Potrivit vechilor mituri grecesti, Razboiul Troian s-ar fi declansat din cauza desemnarii de catre tânarul Pa-ris, fiul regelui troian Priam, a Afroditei, zeita dragostei, ca fiind cea mai frumoasa dintre zeite. Spre a-l rasplati, aceasta l-a ajutat sa o rapeasca pe Elena, sotia regelui spartan Menelaus, considerata, la rândul ei, cea mai frumoasa femeie de pe Pamânt.
Razboiul care a urmat si care a adus asupra Troiei mai multe triburi ahee (grecesti) a durat, potrivit lui Homer, zece ani si s-a încheiat odata cu cucerirea cetatii printr-un siretlic – troienii au fost convinsi ca grecii plecasera si si-au distrus portile pentru a baga în cetate un cal de lemn pe care acestia îl lasasera, chipurile, drept ofranda pentru Atena, zeita întelepciunii, spre a le face calatoria de întoarcere usoara. Grecii antici au tratat legendarul Razboi Troian drept un eveniment istoric, desfasurat cândva în secolele XIII sau XII î.Hr., lânga strâmtoarea Dardanele, pe teritoriul de azi al Turciei. Faimosul matematician si filosof Eratostene a calculat chiar si data când Troia a fost cucerita si incendiata de ahei, ca fiind 11 iunie 1184 î.Hr. Pâna în secolul XIX, toate acestea au fost considerate legende, pâna când, în 1868, negustorul si arheologul german Heinrich Schliemann a devenit convins ca Troia fusese o cetate reala si ca razboiul pentru cucerirea ei chiar avusese loc. Astazi se stie ca au existat mai multe niveluri de locuire a cetatii Troia, iar cel cu numarul VII prezinta urme de incendiere – semn ca într-adevar cineva a cucerit cetatea si i-a dat foc. Unii istorici sustin ca, de fapt, calul troian ar fi fost un berbec de asediu cu care, într-adevar, portile cetatii au fost darâmate. GABRIEL TUDOR
|