|
Nascut la Pau, ca fiu al reginei Navarra, Jeanne d’Albret, Henric a fost crescut in religia protestanta, devenind rege al Navarrei in 1572, odata cu moartea mamei lui. In cursul razboaielor religioase care au insangerat Franta secolelor XVI-XVII, el a fost un lider proeminent al taberei hughenote (protestante).
La moartea cumnatului si varului sau indepartat, Henric al III-lea al Frantei, in ciuda faptului ca influenta Liga Catolica i-a respins dreptul la tron, el a fost chemat la succesiune si incoronat rege al acestei tari, in 1589. Initial, el a incercat sa-si pastreze religia protestanta, dar, confruntat cu o opozitie populara tot mai mare, s-a convertit la catolicism, dupa patru ani de domnie. Se spune ca, in clipa in care a renuntat la religia in sanul careia crescuse, ar fi rostit, catre apropiatii sai: „Parisul merita o liturghie”. El nu a trebuit sa se converteasca niciodata oficial la catolicism, deoarece fusese deja botezat dupa ritul catolic, la nastere. Dupa convertire, Henric si-a dedicat eforturile depasirii prejudecatilor religioase si unirii spirituale ale tuturor francezilor. El a promulgat importantul Edict de la Nantes (1598), prin care era garantata libertatea religioasa pentru protestanti si se punea capat efectiv razboaielor religioase. Totodata, Edictul despartea, pentru prima oara in istoria Frantei, dreptul civil de cel religios si crea premizele pentru secularism si toleranta religioasa. Charisma si sinceritatea intentiilor sale i-au atras renumele de „Bunul rege Henric”, din partea supusilor. Dar, in ciuda bunelor sale intentii si a guvernarii incununate de rezultate pozitive, atat pe plan politic, cat si pe plan economic, multi catolici francezi au continuat sa-l considere un uzurpator. Dupa peste zece tentative nereusit de asasinat, el a fost ucis pe 14 mai 1610 de un catolic fanatic, pe nume Francois Ravaillac. GABRIEL TUDOR
|
ASTAZI IN ISTORIE 
