|
Considerat cel mai iscusit comandant sovietic din al Doilea Razboi Mondial, Jukov s-a nascut într-o familie de tarani de lânga Moscova, în 1896, si, dupa ce a lucrat ca ucenic la o fabrica, a fost înrolat în cavaleria tarista ca simplu soldat, în Primul Razboi Mondial. Ulterior, a cunoscut o ascensiune fulminanta în Armata Rosie, devenind comandant al cavaleriei acesteia, în Razboiul Civil din Rusia.
Absolvent al Academiei Militare Frunze în 1931, el a fost numit în 1939 lider al trupelor sovietice din regiunea de granita cu Manciuria si i-a învins pe invadatorii japonezi de aici. Sef de stat-major în razboiul de iarna contra Finlandei (1939-1940), a comandat districtul militar Kiev pâna în ianuarie 1941, când a fost numit sef de stat-major al Armatei Rosii. Dupa invazia nazista asupra URSS, a aparat cu succes Leningradul si Moscova. Numit Comisar al Poporului pentru Aparare, în august 1942, el a devenit cel mai apropiat consilier militar al lui Stalin si principalul initiator al planurilor de lupta. A aparat cu succes Stalingradul, prinzând în capcana armata feldmaresalului von Paulus, a supervizat batalia de la Kursk si apoi contraofensiva care avea sa duca trupele sovietice pâna la Berlin. Dupa razboi, Stalin l-a acuzat de „bonapartism” si l-a exilat departe de Moscova, dându-i niste posturi umilitoare. Abia în februarie 1953, Stalin l-a rechemat, având nevoie de experienta lui pentru un razboi contra Occidentului, considerat iminent. La moartea dictatorului, Jukov l-a arestat personal pe temutul Beria, seful serviciilor secrete sovietice si l-a sprijinit pe Hrusciov. A redevenit ministru al Apararii, dar Hrusciov l-a îndepartat din functie în momentul în care a încercat sa elibereze armata de sub tutela Partidului. Izolat de noua conducere a lui Brejnev, maresalul a continuat sa se bucure de un urias sprijin popular pâna la moartea lui, în 1974. GABRIEL TUDOR
|
ASTAZI IN ISTORIE 
