Manastirea Segarcea

Segarcea este un oras din judetul Dolj, aflat intr-o zona de câmpie, la 28 de kilometri de Craiova si 80 de kilometri de Calafat. Vestit pentru podgoriile din jur si pentru crama sa, orasul se mândreste si cu o veche manastire fortificata.

 Numele localitatii provine din doua cuvinte latine: „seges” si „arecesitus” insemnând „pamânt dorit”. Prima mentiune privitoare la aceasta asezare dateaza din timpul domniei lui Mircea cel Batrân, respectiv din 10 iunie 1416, constând dintr-un act prin care domnitorul intarea unor boieri mosiile din zona. Localitatea este mentionata si la 15 septembrie 1557, intr-un document semnat de Patrascu cel Bun.

 Pe mosia Segarcea o oarecare „Doamna Sultanica” a ridicat in vremea lui Negru Voda un schit de lemn. In 1547, pe locul acestuia a fost ridicata biserica de zid cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. A fost zidita in stil muntenesc cu o turla pe naos si una pe pridvorul deschis de forma patrulatera. In anul 1600, in timpul domniei lui Mihai Viteazul, au fost construite in jur zidurile masive de piatra si, deasupra portii de la intrare, era marcata data constructiei noilor fortificatii cu cifre romane MDC. Mai târziu au fost adaugate staretia si chiliile.

 In anul 1620 satul si Manastirea Segarcea au fost daruite Patriarhului din Alexandria. In perioada de stapânire otomana (1716-1739) manastirea a ars aproape in intregime, biserica suferind avarii serioase. A fost refacuta abia la mijlocul secolului al XIX-lea de calugarii din Alexandria, prilej cu care s-au facut si unele modificari ca desfiintarea zidului intre pronaos si naos.

 La 11 decembrie 1863, odata cu secularizarea averilor manastiresti, este scoasa de sub protectia Patriarhului din Alexandria si mosia revine statului. La scurt timp manastirea este desfiintata si biserica devine una parohiala. In 1884 o parte din averea manastirii revine regelui Carol I devenind domeniu regal viticol.

 Manastirea Segarcea are si in zilele noastre o incinta dreptunghiulara si pe laturile de sud si vest se mai vad inca urmele zidurilor care compartimentau fostele chilii. Poarta monumentala decorata in stil neo-baroc a fost realizata in 1903.

 Biserica este mare, conceputa in forma de cruce, iar deasupra pridvorului se inalta turnul-clopotnita. Pronaosul este acoperit cu o calota cu pandantivi. Intrarea in turnul-clopotnita se face printr-o usa de pe peretele de nord care cuprinde in grosimea sa si prima rampa de acces.

 Pridvorul este deschis si sustinut de coloane octogonale de zid marcând deschiderile cu arcade in forma de arc. Turnul-clopotnita are trei nivele, ultimul reprezentând camera clopotelor. Exteriorul este lipsit de profile cu exceptia soclului, a brâului si a cornisei, elemente care au fost adaugate in secolul trecut.

IRINA STOICA