Tristetea nu cunoaste cuvinte

In fata mortii, oamenii reactioneaza in anumite maniere, ce se incadreaza totusi intr-o tipologie a durerii afective pe care o putem identifica fara mari dificultati.Si la acest capitol, dam dovada, intr-un anume fel, de acea trufie a superioritatii, ce ne impune convingerea ca nicio alta specie nu poate avea sentimente, la fel ca noi. Insa, la fel ca in cazul inteligentei, suntem contrazisi de o realitate uluitoare. 

Priveghiul gorilelor

 Fie ca este vorba despre exemplare cu care se inrudesc, fie ca sunt straine, gorilele raspandite in tinuturi din tarile africane Rwanda si Congo dau dovada de o adevarata fascinatie fata de mortii din specia lor. Cercetatorii au inregistrat cateva cazuri elocvente in care aceste primate s-au strans in jurul ori chiar deasupra cadavrelor altor gorile, le-au privit insistent, le-au adulmecat, le-au atins in fel si chip, le-au lins si le-au curatat de impuritati minute in sir.

 Primele observatii s-au facut asupra unor gorile de munte adunate in jurul trupurilor unor „sefi” ai lor cazuti in lupte din sanul aceluiasi trib, un alt caz vizand gorile de campie din regiunea Chimanuka, animale care inspectau corpul necunoscut al unei gorile straine. Toate observatiile si imaginile foto sau filmate aratau cum ele veneau in liniste si se asezau la cel mult zece metri de cadavru, din cand in cand apropiindu-se pentru a-l mirosi si a-l atinge. Un comportament desfasurat intr-o maniera oarecum similara cu ceea ce numim, la oameni, priveghiul mortului.

Intre compasiune si revolta

 Cercetatorii s-au declarat in primul rand surprinsi de similitudinea comportamentala a gorilelor de munte cu a celor de campie, fata de indivizi cunoscuti, respectiv total straini. Ei au evocat o postura asemanatoare observata la elefanti, atrasi de obicei de cadavre din propria lor specie, fie ca nu mai intalnisera un exemplar mort, fie ca acesta facuse parte din aceeasi turma.

 Toate acestea sugereaza ca gorilele pot resimti compasiune si durere afectiva la vederea unor semeni morti, precum si o curiozitate speciala fata de insusi conceptul de moarte. Un exemplu impresionant s-a inregistrat in Parcul national al vulcanilor din Rwanda, la moartea de batranete a unui mascul dominant si a unei femele dominante. Iata „filmul” reactiei grupului!

 Toti membrii turmei de gorile s-au asezat in apropierea corpurilor lipsite de viata, iar indivizii legati mai puternic de cei morti au ramas acolo mai mult timp. Puiul femelei a fost vazut chiar stand intins pe trupul nemiscat al mamei sale, privindu-i insistent fata si atingand-o cu un gen aparte de tandrete. Pentru o clipa, chiar a parut ca ar vrea sa suga la pieptul ei, desi era intarcat.

 Totusi, nu intotdeauna manifestarile au fost blande. Cativa masculi s-au manifestat intr-un mod ceva mai belicos in prezenta cadavrelor, lovindu-si pieptul si scotand sunete puternice. Dupa mai multe incercari esuate de a-i resuscita pe cei doi morti, un membru al grupului a lovit cadavrul femelei, iar in cazul gorilei straine gasite de grupul de la campie aceasta a fost impinsa pe o panta de cateva femele.

 Explicatia cercetatorilor se refera la sentimentul de frustrare, in prima situatie, apoi la teama femelelor ca gorila moarta le-ar putea ataca puii. Oricare ar fi insa situatia, comportamentul impresionant al gorilelor demonstreaza fara dubiu ca noi, oamenii, nu suntem singurele fiinte de pe Terra care cunosc realmente sentimentul de tristete.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU