|
Pe 23 martie 2020, Tyler Rogoway publica, in The War Zone, apartinand companiei Time Inc’s, un articol intitulat „Iata la ce nu raspunde Pentagonul, privitor la Fortele Aeriene si recentele intalniri OZN”, cu subtitlul „Fortele Aeriene au incercat sa raspunda la intrebarile noastre, dar oficialul DoD (Departamentul Apararii al SUA) responsabil cu anchetele OZN nu a impartasit concluziile lor si de fapt nimic”.
Articolul, din care voi rezuma principalele idei, abordeaza un subiect sensibil – de peste 70 de ani, problematica OZN a fost examinata, pe fata sau in secret si intr-un context presarat cu dezinformari, de US Air Force (USAF), ramura a armatei americane. Dezvaluirile din ultimii trei ani au adus insa in prim-plan intalnirile dramatice OZN ale aviatorilor militari dintr-o alta ramura: US Navy (USN). In timp ce marturiile, dovezile, si chiar recunoasterile Pentagonului privind aceste intalniri se inmulteau, Fortele Aeriene au pastrat o tacere suspecta asupra subiectului. Sarcina de a mentine suveranitatea asupra spatiului aerian al Americii apartine, in primul rand, Fortelor Aeriene ale SUA. Daca sunt detectate sau vazute aeronave ciudate si neidentificate, Fortele Aeriene, nu restul armatei, au misiunea de a raspunde si de a investiga. Avand in vedere acest lucru – scrie Rogoway – pe 19 septembrie 2019, el a adresat Fortelor Aeriene o serie de intrebari foarte clare cu privire la capacitatea ramurii militare de a-si executa misiunea de aparare aeriana. El a intrebat, in esenta, urmatoarele: – Daca pilotii Fortelor Aeriene au intalnit vreun fenomen inexplicabil, similar cu cele raportate de US Navy, pe radar, electro-optic sau vizual? Daca da, care este frecventa generala si amploarea acestor evenimente? – Pilotii US Navy din baza Oceana au avut intalniri constante cu aceste obiecte in 2014-2015, in special pe radar. Ele au fost atat de grave incat la inceputul anului 2015 s-au distribuit avertizari catre aviatori in zona Virginia. Intrebarea era in ce masura avioanele Air Force, cu echipamente superioare, au experimentat si ele astfel de fenomene. – Marina si-a schimbat practicile si procedurile de raportare pentru intalnirile cu obiecte zburatoare neexplicate, mai ales din cauza cresterii masive a incidentelor in ultimii ani. Fortele aeriene au procedat cumva la fel? Daca nu, de ce? – Fortele Aeriene vad oare acest fenomen ca o amenintare la adresa securitatii nationale? Ce fac pentru a o atenua, sau a o intelege mai bine? – Cum a perceput USAF si bratul sau NORAD sa gestioneze acele incidente din 2014-2015 despre care Marina spune ca au aparut constant, luni de zile? Oamenii de la biroul de presa din sediul Fortelor Aeriene nu au fost deloc surprinsi de aceste intrebari si pareau doritori sa dea un raspuns. Rogoway sublinia inca o data, in articol, ca Fortele Aeriene au misiunea de a asigura suveranitatea aeriana si trebuie, la un interval de minute sa intercepteze si sa investigheze orice aeronava necunoscuta (deci inclusiv cele numite in mod traditional OZN-uri) care zboara in sau in apropierea spatiului aerian al natiunii. Unitatile Fortelor Aeriene care indeplinesc misiunea de aparare aeriana sunt raspandite in toata tara, dar cele echipate la cel mai inalt nivel sunt localizate in perimetrul maritim continental al Statelor Unite, ca si in Alaska si Hawaii. Exista si unele unitati care supravegheaza regiunea Capitalei. Daca asupra instalatiilor de care raspund s-ar constata o incursiune aeriana, indiferent daca ar fi drone sau ceva mult mai fantastic, atunci Fortele Aeriene ar trebui sa se implice direct in investigarea si atenuarea acestor potentiale amenintari. Inceputul relatiilor lui Rogoway cu Fortele Aeriene a fost promitator. Investigatorului i s-a transmis ca intrebarile au fost inaintate biroului de afaceri publice al Secretarului Apararii (OSD), de cererea sa urmand sa se ocupe ofiterul de afaceri publice, Susan Gough. CV-ul ei este impresionant si la ora actuala ea detine intregul portofoliu media/afaceri publice privind fenomenul OZN in cadrul DoD. Asadar, Rogoway i-a scris si a sunat-o pe Susan Gough, repetate ori, luni de zile, dupa ce intrebarile i-au fost transmise. Nu a primit niciun raspuns, nici o promisiune, nici macar un „nu putem comenta in acest moment”. Rogoway colaborase cu Departamentul Apararii, in cele mai bune conditii, de-a lungul mai multor ani. Nu a avut niciodata o relatie negativa cu un vreun ofiter de relatii publice militare din SUA, chiar si pe subiecte care erau departe de a fi pozitive pentru Departamentul Apararii. In general, au lucrat excelent, au inteles cererile si le-au prelucrat cu profesionalism deplin si in timp util. De data aceasta era insa altfel. Abia cand a trimis o scrisoare foarte sincera, pe 5 decembrie 2019, a primit un raspuns de la doamna Gough, cu scuze si explicatii de tipul: „se pare ca e-mailurile dvs. au fost trimise intr-un folder de junk/spam in loc de inbox... Nu a fost intentionat, va asigur... am fost plecata de la birou de mai multe ori din motive de sanatate in ultimele cateva luni... Oricum, ma voi uita la intrebarile Dvs. in aceasta dimineata si ma voi intoarce, imediat ce voi putea, cu raspunsuri”. Rogoway s-a bucurat ca va lucra, in sfarsit, cu doamna Gough. La intrebarea daca ar putea avea un raspuns pana la sfarsitul saptamanii viitoare, ea a raspuns pozitiv. Pana la 2 ianuarie 2020, i-a mai trimis o scrisoare, ramasa tot fara raspuns. Abia dupa o alta scrisoare, iritata, ea a raspuns spunand: „Imi pare rau Tyler, am lipsit mult si am revenit abia astazi. Permiteti-mi sa-i atentionez pe cei care imi datoreaza informatiile si sa vad daca acum le au”. Deci, in mod clar, avea niste informatii de impartasit. Dupa acest mesaj, Susan Gough a disparut inca o data, de data asta definitiv, pana in momentul redactarii articolului. Intre timp, John Greenwald, depozitarul civil al celei mai mari arhive de documente desecretizate in baza legii pentru libertatea informatiilor (FOIA), a solicitat Pentagonului eliberarea nu doar a intrebarilor lui Rogoway ci si a corespondentei interne DoD cu privire la aceasta cerere. Cand le-a primit, el i le-a transmis si lui Rogoway, cu care era in bune relatii. Erau niste e-mailuri interne ale Fortelor Aeriene, in care apareau intrebarile puse de el, ca si unele raspunsuri. Conform acestora Air Force n-ar fi intalnit OZN-uri... Flotile fantoma Situatia este bizara. Dupa ce personalul propriu al Pentagonului a declarat ca aeronave neidentificate au produs intruziuni constante in spatiul aerian sensibil, acum nu erau dispusi sa raspunda nici macar la intrebarile legate de rolul Fortelor Aeriene in acele evenimente, serviciul responsabil de apararea acelui spatiu aerian. Asadar, pilotii Fortelor Aeriene spuneau ca ignorau aeronavele care zburasera pe coasta de est, de ce? In niciun caz din cauza tehnologiei, care la Air Force era chiar mai avansata decat la Marina. Rogoway avanseaza ca o posibila explicatie a observatiilor de pe coasta de est aparitia unor tehnologii militare noi, intre care el evoca programul secret si revolutionar al Marinei, numit NEMESIS, care a fost realizat in ultimii cinci ani si ar putea deveni operational in curand. El presupune mai multe tipuri de vehicule fara pilot, sisteme de bord si submarine, avand capacitatea de a proiecta flote fantoma de aeronave, nave si submarine, care sa apara perfect pe sistemele de senzori ale inamicului, disparate si separate geografic, situate atat deasupra cat si sub suprafata oceanului. Razboiul de drone devine una dintre cele mai importante probleme de securitate ale vremii noastre. Este o amenintare care s-a manifestat recent in moduri spectaculoase. Deci – spune Rogoway – intrebarile sale sunt la fel de relevante pentru nucleul securitatii nationale americane, ca si pentru a afla pur si simplu noi detalii despre misterioasele obiecte zburatoare care, in ultimii ani, par sa se fi ridicat pe noi culmi in constiinta publicului. Dar discrepanta dintre USAF si USN a relevat si circumstante mai ciudate. Intre altele, un alt sir scurt de e-mail-uri obtinute prin FOIA pare sa arate ca Fortele Aeriene nu au urmat miscarea Marinei de a-si schimba politica in ceea ce priveste modul in care personalul sau raporteaza intalnirile cu aeronavele neidentificate. Rogoway deplangea modul in care Pentagonul a evitat sa raspunda la intrebarile sale, fie si printr-un „nu putem comenta pentru moment”. La urma urmei – mai spune el – este in interesul publicului sa stie cum trateaza Departamentul Apararii mass-media intr-o problema la perpetuarea careia a contribuit el insusi, adaugand ca „a numi situatia doar ca dezamagitoare si bizara ar fi o subestimare uriasa”. DAN D. FARCAS
|
PARANORMAL 
