21 iunie 1945 – Finalul Bataliei pentru Okinawa

Una dintre cele mai dure batalii din Teatrul de razboi din Pacific, in perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial, a fost Batalia pentru Okinawa. Dupa 82 de zile de lupte inversunate intre fortele americane si cele ale Imperiului Japonez, niponii s-au declarat invinsi la 21 iunie 1945. Ultimele forte de rezistenta japoneze s-au refugiat pe alte insule ale arhipelagului si s-a aflat ca la 21 iunie s-au sinucis generalii Mitsuru Ushima si Isamu Cho. Ei si-au facut seppuku in sediul cartierului general.

 In acceasi zi de mare dezolare a japonezilor, cronicile relateaza ca inaltul ofiter Yahara a cerut permisiunea sa-si faca si el seppuku, insa generalul Ushima i-a interzis. El i-a cerut colonelului sa ramana in viata indurand rusinea, pentru a povesti cum s-au desfasurat lucrurile si despre eroismul japonezilor. Yahara a scris ulterior o carte despre acea batalie.

 Okinawa este insula principala a arhipelagului Ryukyu, la sud de principalele insule japoneze Hokkaido si Honshu. Fortele navale americane, sprijinite de flotila aeriana de bombardiere, a atacat acea zona strategica incepand din 1 aprilie 1945. Strategii americani au codificat atacul drept Operatiunea Aisberg si au decis sa desfasoare cea mai mare forta de asalt cu amfibii din cel de-al Doilea Razboi Mondial. Fortele amfibii au fost sustinute de mai multe divizii de Infanterie marina si de misiuni speciale de portavioane americane si britanice. De altfel, uriasa desfasurare de forte americane a fost ajutata de forte din UK, Canada, Australia si Noua Zeelanda. Printre liderii militari americani care au supravietuit se numara Chester Nimitz, Joseph Stilwell etc. Ei au condus la victorie peste jumatate de milion de militari ai Armatei regulate si ai trupelor de asalt. Japonezii de pe Okinawa nu au depasit 100.000 de oameni.

 Pierderile din luptele celor 82 de zile ingrozitoare (mai ales pentru populatia civila a insulei) au fost uriase, mai ales pentru americani, comparativ cu amploarea tehnicii de lupta implicate. 12 distrugatoare si 15 amfibii au fost distruse. Printre altele. De remarcat ca rezistenta japoneza, foarte indarjita si fara nici cel mai mic semn de resemnare, a condus la ideea atacurilor atomice americane. Strategii americani au considerat ca o invazie „pe teren” ar fi generat prea multe pierderi pentru armata SUA.

PAUL IOAN