Multiversul, un poem cu mai multe strofe

Scriam saptamana trecuta despre cateva din cartile tiparite sub semnatura lui Stephen Hawking. Dupa moartea sa, apar date noi despre ultimul sau articol lucrat impreuna cu un cercetator belgian.

 Cu doua saptamani inainte de moartea sa, Stephen Hawking a finalizat un articol in care prezicea disparitia vietii de pe planeta noastra. Articolul se intituleaza A Smooth Exit from Eternal Inflation (O iesire treptata din Expansiunea eterna) si a fost scris (conceput) impreuna cu Thomas Hertog, fizician la Universitatea catolica din Louvain (Belgia) si publicat recent online de revista High Energy Physics.

 Disparitia vietii pe planeta noastra in viziunea lui Hawking nu se incadreaza in teoriile elucubrante emise periodic de cate un vizionar ratacit printre calcule schioape despre apocalipsa adusa de un meteorit sau de fantomatica planeta Nibiru.

 Planeta noastra, Sistemul nostru solar, galaxia noastra, toate vor disparea impreuna cu intreg Universul deoarece „astrele din Univers nu vor mai produce energie ceea ce va avea ca efect scufundarea intr-un intuneric total” in viziunea lui Hawking.

 Desi explicatia pare a face o analogie cu moartea fizica a unui individ (cufundare in intuneric total din cauza disparitiei energiei), in articolul amintit Hawking si Hertog evoca si o teorie a unui asa-zis „multivers”.

 Ce ar fi multiversul? Ar fi vorba despre existenta unor multiple universuri paralele cu al nostru care ar fi luat nastere imediat dupa Marea Explozie (Teoria Big Bang). Dupa cei doi, „aceste universuri paralele ar putea fi descoperite cu ajutorul unor sonde plasate pe o nava spatiala care ar permite Omului sa inteleaga de unde vine”.

 Ca si Marea Explozie, Multiversul nu este o teorie acceptata unanim, verificata si demonstrata in timp, ci mai degraba este vorba despre niste supozitii, presupuneri, in cazul fizicienilor teoreticieni bazate doar pe calcule matematice. De aceea ar fi greu de realizat o sonda care sa scruteze o supozitie (multiversul) care s-a nascut in urma unei alte supozitii, si evit termenul „teorie stiintifica”, Marea Explozie.

 Si cu toate acestea, Thomas Hertog e de parere ca acest articol ar fi putut merita un premiu Nobel pentru Stephen Hawking. „A fost nominalizat de mai multe ori pentru premiul Nobel, si ar fi trebuit sa-l castige. Acum, nu-l va mai putea obtine”, declara dezamagit cercetatorul belgian pentru publicatia Sunday Times.

 Totusi, e greu de crezut ca un cercetator preocupat de unul sau mai multe universuri nu stie ca nu se acorda premiul Nobel pentru teorii nedemonstrate fizic. Cum este cazul tuturor supozitiilor lui Hawking. Aceeasi problema s-a pus si in cazul teoriei Relativitatii a lui Einstein, care n-a putut primi premiul Nobel, fiindu-i acordata distinctia in 1921 pentru descoperirea legii efectului fotoelectric (articol publicat in 1905). Explicatia e simpla: nu exista premiu Nobel pentru matematica. Fiind vorba de fizica teoretica, si nu de fizica (pentru care se atribuie premiul Nobel), si teorii care se bazeaza exclusiv pe calcule matematice (nedemonstrate fizic), ele nu pot fi recompensate cu un premiu Nobel. Sa nu uitam apoi ca premiile Nobel sunt oferite pentru cei care „au adus cele mai mari servicii umanitatii”. Matematicienii se multumesc insa cu premiul instituit din 1936 de magnatul canadian John C. Fields.

Universuri paralele sau perpendiculare?

 Totusi, aducerea in discutie a unei presupuneri legate de existenta unor universuri paralele (de ce nu perpendiculare?), un concept controversat si fantezist (demn de romane s.f si deloc de stiinta) conform caruia Universul nostru este unul din mai multe altele existente, unde?, tot in Univers?, in articolul semnat de Hawking si Hertog pare destul de curioasa, cu atat mai mult cu cat viziunea nu e noua, ci are deja cincizeci de ani.

 Ideea unor universuri multiple izvoraste din alta teorie (nedemonstrabila), cea a Big Bang-ului, sugerand ca imediat dupa Marea Explozie, cosmosul a cunoscut o expansiune fulgeratoare. In aceasta perioada, toate regiunile spatiului nu au evoluat cu aceeasi viteza, unele s-au departat de altele, creindu-se diferite universuri-bule. Universul nostru fiind unul dintre aceste bule.

 Mai exact, potrivit lui Howard Wiseman, profesor de fizica la Universitatea Griffith, teoria multiversului a fost formulata prima data in anul 1957, de Hugh Everett. El a declarat ca astfel se explica faptul ca „particulele cuantice pot exista simultan in doua stari diferite, cu alte cuvinte, ele coexista in stari diferite in universuri diferite, ceea ce este posibil”. Desi deocamdata existenta altor universuri nu poate fi demonstrata, acestea sunt la fel de reale ca al nostru, spune Wiseman.

 Alaturi de Michael Hall, de la Centrul Griffith pentru Dinamica Cuantica, Wiseman a propus o noua teorie, numita Many-Interacting World (Lumile Multi-Interactionale), care sustine ca este posibil sa testam existenta acestor lumi paralele, si ca spre deosebire de vechea teorie a multiversului, potrivit careia lumile paralele nu puteau interactiona, aceste universuri au o legatura intre ele.

 Dar de aici, pana a spune ca noi, pamantenii, existam si in alte universuri, ca la noi dinozaurii au disparut dar in alte universuri traiesc sau ca in alte universuri Shakespeare continua sa scrie, iar un geniu terestru care urmeaza sa se nasca, in alte universuri a ajuns la varsta senectutii, e totusi cale lunga, cel putin in ceea ce inseamna o demonstratie veridica.

O insula ratacita

 Conceptul de universuri multiple sau multivers a traversat toata istoria filozofiei, dar „el
si-a facut intrarea in campul fizicii teoretice relativ de putina vreme”, dupa cum spune pentru AFP Aurélien Barrau, astrofizician la Laboratorul de fizica subatomica si de cosmologie din Grenoble.

 Si chiar daca acest concept este criticat de unii cercetatori pentru ca teoria nu poate fi testata (demonstrata), pentru Aurélien Barrau ar fi vorba despre „o idee ametitoare de a reinterpreta intregul nostru univers ca fiind de fapt o mica insula intr-o imensa meta-lume infinit de vasta si diversificata”.

 Totusi, pana acum „infinit de vast si de diversificat” erau calificative atribuite universului „nostru”. Singura inventie de data recenta sa fie doar ca se divide un univers intr-o multitudine de universuri paralele care acum, impreuna cu „universul nostru” este rebotezata meta-lume? Vorbim acum despre un univers al universurilor? Cam simplista operatie si de aceea atat de controversata.

 In fine, daca poate exista un poem cu un singur cuvant, alaturi de poeme cu mai multe strofe, lucru perfect demonstrabil, e greu de crezut, de fapt imposibil, ca cineva de pe acest Pamant ar putea vreodata demonstra aceasta teorie! Oricat de mult ar aprinde ea imaginatia iubitorilor de povestiri s.f.

GEORGE CUSNARENCU