Otravuri albe

Nu ne vom referi la periculoasele si omniprezentele – deja, si la noi – „prafuri albe” ucigase, drogurile, ci la o surprinzatoare legatura constatata intre alimentatia unei mari parti din omenire si pericole majore la adresa sanatatii consumatorilor. Veti intelege insolitul acestei situatii, dar si ingrijorarile impuse de aceasta, cand veti afla ca vorbim despre atat de apreciatul orez, precum si alte alimente pe care le ingeram in fiecare zi!

Cand industrializarea distruge materia prima agricola

 Rafinarea orezului alb include o etapa de procesare prin care se indeparteaza stratul exterior si germenii boabelor de orez, iar singurul lucru care ramane este endosperma, aceasta constand in primul rand din amidon. Este la fel de important de stiut ca orezul alb poate creste in mod semnificativ nivelul glicemiei serice, un factor de risc important in patologia diabetului zaharat.

 Oare sa fie adevarat ca faina alba este alcatuita aproape in intregime din amidon pur? Ei bine, asa este. In plus, aceasta contine doar o cantitate mica din substantele nutritive regasite in boabele neprocesate. Mai putem mentiona si ca tratamentele chimice suplimentare carora le este supus graul din care se obtine faina alba contamineaza produsul finit cu alloxan, o substanta utilizata pentru a induce in mod deliberat boli diabetice in populatiile de soareci de laborator. In plus, acest compus cu denumirea de alloxan genereaza cantitati uriase de radicali liberi la nivelul celulelor beta pancreatice, care ajung sa fie distruse.

„Atractie” fatala

 Sa recunoastem: dintr-un motiv sau altul, dulcele ne atrage de multe ori in mod irezistibil, astfel ca nici macar nu ne mai intereseaza sa aflam in ce masura consumul acestui produs ne poate ameninta sanatatea (mai ales ca, in primul rand, copiii devin captivi inocenti ai acestei placeri gustative).

 Zaharul alb este insa departe de a fi un aliment real, ci mai degraba o... substanta chimica non-alimentara. Aceasta substanta chimica este mai intai extrasa din surse vegetale precum trestia de zahar sau sfecla de zahar, dar din sucul colectat se elimina prin procesul de rafinare absolut toate proteinele care formeaza fibre si 90% din nutrientii sanatosi si utili corpului.

 Iata cum se desfasoara procesul de extractie! Pentru a indeparta lichidul din siropul de zahar se adauga lapte de var, care genereaza o reactie alcalina ce elimina insa din continut aproape toate vitaminele. Apoi se adauga dioxid de carbon, pentru accelerarea etapei de prelucrare cu var, dupa care lichidul dulce trece prin tuburi care elimina toate impuritatile. Urmeaza inca un tratament, de aceasta data cu sulfat de calciu, dupa care zaharul este albit cu acid sulfuric! Iata de ce nu putem considera zaharul alb un aliment! Nu are proteine, vitamine, minerale, nu are enzime, nici microelemente, nici fibre, nici grasimi, asa ca nu aduce niciun beneficiu nutritiv. Furnizeaza energie si atat.

Drumul catre iad e pavat cu bune intentii

 Sarea rafinata este in esenta clorura de sodiu, si nimic mai mult. Acest tip de sare poate creste riscul de boli cardiovasculare, dar si de multe alte boli si afectiuni. De asemenea, sarea de masa contine iod, care este necesar pentru o buna functionare a organismului, insa cele mai multe alimente procesate bogate in sare (in realitate, foarte bogate, iar aici nu trebuie sa evitam mentionarea marii majoritati a mezelurilor, care sunt adevarate „ocne” camuflate, precum si toate conservele ambalate sau produsele conservate prin sarare si asa mai departe) nu contin si aceasta substanta. Ce contin, in schimb, este fluorul, un aditiv folosit in procesul de rafinare, care poate face ravagii in organism atunci cand este consumat in exces. Consumul acestui tip de sare ne poate predispune la probleme de hipertensiune arteriala.

 Adevarul e ca aproape toti consumatorii, oamenii de rand, cum s-ar spune, nu sunt informati nici macar oficial in mod corespunzator in legatura cu pericolul imens, nevazut, ce ne pandeste din alimente prezentate ca fiind un fel de combustibil al existentei noastre. Dar care, ca orice combustibil, in urma utilizarii sale seamana boli si moarte. Va sugeram doar cateva subiecte de meditatie aruncate, in cel mai bun caz, in derizoriu de catre oficialitati, cei ce „indraznesc” sa le prezinte public fiind amenintati cu sanctiuni drastice.

 Ne referim la: n iodul introdus in sarea destinata consumului uman in mod obligatoriu, sub spectrul unor pedepse prevazute de legi cel putin ciudate; n fluorul din pastele de dinti, care intr-un fel protejeaza dantura, dar in acelasi timp ameninta sa otraveasca utilizatorii, in special pe cei mici; n sinistrul, insa aproape deloc mediatizatul Codex Alimentarius, impus pe plan mondial sub pretextul-viclesug al protejarii populatiei, dar devastator in raport cu alimentatia traditionala bazata pe produse naturale, nechimizate, nefortate sa ne prezinte o „fata comerciala” si atat!

ADRIAN-NICOLAE POPESCU