Istoria, într-o cutie de conserve

Pare socant titlul alaturat, însa e suta la suta argumentat de istoria însasi. Forta unui sistem economic tine de capacitatea sa de a se insinua în cele mai ascunse unghere ale existentei societatii si în particular, în farfuriile noastre! De pilda, o banala cutie cu bulion contine deopotriva... doua secole de istorie a capitalismului.

Imperiul „aurului rosu”

 Stop-cadru: într-un restaurant decorat cu animale împaiate din valea Sacramento, în California, un barbat musca dintr-un hamburger, avand alaturi si o sticla cu ketchup. Chris Rufer, patronul firmei Morning Star Company, e liderul filierei mondiale a rosiilor industriale. Cu numai trei uzine, dar cele mai mari din lume, realizeaza 12% din concentratul de tomate consumat pe tot globul. Numai în halele din orasul Williams, fabrica sa transforma în fiecare ora 1.350 de tone de tomate în concentrate; mai pe romaneste, în bulion.

 „Sunt un fel de anarhist – explica domnul Rufer între doua înghitituri. De aceea, în întreprinderea mea nu exista sefi. Am adoptat acea «autosugestie» în care informatica înlocuieste cadrele, iar acolo unde mai lucreaza oameni, acestia sunt lasati sa-si repartizeze singuri sarcinile pentru ca treaba sa mearga, în folosul tuturor.” Si merge... Timp de 24 de ore pe zi, în „imperiul tomatelor” e o activitate ca în stup. Si asta, cu numai 70 de lucratori pe schimb, majoritatea operatiunilor fiind efectuate de roboti si computere.

 Un du-te-vino permanent al masinilor trimite în absolut toata lumea acest produs care se spune ca ar reprezenta unul dintre principalele alimente ale omenirii de astazi. Si vorbim despre o hrana naturala obtinuta din legume nemodificate genetic, pe care o regasim în megaconservele napolitane, în concentratele chinezesti, dar si în uzinele „de prelucrare secundara” din tarile scandinave si est-europene, din tinuturile britanice ori francize, pentru a ajunge în cele din urma pe mesele oamenilor de pretutindeni, din San Francisco pana în Ghana.

Pamantul ca o tomata cosmica!

 Întreaga omenire mananca rosii industrializate. În 2016, un sfert din productia mondiala totala – circa 38 milioane de tone – au fost transformate în conserve, iar statisticile spun ca fiecare pamantean a consumat, în medie, 5,2 kilograme de tomate. Legume care se plaseaza mai presus de orice controverse culturale si alimentare, indiferent ca vorbim despre nutritie sanatoasa, cure de slabire ori despre dieta mediteraneana, japoneza, araba, mexicana si asa mai departe.

 Totusi, o prioritate în domeniu exista: industria tomatelor a luat nastere în regiunea italiana Emilia-Romagna, în secolul al XIX-lea, de unde localnicii emigranti în cele doua Americi i-au trasat calea unei veritabile expansiuni planetare. Asta, punand cumva pe planul al saptelea amanuntul ca geneticienii au creat între timp soiuri „hibride” care sunt un fel de rude îndepartate ale rosiei neaose.

 Nu în ultimul rand, inevitabil, cutia metalica umpluta cu delicioasa pasta a fost abil si masiv exploatata politic, ea fiind declarata pompos „simbol al revolutiei culturale” sau „hrana omului nou”! Ba chiar, în 1940, la Parma s-a organizat prima „Expozitie autarhica a cutiilor si ambalajelor de conserve”, avand pe coperta catalogului – ati ghicit! – poza unei conserve de tomate. Vremuri si oameni...

 Cutia rosie cu supa de tomate Campbell’s (650 milioane de unitati vandute anual) se spune ca rivalizeaza cu sticla de Coca-Cola pentru titlul neoficial de simbol al capitalismului, ambele avand meritul de a fi precedat automobilul în istoria productiei de masa. Numai ca, într-o companie atat de ilustra, cam toti producatorii de pe mapamond au deprins „strategii” comerciale prin care leguma suta la suta naturala ajunge în final sa aduca profit înzecit, decat daca ar fi consumata ca atare. Fiindca, la fel ca într-o magistrala pilda biblica, de mancare au nevoie vitala si bogatul, si saracul!

ADRIAN-NICOLAE POPESCU