 In evul mediu, biblioteca nu era doar apanajul manastirilor. Stapânii castelelor se inconjurau de manuscrise rare si pretioase, pentru a atrage atentia asupra puterii si eruditiei lor.
Inventarele bunurilor conservate in diferite incaperi din resedintele aristocratice europene semnaleaza prezenta unui numar important de carti, mai ales la sfârsitul evului mediu. (La inceputul acestei perioade, cea mai mare parte a familiilor nobile nu detinea in castelele lor decât putine manuscrise considerate bunuri pretioase, aranjate in cufere si mentionate intotdeauna in testamente.) Gustul pentru lectura era impartasit atât de barbati, cât si de femei. Nobilii incep sa caute manuscrise pretioase iar calugarii le copiaza cu ardoare. In cea mai mare parte, aceste opere sunt religioase. Incepând cu secolul XII, interesul nobililor se indreapta deopotriva spre literatura profana: romane sau tratate de istorie, de vânatoare etc. Printre cititorii avizati figureaza si contele de Champagne, Henri le Liberal (1127-1181) si sotia sa, Marie, care i-au protejat pe cei mai renumiti autori ai timpului, precum Chretien de Troyes (1135-1183), creatorul celebrelor personaje Lancelot, Yvain si Perceval. O literatura cavalereasca ce infloreste incepând cu secolul XIII. Despre o adevarata pasiune bibliofila se poate vorbi in cazul regelui Charles V (1364-1380). Nici o familie nobila din Occident nu poate rivaliza cu cea a acestui rege intelept si cultivat, care a pastrat la Luvru o mare colectie de carti, protejate de lambriuri din lemn; carti religioase, politice, istorice si morale. Inventarul efectuat la moartea sa a relevat prezenta unui numar de 700 de volume.

Majoritatea printilor capetieni sunt adevarati bibliofili. Aspectul cartilor conteaza enorm. Copertile sunt imbracate in matase sau catifea, multe dintre ele fiind prevazute cu fermoare din aur sau argint iar interiorul abunda de pagini ilustrate de cei mai importanti pictori si desenatori. A rasfoi o astfel de carte e un gest nobil, solemn. In castele se practica adesea lectura orala, de care beneficiau familia, apropiatii sau diversi invitati. Intr-o camera oarecare, in cabinetul privat, in salon sau in gradina. Apar voci razlete care se opun accesului femeilor la lectura, sub pretextul ca, prin natura lor "rea", pot fi corupte si indepartate de la educatia religioasa. Altii sunt de parere ca natura lor "rea" poate fi ameliorata prin lectura care educa si le invata sa lupte impotriva pericolelor ce le ameninta sufletul. Cât priveste Biblia, e destul de rara in bibliotecile regale sau princiare. Latina nu era cunoscuta decât de o foarte mica parte din aristocratie. La sfârsitul secolului XIII, Biblia este tradusa in franceza. Succesul ei incepe sa fie resimtit, la initiativa clericilor, de o parte din publicul cultivat. Nu lipsesc nici cartile care oglindesc cunostintele stiintifice ale secolului, stiinte naturale, de mecanica, de fizica, de matematica, tratate de morala si teologie sau carti din mitologia si din istoria antica. Autor: DORIN MARAN
|