„Academia spre stele”, un nou jucator important

Din interviul dat, in octombrie 2018, grupului UAPinfo, de legendarul jurnalist George Knapp din Las Vegas, saptamana trecuta am extras fragmente privind participarea sa la dezvaluirile legate de „Zona 51”. Cel putin la fel de interesante sunt si comentariile pe marginea proiectului AATIP a Pentagonului.

 Knapp a evidentiat ca, in dezvaluirea acestui proiect, un rol exceptional l-a avut Tom DeLonge (n.1975) muzician, cantaret, compozitor, producator de inregistrari, actor si regizor american cu o mare notorietate. Infiintand „Academia Spre Stele” (TTSA), el a organizat o mica retea de specialisti autentici din Pentagon si din alte structuri care aveau informatii sigure despre fenomenul OZN. Knapp si DeLonge fusesera in contact de mai mult timp, iar jurnalistul i-a oferit sugestii privind persoanele pe care le putea contacta. Cand DeLonge a inceput sa faca mici aluzii, in public, despre faptul ca ar avea niste „surse interne”, reactia „ufologilor seriosi” a fost cea fireasca: aiureli – nimeni din Pentagon nu va varsa secrete OZN unei vedete rock. Dar – spune Knapp – totul era adevarat, nume dupa nume. Cand Wikileaks a publicat e-mailurile lui John Podesta, inalt functionar la Casa Alba, lumea a aflat ca Tom nu exagereaza. Printre e-mailurile date in vileag s-au numarat cateva de la DeLonge, in care a mentionat numele oamenilor care vorbeau despre OZN-uri, nume importante, nume grele.

Metale misterioase

 Pierderea a fost privita initial ca un dezastru pentru ca a speriat oamenii pe care Tom DeLonge ii cultivase, dar a confirmat ca el spune adevarul si ca avea surse din interiorul Departamentului apararii care vorbeau cu el, precum si surse din afara acestuia. Cu aceste contacte, el a reusit sa-i convinga pe unii oameni destul de seriosi sa se alature TTSA, intre care pe Louis Elizondo, fostul sef al proiectului AATIP, ca si pe unii dintre oamenii de stiinta care au participat la acest proiect.

 Un subiect care a facut senzatie in toamna anului 2018 a fost posibila existenta a unor metale si metamateriale misterioase, bucati de lucruri ciudate, care ar proveni din locuri in care s-au prabusit sau aterizat OZN-uri si care ar fi fost examinate in cadrul proiectului AATIP. Din pacate se pare ca tehnologia noastra nu a fost in trecut suficient de avansata pentru a valorifica proprietatile neobisnuite ale acestor resturi. TTSA a emis cateva indicii despre ceea ce va face in viitor in acest sens, deci Knapp spunea ca spera ca in curand vom intra in posesia unor dovezi fizice cu adevarat neobisnuite, distincte, care vor fi greu de respins.

 Unul dintre investigatorii de la UAPinfo l-a intrebat pe Knapp daca metamaterialele mentionate de TTSA au vreo legatura cu resturile unui OZN prabusit langa Dalnegorsk, in extremul orient rus, expuse in muzeul national de testare atomica. Knapp a raspuns ca nu exista nicio legatura intre metamateriale si materialul din muzeu. Dar a povestit, in acest sens ca, la inceputul anilor 90, lucra la „Altamira Communications” din Las Vegas, deoarece acesta avea propriul studio de televiziune si proprietarul postului era dispus sa finanteze un proiect de filme documentare OZN. Schitase pentru inceput un serial de 12 episoade. In acest scop a calatorit in toata tara pentru a lua interviuri unor autoritati si martori. Un congresman din SUA i-a facut atunci cunostinta cu un fizician rus venit in Statele Unite pentru a tine cursuri despre problemele legate de armele nucleare. El fusese consilier pentru securitate nationala al presedintelui rus Boris Eltin, al parlamentului rus si al Academiei de Stiinte. Knapp l-a rugat sa-i caute surse rusesti de informatii despre OZN-uri. Persoanele au fost gasite, iar, pentru a le intalni, Knapp a facut doua calatorii in Rusia: una in 1993 si alta in 1996. In timpul primei calatorii, a reusit sa obtina sute de pagini de documente ale Ministerului Apararii, cu privire la OZN-uri. Armata rusa adunase, timp de peste zece ani, mii de cazuri detaliate, unele dintre ele intalniri foarte dramatice. Tot atunci a intalnit si un microbiolog rus care a studiat locurile de aterizare OZN. El a gasit aici, in sol, sute de sfere de sticla foarte mici si foarte ciudate, la care s-a referit numindu-le „sperma cosmica”. El a fost de acord sa-i incredinteze lui Knapp aproximativ jumatate din cantitatea de „sperma cosmica” pe care o avea. A trecut cu ea, fara probleme, prin mai multe puncte de control, in aeroporturi din Rusia, impreuna cu documente, foarte sensibile, dintre care cateva erau inca clasificate.

 Cand jurnalistul s-a intors la Moscova, in 1996, totul era schimbat. Sursele care cooperasera inainte se temeau chiar sa fie vazute cu el. Acum venise cu un echipaj de televiziune britanic, cu care spera sa refaca etapele calatoriei din 1993, pentru un documentar pe canalul Discovery, adaugand la acestea si o deplasare la Dalnegorsk, 11 fusuri orare fata de Moscova.

 Oraselul Dalnegorsk se afla in Extremul Orient rus, la circa 300 de kilometri nord-est de Vladivostok si la vreo cincizeci de kilometri de malul Marii Japoniei. Aici, pe 29 ianuarie 1986, la ora 19.55, sute de martori au vazut o sfera luminoasa, de culoare rosie-portocalie, cat jumatate din Luna plina, zburand orizontal, dinspre sud-vest, fara zgomot, la inaltimea de 800 de metri, cu o viteza estimata la 50 de kilometri pe ora. In dreptul dealului Izverskovaya sau „Cota 611” obiectul a plonjat dintr-o data in jos, zdrobindu-se de o cornisa stancoasa si arzand circa o ora. Unii martori spun ca, s-a inaltat si s-a lasat in jos de circa sase ori inainte de a atinge solul.

 Principala persoana pe care Knapp a intervievat-o a fost primul om de stiinta care urcase pe deal si colectase probe. El i-a predat americanului mai multe pachete de materiale adunate de la locul accidentului. Spunea ca, la vremea aceea, resturile, care aveau calitati foarte ciudate si pareau produse prin procese ingineresti necunoscute, au fost trimise la diferite laboratoare guvernamentale si militare pentru analiza (de unde nu au mai revenit). Materialele pe care Knapp le-a luat cu el, cu aceasta ocazie, au fost roci, pamant si plante arse de la locul exploziei.

 Cand Muzeul National al Testelor Atomice din Las Vegas a dorit sa deschida o expozitie tematica privind Zona 51, Knapp s-a oferit sa le imprumute tot ce avea, inclusiv mostrele din Dalnegorsk, precum si unele dintre micile sfere. Intre timp, celelalte sfere pe care le mai poseda erau supuse unor teste riguroase in mai multe laboratoare. Jurnalistul a spus ca nu poate impartasi rezultatele, doar atat ca aveau o compozitie neobisnuita si ca motivul pentru care au fost facute a ramas un mister. Oricum, nu aveau proprietati magice. Apoi, cele cateva sfere pe care le mai avea in casa au disparut in mod inexplicabil, iar Muzeul Atomic, la inchiderea expozitiei, i-a returnat diferitele obiecte si materiale imprumutate – cu exceptia sferelor.

Videoclipuri relevante

 La o alta intrebare, anume daca scurtele videoclipuri cu OZN-urile prinse de radarele aviatiei marine vor putea fi vazute vreodata pe intreaga lor lungime, Knapp a raspuns ca spera aceasta, dar nu este prea optimist. El a spus ca avusese sansa sa vada doua videoclipuri cu cateva luni inainte ca acestea sa fi fost facute publice. Si, indiferent ce ar spune oamenii, aceste videoclipuri sunt relevante si, in opinia sa, autentice si instructive. Din pacate, a continuat el, este mult mai putin optimist cu privire la celelalte videoclipuri despre care s-a spus ca ar putea fi desecretizate in viitor. Cu exceptia cazului in care Congresul sau Casa Alba va ordona Pentagonului sa elibereze alte videoclipuri, publicarea lor pare putin probabila, intrucat „multi dintre cei care au dorit dintotdeauna sa tina publicul in intuneric despre acest subiect lucreaza inca in interiorul sistemului”.

 Exista probabil zeci de militari de inalta calificare care au fost martori la intalniri foarte dramatice. Si ar putea exista inregistrari militare foarte clare, cu planuri multiple si de lunga durata, cu aeronave necunoscute. Dar nu este deloc sigur ca acestea vor mai fi desecretizate. Dupa ce Pentagonul a admis, fara tragere de inima, in articolul din New York Times, ca proiectul AATIP a fost real, nu au mai existat alte eliberarii de documente sau inregistrari video cu OZN-uri, in ciuda miilor de cereri depuse de public in acest sens.

 Dar, in mod poate surprinzator, Knapp a mai spus ca, desi exista probabil mii de incidente OZN cunoscute, miza nu sta in acestea. „In opinia mea, in ultima instanta NU este vorba despre OZN-uri fizice, observabile. Aceasta e doar o fatada. Daca doriti sa ajungeti la nivelul urmator, luati in considerare posibilitatea ca OZN-urile sa fie ca niste globuri stralucitoare pe un pom de Craciun... sau ca lumanarile de pe un tort aniversar. Ele sunt doar un spectacol si, uneori, o distragere a atentiei. Pentru a intelege lucrurile mai profund, cititi-l pe Jacques Vallée.”

DAN D. FARCAS