|
Hrana noastra cea de toate zilele reprezinta un element vital, asa cum e, de altfel, pentru orice creatura, de la plante, pana la nevertebrate si mamifere. Pentru oamenii din ziua de azi, alimentele din comert trebuie sa aiba si un termen de garantie; oricum, dupa un numar de zile in care nu au fost mancate, ele se altereaza. Daca insa suntem atat de circumspecti cu pastrarea acestor produse preparate in urma cu un timp, totusi relativ scurt, ce-ati spune sa gasiti pe masa alimente de baza vechi de... cateva milenii?
Branza pentru mumii... Resturi de materie organica descoperite de arheologii chinezi in situl cu morminte din Xiahoe, in desertul Taklamakan, au fost datate cu o precizie uimitor de mare la anul 1615 i.Chr. Mai simplu spus, este vorba despre o branza aproape fosilizata, cea mai veche din cate au fost descoperite pana acum. Totusi, tehnica de fermentatie a produselor lactate prin care se obtineau asemenea alimente se cunostea cu mult mai mult timp inainte. Prepararea branzei urca pana in mileniul al saselea i.Chr., conform unor studii arheologice mai vechi din Europa. Se mai cunoaste ca vechii egipteni si mesopotamienii obtineau si ei acelasi aliment cu vreo 3.000 de ani i.Chr., dar tinand cont de rapiditatea cu care el se dezintegreaza, vestigiile din China raman deocamdata cele mai vechi de acest fel gasite pana in prezent. Mumiile oamenilor din Epoca bronzului descoperite in Taklamakan aveau in palma si pe piept resturile de branza. Cimitirul din situl Xiahoe a fost construit pe o duna naturala uriasa, iar defunctii erau ingropati in sicrie de lemn masiv avand forma unei barci rasturnate, infasurate in piei de vaca. Cercetatorii sunt aproape siguri ca structurile respective au permis conservarea vestigiilor, la adapost de aer, apa si nisip. Un mediu apropiat de „subvid”, care le-a protejat impotriva descompunerii. Astfel, au ramas aproape intacte parul si pielea mortilor, dar si tesaturile de lana, semintele, cosurile impletite si substanta lactata prelinsa de o parte si de alta a mumiilor. Aceasta a fost obtinuta printr-o metoda similara astazi prepararii kefirului si, cred cercetatorii, ea era plasata aproape de capul defunctilor pentru ca ei sa se hraneasca in lumea de dincolo. ...si paine de Paleolitic Descoperirea a fost facuta in situl Shubayqa 1 din nord-estul Iordaniei. Mai intai, au fost dezgropate doua locuinte suprapuse, acoperite de un strat de sediment de circa o jumatate de metru. In interior se aflau mai multe alimente – cereale si legume, in special, dar si un fel de faramituri negre, care nu erau bucatele de lemn carbonizat, ci de paine, asa cum se putea prepara ea in acele timpuri foarte indepartate. Timpuri in care, potrivit cercetatorilor, locurile respective erau frecventate de „o societate sedentara si complexa de vanatori-culegatori primitivi”. Dupa studierea cu microscopul electronic, s-a stabilit ca faramiturile proveneau de la un fel de paine plata (ceva similar lipiilor noastre) asemanatoare acelor „pita” care se consuma in multe tari din Orientul Mijlociu. Cercetatorii au putut observa astfel in faramituri bulele de aer caracteristice unui aluat pe baza de faina si apa, formate in urma coacerii. Compusa din diferite varietati de cereale („stramosii” graului, orzului si ovazului de astazi), stravechea paine continea si urme ale unui tubercul ce se gaseste in apropierea apelor sarate. Datarea ei cu carbon-14 a permis aprecierea varstei acestei prime paini descoperite pana in prezent la circa 14.400 de ani i.Chr. Adica aproximativ patru milenii mai devreme de aparitia agriculturii, asa cum o plaseaza oamenii de stiinta! ADRIAN-NICOLAE POPESCU
|
MINUNI ALE LUMII 
