Teroarea microbilor

Considerata cea mai mortala pandemie din istoria moderna, gripa spaniola a fost cea mai mare nenorocire dupã epidemia de Ciuma neagra din urma cu 500 de ani. Acum avem COVID-19, cum va fi ea notata în istorie?

 Cum poate lumea reactiona în fata unei epidemii sau a unei pandemii? Sub imperiul terorii, evident. Nimeni nu poate sta calm în fata unei amenintari, mai ales atunci când si se spune ca este ucigasa. În aceste conditii prolifereaza si cavalerii Apocalipsei, fie ca e vorba despre sfârsitul lumii, fie ca e vorba despre asteroid, ciuma sau „gripa spaniola”, ca sa nu mai spunem nimic despre Covid19. Dar gândul te duce inevitabil la comparatii, la comparatia cu pandemia din 1918, de pilda.

 Teoria microbilor nu s-a simtit niciodata mai ca la ea acasa decât în acel an, si de atunci, pâna în ziua de azi.

 Spania a fost prima tara în care s-a identificat epidemia de gripa, desi dupa unele surse de informatii, primele cazuri de gripa ar fi fost înregistrate în Canada, în zona unor tabere militare.

 Chiar la sfârsitul primaverii lui 1918, un serviciu de stiri spaniol a trimis la biroul Reuters din Londra informatia ca „o forma ciudata de boala cu caracter epidemic a aparut la Madrid. Epidemia este de natura usoara, nu au fost raportate decese”, dupa cum dezvaluia  Henry Davies în cartea sa din 2000, Gripa spaniola.

 În privinta Covid19, ea a debutat în Wuhan, capitala provinciei chineze Hubei la jumatatea lunii ianuarie, desi surse americane vorbesc de prime câteva cazuri aparute în decembrie, cu precizarea ca era vorba despre cazuri usoare, fara sa se înregistreze decese.

 Apoi, lucrurile au degenerat, cu mass media în prim planul creatorilor de panica, atunci, ca si acum.

 În Spania, n-au trecut doua saptamâni de la raportul amintit si peste 100.000 de persoane erau raportate ca infectate cu virusul gripal. Se spunea ca virusul l-a afectat si pe regele Spaniei, Alfonso al XIII-lea, împreuna cu politicieni de vârf.

 Între 30 si 40 la suta dintre persoanele care au lucrat sau au locuit în zone închise, cum ar fi scoli, cazarmi si cladiri guvernamentale, s-au infectat. În Madrid, serviciul  de transport cu tramvaiul a trebuit sa fie redus, iar serviciul de telegraf a fost perturbat, asta din cauza ca nu mai existau suficienti angajati sanatosi disponibili pentru a lucra.

 Aprovizionarea si serviciile medicale nu au mai putut tine pasul cu cererea crescânda, relata, într-o devalmasie, media spaniola.

Ce rol au avut vaccinurile?

 „Un simptom foarte des observat la bolnavii de gripa spaniola este hemoragia interna a plamânilor (tipic pentru tuberculoza) – un fenomen care a fost deseori descris ca efect secundar al vaccinului contra variolei. Si într-adevar, multe relatari contemporane gripei spaniole amintesc faptul ca vaccinarile (pâna la 24 de vaccinuri diferite pro persoana) au jucat un rol decisiv în pandemie”, afirma Claus Köhnlein si Torsten Engelbrecht, autorii cartii Virus Mania.

 În SUA, lucrurile nu stateau altfel, isteria media era identica. Numai ca ramâi surprins sa constati ca exista si marturii total contradictorii, e drept nu în media.

 Eleanora McBean, care a trait epidemia din 1918, este citata de Claus Köhnlein si Torsten Engelbrecht, autorii cartii Virus Mania, cu aceste marturisiri: „Persoane tinere, sanatoase, în toata puterea, mureau de la o zi la alta. Boala avea caracteristicile «mortii negre» (ciuma) plus caracteristicile bolilor contra carora fusesera vaccinati oamenii imediat dupa izbucnirea primului razboi mondial, printre care tifos, difterie, pneumonie, variola si polio. Aceasta pandemie s-a întins pe durata a doi ani si a fost întretinuta de medici, care o data cu izbucnirea ei au administrat oamenilor o gramada de noi medicamente otravitoare, prin care încercau sa elimine simptomele. Din câte am putut afla, de gripa au fost loviti doar cei care fusesera vaccinati. Familia mea a optat complet împotriva vaccinarii, si drept urmare tot timpul am fost (în aceasta perioada) sanatosi.

 Atunci când gripa a atins punctul maxim de raspândire, toate magazinele au fost închise, si de asemenea scolile si birourile si chiar si spitalele. Caci si medicii si asistentele medicale s-au lasat vaccinati, si ca urmare s-au îmbolnavit si ei. Pe strazi nu mai era nimeni. Orasul parea locuit de fantome. Parintii mei alergau de la o casa la alta, pentru a vedea cu ce pot ajuta, pentru ca era practic imposibil sa gasesti un medic. Astfel, daca ar fi fost germenii, bacteriile, microbii, virusurile sau bacilii cei care provocau boala, atunci parintii mei ar fi trebuit sa se îmbolnaveasca de o suta de ori, caci ei au petrecut multe ore din zi în încaperi unde erau oameni bolnavi, încercând sa-i ajute. Totusi ei nu s-au îmbolnavit si nici nu au adus agenti patogeni acasa, care sa ne îmbolnaveasca pe noi.”

Moda „stirilor false”, o boala lunga

 Boala „stirilor false”, pe care o descoperim si noi azi, în pandemia Covid19, era prezenta si în presa de la începutul secolului trecut. Niall Johnson în cartea sa din 2006, Marea Britanie si pandemia gripala din 1918-1919 pomeneste faptul ca ziarul The Times dadea vina pe vremea din Spania, care ar fi provocat epidemia de gripa  spaniola!

 Ideea era ca „primavara spaniola, uscata si dominata de rafale de vânt este un anotimp neplacut si nesanatos”. Se sugera ca „praful încarcat de microbi a fost raspândit de vântul din Spania, ceea ce înseamna ca clima umeda a Marii Britanii ar putea împiedica gripa sa se raspândeasca în arhipelag”(!).

 Nu a ajutat, pentru ca, nu dupa multe zile de la aceste stiri, pe 25 iunie 1918, epidemia de gripa a ajuns si în Marea Britanie. Rapoartele despre lucratorii guvernamentali absenti din cauza gripei variaza cu cifre de la 25 la 50 la suta din forta de munca.

 Cum pâna în vara anului 1918, epidemia s-a raspândit rapid si în alte tari din Europa continentala, Viena si Budapesta, unele parti din Germania si Franta, au fost afectate în mod similar. Pâna în septembrie, gripa ajunsese în Statele Unite prin portul Boston. Oficialii se temeau de isteria în masa în marile orase, motiv pentru care cetatenii au fost îndemnati sa evite zonele congestionate, sa ramâna în case, în timp ce politia era pe strazi.

GEORGE CUSNARENCU