fii aviator, invata mai intai sa inoti... Daca unor temerari precum fratii Wright, Otto Lilienthal, Bleriot sau romanii Vuia si Vlaicu, lumea le recunoaste meritele de pionieri ai aviatiei, despre Gustave Whitehead, nimeni nu pare sa fi auzit nimic. Si totusi, judecand dupa o serie de marturii datand de la inceputul secolului trecut, acestui imigrant cvasi-necunoscut, de origine germana, i se cuvine locul de onoare in istoria zborului cu motor, lucru acceptat pana si de catre americani, altfel atat de mandri de performantele compatriotilor lor. Figura lui Whitehead, un personaj asupra caruia a inceput sa se faca lumina abia in ultimul deceniu, gratie cercetarilor intreprinse de arhivisti si istorici new-yorkezi, este totusi invaluita intr-un adanc mister. Nu se stie despre el decat ca s-a nascut in Germania si ca, impins de saracie, a emigrat in 1895 in Statele Unite, pe cand nu implinise inca 21 de ani. Harnic, ordonat si extrem de muncitor, „neamt" pana-n maduva oaselor, imigrantul s-a facut remarcat de patronii sai din orasul Bridgeport pentru ideile cu totul neobisnuite pentru un tanar de varsta lui: Gustave nu dorea altceva decat sa zboare, cu o masinarie infernala ale carei planuri li se parusera chiar si inginerilor „imposibile". Tanarul a perseverat si, neavand bani sa-si construiasca un aparat asa cum visa, a inceput sa puna cent pe cent, in speranta ca intr-o buna zi, avionul proiectat de el va deveni realitate. Spre norocul sau, un incident care ar fi putut deveni tragic, i-a scurtat asteptarea. In 1898, asadar intr-o perioada cand febra zborului cuprindea tot mai multe spirite luminate, inventatorul american Samuel Langley a incercat sa zboare, la bordul unui aparat construit din fondurile armatei federale, peste raul Potomac. Din pacate, tentativa lui s-a soldat cu o nereusita, aparatul scufundandu-se ca un bolovan dupa doar cativa metri de la propulsare... Singurul care s-a „bucurat" de acest esec a fost, pe cat se pare, Gustave Whitehead. In zilele urmatoare, el s-a scufundat de nenumarate ori in apele reci, spre a recupera piesele epavei, reusind chiar sa scoata la suprafata si osatura din otel special a aeronavei lui Langley, fapt care ii face astazi pe exegetii aventurierului german sa declare ca, daca acesta n-ar fi stiut sa inoate, n-ar fi putut nici sa zboare... Peste New York Gratie inventivitatii sale deosebite, Whitehead, care era la curent si cu planurile aeronavei puse la punct de compatriotul lui, Lilienthal, a fost capabil sa imbunatateasca aparatul „pescuit" din Potomac. Totodata, el a invatat din greselile predecesorilor, plasand motorul (care era inventat de el si functiona pe baza de... acetilena!?) in fata, cat mai aproape de elice, dotandu-l cu roti cauciucate, ce permiteau o rulare mai usoara, pe orice fel de pista. Atunci cand a fost gata, nimeni nu-si imagina insa ca veritabila struto-camila, cu aripi de liliac, lungi de peste cinci metri, si corp ca de viespe ar fi putut vreodata sa se desprinda de pamant. Si totusi, intr-o seara fierbinte de august a anului 1901, acest stramos al avionului modern s-a inaltat spre cer, zburand peste ochiul de apa ce desparte insula Long Island de restul orasului New York, la o inaltime apreciata de martorii oculari ca fiind de 60 metri! „Am putut zbura, asemenea unei pasari..." Din putinele pagini lasate de acest vizionar necunoscut si neinteles de contemporani, reiese clar ca el era convins de importanta realizarii sale. Arhivistul american Harvey Lippincot, de la United Aircraft Corp., a reusit sa intre recent in posesia catorva scrisori din arhiva personala a lui Whitehead, intr-una din acestea, tanarul notand: „M-am ridicat deasupra capetelor oamenilor intr-un obiect care pana nu cu mult timp inainte exista doar intr-un cotlon ascuns al creierului meu. Si am putut zbura, asemenea unei pasari, cum nici un om n-am mai reusit pana acum, prin propria mea forta". Din pacate, insa, zborul imigrantului german nu a fost imortalizat de pelicula fotografica, asa cum s-a intamplat in cazul fratilor Wright, deci nu exista nici o dovada concreta a lui, in afara declaratiilor martorilor oculari. Este si motivul pentru care multi istorici au refuzat sa dea credit incercarii lui Gustave Whitehead. In ciuda acestor lucruri, dovezile ca tanarul de 27 de ani a zburat, cu mult inaintea fratilor Wright, s-au tot adunat, gratie investigatiilor intreprinse de o serie de entuziasti, dornici sa fie restabilit adevarul istoric. Acestea demonstreaza ca imigrantul nu a facut doar o singura incercare de a zbura, asa cum sustin scepticii, si ca un alt aeroplan, pus la punct tot de el, s-a prabusit langa Pittsburgh, fiind cat pe-aci sa-l ucida pe copilotul lui Whitehead, respectivul scapand doar cu craniul scalpat de elice... Incidentul a fost de natura sa-l „potoleasca" pe nazdravanul Gustave astfel incat, la insistentele patronilor sai, el a lasat-o mai moale cu asemenea experiente, considerate prea periculoase. „Cu toate excentricitatile sale, Whitehead ramane un mare si autentic pionier al aviatiei", spune Michael Spezia, director executiv la New England Air Museum. Farsa de duzina sau realizare epocala? Intr-un numar recent, prestigiosul „New York Times" se intreba, sub semnatura redactorului Paul Marks, daca istoria aviatiei va trebui rescrisa, din cauza suporterilor tot mai vehementi ai lui Gustave Whitehead. „Ei aduc ca argumente scrisori ale aviatorului, precum si marturii ale celor ce au asistat la «zborul in Brooklyn», cum este cunoscuta temerara incercare a lui Whitehead. Dar toate acestea ar fi putut fi, la fel de bine, fabricate, epoca fiind recunoscuta pentru rasunatoarele «hoax»-uri (farse) de presa, gratie carora ziarele isi epuizau imediat tirajele. Ne putem pune intrebarea: nu cumva imigrantul german a fost convins ca, impreuna cu prietenii sai, sa faca parte dintr-o asemenea inscenare?". Nu de aceeasi parere este si instructorul de zbor Andrew J. Kosch, un fan declarat al lui Whitehead. „In august 1901, dupa ce Whitehead a zburat in Long Island, articole despre el au aparut in «New York Herald» si «Boston Transcript», doua publicatii extrem de serioase, care n-ar fi plecat urechea la zvonuri sau inscenari. Mai mult, aviatorul a fost felicitat personal de catre guvernatorul John Dempsey, care i-a conferit chiar titlul de «parinte al aviatiei din Connecticut». Mi-e greu sa cred ca un tanar de 27 de ani ar fi fost capabil sa joace o farsa de asemenea proportii unui ditamai guvernatorul!" Si pentru a demonstra ca germanul nu a mintit, Kosch a intrat in posesia unor copii dupa planurile acestuia si cu ajutorul unor sponsori, a reusit, in 1997, sa zboare cu o replica perfecta a «liliacului», pe o distanta de cateva sute de metri. „Whitehead a murit sarac, in 1927, incercand zadarnic sa-si convinga contemporanii ca el este autorul primului zbor cu motor, precizeaza Kosch. Dar, mai devreme sau mai tarziu, suntem convinsi ca memoria lui va fi cinstita cum se cuvine, iar realizarea lui epocala va fi apreciata la adevarata valoare".
|
ISTORII UITATE 
