|
Dupa cum se stie, linsajul – executia cuiva fara judecata – este un fenomen aparut in Statele Unite, a carui denumire provine de la judecatorul Charles Lynch, un revolutionar american cunoscut pentru lichidarea sumara a celor suspectati de colaborare cu britanicii, in timpul Razboiului pentru independenta Americii.
Desi in general linsajul vizeaza o singura persoana, in istoria SUA a existat un episod intunecat, cand nu mai putin de 11 oameni au fost ucisi astfel. Totul a inceput pe 14 martie 1891, odata cu uciderea unui popular politist din New Orleans, David Hennessy. Inainte de a muri, politistul a apucat sa-i mai spuna unui trecator cine comisese crima. „Dagoes” a rostit el, folosind un termen depreciativ pentru imigrantii italieni. La acel moment, Hennessy ancheta doua familii de origine siciliana, Provenzano si Matranga, suspectate de legaturi cu Mafia, insa avea si numerosi alti inamici din lumea interlopa, in special proprietari de bordeluri si cazinouri, pe care ii forta sa plateasca taxele cuvenite statului. Vestea asasinarii temutului om al legii s-a raspandit rapid in tot orasul – cunoscut a avea cea mai mare comunitate italiana din Sudul SUA (pana in 1924 aici vor veni imigra circa 300.000 de italieni, majoritatea din Sicilia, fapt care a dat unui cartier denumirea de „Micul Palermo”). Desi imigrantii erau muncitori si piosi, localnicii nu i-au privit niciodata cu ochi buni, iar vestea uciderii lui Hennessy de catre „dagoes” a declansat un val de ura contra italienilor. Politia a arestat sute de italieni, iar ziarele locale au turnat gaz peste foc, cerand pedepsirea exemplara a vinovatilor. Dar judecatorii care au analizat cazul i-au eliberat pe toti cei acuzati, intrucat nu existau niciun fel de probe impotriva acestora. Indignati ca tribunalul fusese „platit de Mafie”, circa 5.000 de locuitori din New Orleans au luat cu asalt cladirea inchisorii unde erau tinuti italienii. Au fost ridicati nu doar suspectii de crima, ci si detinuti inchisi pentru alte motive si impuscati in masa. La final, unsprezece italieni au fost ucisi, cadavrele lor fiind sfartecate de multimea furioasa. Guvernul italian a inaintat o nota de protest Casei Albe, cerand pedepsirea vinovatilor de linsaj. Dar multi americani sustineau uciderea victimelor nevinovate, iar presa, inclusiv cea centrala, s-a alaturat corului „nationalist”. Pana si in prestigiosul New York Times a aparut un editorial care numea victimele „ticalosi disperati si criminali... acesti sicilieni lasi, vicleni ca niste serpi, descendenti ai unor banditi si asasini... sunt pentru noi ca o ciuma.” Multimea care a participat la linsaj – si din care faceau parte localnici proeminenti din New Orleans, inclusiv viitori primari si guvernatori – a scapat nepedepsita. Desi marele juriu insarcinat cu judecarea cazului a recunoscut ca printre faptasi se aflau „unii dintre cei mai buni, mai rezonabili si mai plini de respect fata de lege locuitori ai orasului nostru”, in final nu a fost nimeni judecat si condamnat, sub pretextul ca „nu au putut fi identificati ucigasii adevarati”. Nici identitatea asasinului sau asasinilor lui Hennessy nu a putut fi vreodata stabilita. Dar linsajul comis asupra imigrantilor nevinovati a avut efecte de durata asupra relatiilor dintre populatia de origine italiana si „americanii” cu radacini mai vechi in SUA, ducand, paradoxal, la o intarire a Mafiei italiene din America de Nord, intrucat multi imigranti italieni, temandu-se sa nu aiba soarta compatriotilor lor, au aderat la aceasta organizatie pentru a se simti mai protejati. GABRIEL TUDOR
|
ISTORII UITATE 
