|
Pe 13 mai 2020, Chris Mellon, fost secretar adjunct al Apararii pentru Informatii, a participat la o sesiune de intrebari si raspunsuri, in direct, organizata de „To The Stars Academy” (TTSA) unde el este acum consilier. Sesiunea a fost orientata pe Fenomenele Aerospatiale Neidentificate (FAN) si pe politicile guvernamentale in acest sens. Spicuiesc mai jos câteva dintre intrebarile puse si raspunsurile fostului inalt oficial.
Pe videoclipul „Gimbal” se vede ca obiectul observat se roteste. Au vazut pilotii aceasta rotire cu ochii lor? Raspunsul este evident, intrucât ei pot fi auziti spunând „Uite, se invârte!”. Dar ceea ce Mellon spunea ca nu stie este daca, in acest caz, obiectul a fost urmarit doar prin camera cu termoviziune Forward-looking infrared (FLIR) sau daca a fost stabilit si un contact vizual. Insa, intr-o alta intâlnire, Cdt. Fravor si altii au avut un contact vizual cu OZN-ul, la mica distanta, cu o buna vizibilitate. Suspiciuni neelucidate La unele suspiciuni exprimate privind videoclipul „Go Fast”, referitor la inaltimea si viteza reala a obiectului, raspunsul a fost ca viteza obiectului este modesta, dar adevarata problema este cum poate ceva fara aripi sau propulsie sa ramâna in aer, oricare ar fi viteza, si sa zboare drept? Daca ar fi mai usor decât aerul, ar fi plimbat de vânt si n-ar putea urma o cale atât de dreapta. Dar problema FAN nu sta in acest videoclip sau in oricare alt videoclip. Stim, de la aviatorii de pe Nimitz si de la echipajul crucisatorului Princeton, ca un obiect alb, de 15 metri lungime, a atins o viteza hipersonica plecând dintr-o pozitie aproape stationara, la câteva secunde dupa ce a fost vazut coborând de la altitudini extreme. O alta persoana a intrebat de ce TTSA considera ca pentru a explica aceste videoclipuri n-ar fi suficiente niste explicatii banale. Raspunsul lui Mellon a fost ca problema nu sta in analiza TTSA, ci in cea a Departamentului Apararii (DoD). Pilotii si analistii de la DoD au respins aceste explicatii „banale” din diferite motive: pentru „Gimbal”, ca daca ar fi un avion mare, acesta ar fi vizibil, nu doar caldura evacuata, iar un avion de vânatoare nu s-ar putea misca in acest mod, pastrându-si totodata si portanta; la fel pentru videoclipul „Flir”. In ceea ce priveste videoclipul „Go Fast”, OZN-ul tinta nu se comporta ca un obiect mai usor decât aerul. S-a mai spus ca echipajul avionului-radar E2 Hawkeye – care se afla in zbor când Fravor a interceptat OZN-ul „Tic Tac” – ar fi semnat un acord de nedezvaluire a ceea ce s-a inregistrat. De altfel niciunul din acel echipaj nu a facut vreo declaratie publica. Mellon a raspuns doar ca echipajul E2 Hawkeye a fost intervievat si „niciun acord de nedivulgare nu a reprezentat o problema pentru personalul Marinei implicat in incidentele Nimitz”. Un participant la interviu a intrebat daca, pe baza cunostintelor si experientei fostului demnitar, au existat cumva si cazuri in care s-a stabilit o comunicare cu FAN-urile intâlnite de militari. Raspunsul a fost: „Nu, nu stiu. Exista un caz care implica o armata straina in care s-au facut asemenea afirmatii, dar nu am cum sa validez acest lucru”. Referirea era la un caz din Rusia, in care, se spune ca un OZN a raspuns la semnalele luminoase emise de la sol in directia sa. Despre cele 3 videoclipuri cunoscute s-a spus ca nu fusesera niciodata clasificate. Acum Pentagonul a anuntat ca ele au fost declasificate. Face parte oare aceasta dintr-o campanie de dezvaluire planificata? Mellon a raspuns ca, asa cum se stie, Departamentul Apararii a examinat cu atentie videoclipurile si a declarat public: „Dupa o revizuire atenta, Departamentul a stabilit ca lansarea autorizata a acestor videoclipuri neclasificate nu divulga capacitati sau sisteme sensibile si nu afecteaza in niciun fel investigarea ulterioara a incursiunilor in spatiul aerian militar a fenomenelor aeriene neidentificate”. In filmele produse de TTSA au vorbit si piloti activi ai Marinei, despre incidente din cadrul unor exercitii de antrenament clasificate. Au avut ei permisiunea Marinei? Raspunsul a fost ca exercitiile de antrenament nu au fost clasificate, deci aici nu era nicio problema. Si, intr-adevar, Marina a fost exemplara permitând pilotilor sa vorbeasca despre aceasta problema si, pâna in prezent, pilotii nu au spus ca ar fi fost repercusiuni negative. Vorbind despre colaborarea membrilor TTSA si despre unele declaratii publice care aparent se contrazic, Mellon a raspuns ca, desigur, ei pot avea opinii oarecum diferite asupra anumitor subiecte, având in vedere antecedentele lor si perspectivele diferite. Nu sunt cu totii constienti de aceleasi informatii. De exemplu, Lue Elizondo si cu el, ca fosti oficiali DoD, sunt in posesia unor informatii diferite de ale celorlalti. Unele informatii pe care el le are sunt confidentiale si nu pot fi dezvaluite. Oamenii din comunitatea de informatii traiesc cu asta tot timpul. Chiar si in rândul persoanelor care au acces la informatii Top Secret, exista tot felul de compartimente inguste. El a dat ca exemplu un caz in care poseda un raport potrivit caruia niste teroristi au introdus, prin contrabanda, o bomba nucleara in Washington, dar nu-si putea avertiza prietenii si vecinii sa iasa din oras! A fost dificil. Noroc ca in problematica OZN nu este cazul de asa ceva. O intrebare interesanta a fost in ce mod l-a schimbat, la nivel personal, atât pe el, cât si pe ceilalti membri ai TTSA, constientizarea faptului ca FAN este un fenomen real. Mellon a raspuns: „Sunt mândru de ceea ce am realizat intr-un timp scurt, dar sunt, de asemenea, constient de faptul ca ramificatiile sunt imense si, probabil, foarte preocupante. Cu cât problematica devine mai concreta, cu atât devine mai grea”. El insusi nu a avut experiente anomale „dar sunt umilit de experientele pe care armata americana mi le-a impartasit. Nimic nu poate inlocui aceste experiente de prima mâna... Am fost motivati de lipsa sprijinului pentru pilotii ingrijorati de amenintarile pe care le reprezinta aceste dispozitive, prin riscul de coliziuni, sau chiar mai rau. In acest moment, nu vedem necesitatea cresterii cheltuielilor de aparare. Credem ca problema ar trebui studiata in profunzime prin actiuni de cercetare-dezvoltare”. Mellon a mai spus ca nu vede nicio dovada ca DoD ar fi pe punctul de a publica informatii despre alte programe clasificate FAN. El aplauda deschiderea recenta a DoD pentru videoclipuri, dar ar dori mai multa transparenta in viitor. La TTSA, cu totii isi doresc mai multa transparenta din partea guvernului. Dezinteres oficial In mai 2016, publicista Leslie Kean il intrebase daca este sigur ca nu exista o musamalizare guvernamentala a subiectului FAN. Atunci el a raspuns: „Este imposibil sa dovediti contrarul si tot ce pot spune este ca nu am vazut niciodata vreo dovada a unui interes oficial pentru FAN”. Din pacate, si in acest moment, „problema centrala este lipsa de interes si de efort a guvernului pentru a ajunge la baza problemei”. Comitetele Congresului au fost de acord sa primeasca informatii. Dar exista inca teama de stigmatizare, daca nu chiar de ostilitate cu privire la aceasta problema chiar si dupa ce guvernul american a recunoscut ca fenomenul este real. Asa ca problema e tratata deocamdata cu usile inchise, dar incepe sa fie acceptata si se cauta raspunsuri. Mellon a mai specificat ca exista un interes international in crestere fata de FAN. In 2018, de exemplu, guvernul chinez a finantat un simpozion international FAN, axat pe probleme de inalta tehnologie. Lue Elizondo s-a intors recent dintr-o vizita in America Latina, cu informatii importante care vor avea un rol insemnat intr-un viitor episod al serialului „Unidentified” al TTSA. La intrebarea care ar fi cel mai important lucru care ar trebui sa rezulte din activitatea TTSA, Mellon a raspuns ca „Daca ar fi dovedita existenta vietii extraterestre inteligente, aceasta ar provoca cea mai mare transformare a perspectivelor umanitatii de la Copernic incoace. Daca, dimpotriva, am descoperi ca Rusia sau China au depasit Statele Unite din punct de vedere tehnologic, miza ar fi de asemenea enorma – Sputnik x1000”. Deocamdata insa guvernul american nu s-a deranjat nici macar sa extraga datele din sistemele de senzori existente, cu atât mai putin sa se angajeze intr-o investigatie riguroasa. El a adaugat ca a prezentat si un memoriu in care dezvolta aceasta problema la un nivel neclasificat, pentru a ajuta membrii Congresului si personalul lor sa inteleaga mai bine oportunitatile. La intrebarea daca oamenii din comunitatea de informatii cred ca FAN ar putea fi de fapt ceva extraterestru, Mellon a raspuns: „Absolut deloc! Inca suntem pe cale sa convingem comunitatea sa ia problema in serios. Iar daca oamenii se vor implica, aceasta ipoteza se va impune inevitabil”. DAN D. FARCAS
|
PARANORMAL 
