Demonul stirilor false

Ca Si conceptul „schimbarile climatice”, cel denumit „stiri false”, impotriva carora se indreapta acum intr-un efort anuntat cu tam-tam mediatic chiar creatorii lor, a devenit un subiect trendy desi el exista de cand exista presa.

 Foarte interesant a fost faptul ca despre „stirile false” nu s-a vorbit decat imediat dupa ce la alegerile prezidentiale din SUA din 2016 a iesit victorios candidatul republican, in ciuda tuturor prognozelor (false si ele?) care sustineau candidatul democrat.

 Intelegem ca „stirile false” sunt o calamitate, dar cum de niciunul din cavalerii de azi ai cruciadei impotriva lor nu pomenea nimic in urma cu cativa ani? Si cum a fost descoperit atat de brusc conceptul de „stiri false”? Azi, cand nici macar in stirile meteo nu mai poti avea incredere, ele fiind „coafate” pentru a satisface diverse interese (ale turismului, ale consumului, ale celor care vor sa terifieze ascultatorii). De „calitatea” presei era constient, in urma cu mai bine de o suta de ani insusi scriitorul american Mark Twain, care scria ca „daca nu citesti presa esti neinformat, dar daca citesti presa esti dezinformat”. Daca asta se intimpla atunci, ce putem spune azi despre presa, care s-a alterat de un milion de ori mai mult, mai ales dupa dezlantuirea fara limite si reguli a „presei” online? A acestei „prese” ridicata in slavi chiar de Institutul Reuters, care vrea sa ne convinga cu orice pret ca trebuie bagata in seama chiar si de presa clasica (tiparita), aflata oricum pe duca!

 Asadar ideea actuala de „stiri false” si ideea ca o companie ca Google si-a propus sa ne salveze de ele nu pot ascunde decat scopuri obscure, subterane. Dovada ca nu se defineste exact ce sunt acestea, in schimb Google stie deja cum sa ne scape de ele! De ce acum si nu acum doi-trei ani, de pilda? Nu cautati raspunsul, el nu exista. Exista doar un nor de praf sub care se ascund, in realitate, incercari de control al stirilor, de cenzurare a stirilor, prin intermediul unor algoritmi creati in Silicon Valley pentru niste „roboti” inzestrati cu Inteligenta Artificiala, creati tot acolo.
 Sa ne aducem aminte ca boss-ul Facebook recunostea ca a manipulat intentiile de vot la alegerile prezidentiale din 2016 in SUA. Dupa aceea, acelasi boss a fost prins ca a influentat alegerile nu doar in SUA, ci si prin unele tari din Europa. Si sunt acum inventate „stirile false” care fac rau! Inventam apa calda?

 Dupa Facebook, a venit randul Google de a fi criticat ca a contribuit la „declinul presei” prin proliferarea dezinformarii. Acum Google vrea sa dea certificate de buna purtare marilor companii de presa care transmit doar „stiri reale”! Cum?

 Prin introducerea unor „roboti” superinteligenti care sa separe „stirile false”, de cele „bune”! Dar cum se face distinctia corecta intre aceste categorii?

 Google spune ca va ajuta presa (?) „sa limiteze efectele adverse ale algoritmilor, care au tendinta de a prioritiza doar anumite medii ori subiecte in defavoarea altora” dupa cum transmite Agerpres. Pentru multi experti genul asta de masuri cam bate la ochi. Chiar daca, oficial Google declara ca masurile sunt „parte a eforturilor sale de a elimina dezinformarea si de a-i ajuta pe utilizatori sa sparga bula filtrelor prin care se crea tendinta de a mentine cititorul captiv in propriile convingeri in detrimentul largirii orizonturilor sale”.

 Cu versiunea sa numita „Google News”, se doreste „aducerea la lumina a stirilor care va intereseaza din surse de incredere, oferindu-va in acelasi timp o gama variata de perspective asupra evenimentelor”. „Surse de incredere”, dar cine stabileste care sunt acestea? Ce instanta? Algoritmii?

 Si apoi, se cauta „reabilitarea presei” sau maximizarea profiturilor obtinute din publicitate ale grupului Google? Nu toti expertii au incredere in algoritmi, care s-ar dori impartiali, dincolo de subiectivitatea umana. Ei sunt, insa, creati de oameni pentru a executa ceea ce au fost programati. Impartialitatea algoritmilor este o fantezie mult mai saraca decat cele erotice.

 „De mult timp exista o fantezie cu privire la stirile personalizate (algoritmic)”, spunea Meredith Broussard, care preda jurnalism la Universitatea din New York. „Nimeni nu a facut-o vreodata bine si cred ca cei care concep stiri si editorii de pagini (de internet) se descurca foarte bine in ceea ce priveste sortarea”, adauga ea.

 Pana la urma, putem uita de controversa „stiri false”, „stiri bune”. Acest „moft” se reduce la profituri. Pentru Dan Kennedy, profesor de jurnalism la Universitatea Northeastern, aceste masuri preconizate de Google par a avea un efect pozitiv pentru ecosistemul presei. „Timp de multi ani, Google a refuzat sa imparta veniturile din publicitate cu grupurile de presa sub pretextul ca Google le aducea trafic si ca tinea de acele organizatii sa se descurce sa gaseasca o modalitate pentru monetizarea traficului”, a subliniat el. „Acum, cand peste 90% din totalul noilor venituri publicitare digitale merg la Google si Facebook, Google ajunge in sfarsit sa recunoasca faptul ca trebuie sa incerce altceva”, a mai declarat Kennedy.

 Nicholas Diakopoulos, specialist in jurnalism digital la Universitatea Northwestern, se intreaba ce sunt acelea „surse de incredere”? Dupa el, schimbarea pare o idee buna, poate „pentru cei mari sau (editorii) care
si-au dat seama cum sa se joace cu algoritmul”, dar cum ramane „cu site-urile de stiri locale, cu site-uri noi de stiri care nu au un palmares?”.

 Ei bine, despre aceleasi „surse de incredere” vorbea si Mark Zuckerberg cand declara cu cateva luni in urma „ca va favoriza sursele de incredere, la sfatul utilizatorilor”, dar asta doar dupa ce a iesit la iveala scandalul Analytica pentru care inca incearca explicatii timide, chiar in Europa.

 Pana la urma, nu este vorba de „stiri false”. In realitate, stirile false sunt sinonime cu existenta presei de cand exista ea. „Stiri false” vor exista chiar si dupa eforturile conjugate (de ochii lumii) ale Google si Facebook. Ele sunt azi posibile cu atat mai mult cu cat exista o sumedenie de dispozitive digitale de manipulare a informatiei (prin abolirea verificarii din trei surse, prelucrarea imaginilor foto si video cu programe digitale specializate). Informatia este manipulare. Manipularea este dezinformare.

 Problema este ca abia acum s-a descoperit sau a iesit la iveala o masinarie digitala, o escrocherie digitala, de manipulare a populatiei globului, cititori si utilizatori, care se ascundea sub faldurile grele ale unui motor de cautare si ale „media de socializare”.

GEORGE CUSNARENCU