|
In urma cu sute de milioane de ani, continentul gheturilor, Antarctica, era un adevarat Paradis verde. Astazi, oamenii de stiinta incearca sa inteleaga care au fost cauzele sfarsitului Permianului.
Extinctie in masa Denumirea de „Permian” provine de la fosta gubernie Perm a Imperiului Rus, situata la poalele Muntilor Urali. Este vorba despre o perioada geologica a erei paleozoice, care a inceput cu 298,9 ± 0,15 milioane de ani in urma si s-a terminat acum 252,17 ± 0,06 milioane de ani. A fost precedata de carbonifer si succedata de triasic, prima perioada a erei mezozoice. La limita dintre permian si triasic, a avut loc cea mai importanta extinctie in masa din evolutia vietii terestre: 95% din animalele marine, precum si 70% din cele de uscat au disparut. Cauzele nu se cunosc exact, dar exista mai multe versiuni. O ipoteza se refera la eruptii uriase care au aruncat in aer praf si cenusa, formand nori grosi si impiedicand astfel lumina soarelui sa patrunda spre Pamant. Disparitia habitatelor de coasta poate sa fi contribuit si ea la aceasta extinctie. S-a descoperit si un crater de 500 km in diametru, in Antartica, aparand si varianta caderii unui meteorit in zona. O gradina cu plante „nepamantesti” Din acea perioada foarte indepartata dateaza un mare numar de tulpini de arbori fosilizate, pe cand teritoriul antarctic actual facea parte din supercontinentul Gondwana. Ultima descoperire spectaculoasa se refera la cinci paduri fosilizate, care dubleaza numarul siturilor de acest fel scoase la suprafata pana acum. Studierea ecosistemelor respective a dezvaluit si unele aspecte senzationale. De pilda, plantele permiene nu semanau cu nicio specie din zilele noastre. In general, cele de acum 200-300 de milioane de ani aveau o structura lemnoasa, iar frunzele gasite se aflau depuse in straturi groase, ceea ce trimite la ideea ca proveneau de la plante deja moarte. Totusi, poate mai mult decat morfologia lor, foarte important (dar si nelinistitor) este mesajul transmis de ele peste ere – o imagine a propriului nostru viitor, deloc indepartat. Ecologistii afirma ca, peste trei secole, 75% din speciile de mamifere nu vor mai exista pe Terra si chiar in jurul anilor 2060 cel putin 30% din totalul speciilor vor fi amintire. Iar tragismul acestei viziuni sinistre il constituie faptul ca, in timp ce alte fenomene de extinctie au avut cauze naturale, cel in care deja ne aflam este determinat in mod esential de disrugerea habitatelor, de schimbarile climatice si de mediu – create sau agravate de om. Cu toate acestea, optiunea suprema ramane verdele naturii si strategia de abordat pe termen lung – speranta. ADRIAN-NICOLAE POPESCU
|
MINUNI ALE LUMII 
