O „amazoana” din neamul vikingilor

Legendara populatie scandinava a razboinicilor neînduplecati, care erau totodata navigatori foarte priceputi si descoperitorii unor teritorii foarte îndepartate, releva astazi, în urma unor descoperiri arheologice de exceptie, aspecte ale societatii si civilizatiei sale surprinzatoare si fascinante.

 Aproape întotdeauna cand vorbim despre vikingi ne gandim la acei barbati bine claditi, cu apucaturi nu tocmai cizelate, însa plini de tenacitate si vitejie. Unde si-ar avea aici locul femeile vikinge? Poate ca tocmai în fruntea temutilor luptatori!

Razboinicul din mormantul Bj-581

 Orasul Birka, Suedia, spre sfarsit de secol XIX, început de secol XX. Un arheolog pe nume Hajlmar Stolpe a scos la lumina mormantul unui razboinic viking autentic. O demonstrau fara tagada spada, lancea, securea, doi cai si cateva piese de joc care îl însoteau pe defunct pe cea-lalta lume. Personajul din mormantul Bj-581 a fost astfel identificat ca un actor important în mediul militar al populatiei „piratilor scandinavi”. Totusi, la vremea respectiva, scheletul datand din veacul al X-lea era departe de a-si fi dezvaluit toate secretele. Cine s-ar fi gandit acum mai bine de o suta de ani ca redutabilul luptator era, în realitate, o femeie?

 Posibilitatea a ridicat-o Anna Kjellström, osteolog la Universitatea din Stockholm, care a observat o serie de caracteristici feminine la oase din zona fetei si a coapselor.

 Analizele complexe realizate asupra vechiului schelet, inclusiv ADN, au relevat existenta cromozomilor X, dar nu si Y: o dovada certa ca acestea apartineau unei femei. S-a apreciat ca ea avea în jur de 30 de ani cand a murit, era de statura relativ mare – circa 1,70 m, dar cel mai important era ca relansa dezbaterile asupra unei ipoteze respinse deseori pe motiv ca ar fi fost de fapt o legenda: faptul ca în trupele de razboinici vikingi, desi în sanul unei societati patriarhale, activau si femei. Si, se pare, încununandu-se de glorie.

Valkiria rapusa în lupta

 Stabilirea rolului acestei femei în societatea din care a facut parte reprezenta urmatorul element esential pentru conturarea unei imagini noi si cu totul surprinzatoare asupra istoriei acestei populatii speciale. Astfel, obiectele descoperite în preajma mormantului Bj-581 sugereaza ca personajul respectiv elabora tactici si strategii; altfel spus, ca femeia s-ar fi putut ridica la statutul unui ofiter de rang înalt, avand chiar rolul de a conduce trupe în lupta. Prin urmare, cercetatorii nu aveau de analizat o Valkirie – acele divinitati feminine razboinice din faimoasele saga ale mitologiei nordice – ci un conducator militar din viata reala, care era femeie! Si care, dupa toate probabilitatile fusese rapusa în lupta.

 Contextul în discutie este strans legat de certitudinea ca actualul oras Birka, situat la 30 km de Stockholm, se afla într-o zona comerciala foarte importanta din vremea vikingilor, care folosea si drept punct de plecare pentru operatiunile militare în directia Europei. Iar faptul ca arheologii au exhumat aici aproape 3.000 de morminte face ca zona sa reprezinte cel mai mare sanctuar din Scandinavia. Este înca unul dintre nenumaratele argumente incontestabile ca istoria, chiar daca o teoretizeaza si o scriu pleiade de savanti celebri, în deplinatatea ei autentica s-a derulat, pas cu pas, asa cum niciodata nu o vom putea sti cu adevarat.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU