|
Ralph Blumenthal si Leslie Kean sunt cei care au publicat in The New York Times, faimosul articol din decembrie 2017 despre proiectul OZN al Pentagonului si cu cazul portavionului Nimitz din Pacific, ca si un alt articol, in mai 2019, despre incidentele din preajma portavionului Theodore Roosevelt din Atlantic.
Iata ca, pe14 mai 2020, faimoasa publicatie a mai inserat in paginile sale si un al treilea articol al celor doi autori, intitulat: „Rapoartele Marinei descriu intâlniri cu obiecte zburatoare inexplicabile”. Ca raspuns la cererile depuse in temeiul Legii privind libertatea informatiilor (FOIA) de catre mai multe grupuri de presa, inclusiv The New York Times, US Navy a publicat recent mai multe rapoarte de siguranta a zborului, neclasificate, privind opt incidente de tip OZN produse intre 27 iunie 2013 si 13 februarie 2019. Conform acestora, pilotii de vânatoare ai Marinei au raportat intâlniri apropiate cu vehicule aeriene neidentificate, inclusiv câteva periculoase. Doua s-au intâmplat in aceesi zi, potrivit unuia dintre cele opt rapoarte. Trei dintre incidente au avut loc in spatiul aerian de utilizare exclusiva, ceea ce inseamna ca nicio alta aeronava nu fusese autorizata sa zboare in acea zona. Rapoarte de risc In aprilie 2020, Departamentul de Aparare a autentificat trei videoclipuri, publicate anterior de The Times, infatisând intâlniri aeriene OZN. Ele sunt insotite de relatarile pilotilor Marinei care au asistat la intâlniri. Incidentele din videoclipuri au fost cercetate in Pentagon, in cadrul unui program putin cunoscut, numit „Programul avansat de identificare a amenintarilor aerospatiale” (AATIP). Acesta a analizat, ani de zile, rapoarte despre obiecte zburatoare neidentificate. Existenta biroului care a derulat acest program a fost revelata pentru prima data de The Times in decembrie 2017. Unele dintre intâlniri devenisera publice si inainte, dar comunicarile privind Legea referitoare la libertatea informatiilor au vizat direct registrele oficiale ale Marinei care documenteaza toate incidentele, incluzând si descrierile pilotilor privind ceea ce au vazut. Inregistrarile Marinei, cunoscute sub denumirea de „rapoarte de risc” (hazard records), iau in considerare atât observatiile radar cât si pe cele vizuale, inclusiv intâlnirile apropiate cu vehicule aeriene sau „sisteme de avioane fara pilot”. O parte dintre incidente au implicat escadrilele de lupta de la bordul portavionului Theodore Roosevelt. Unul dintre fostii piloti F/A-18 Super Hornet, Lt. Ryan Graves, a descris anul trecut o intâlnire apropiata, din dreptul orasului Virginia Beach, cu ceea ce arata ca o sfera zburatoare care infasura un cub, dupa cum relatase un pilot coleg al sau, care a si raportat cazul la ofiterul de securitate al escadrilei. Incidentul a fost documentat intr-un raport cu putine detalii, pe 27 iunie 2013, care afirma ca echipajul unui avion al Marinei a vazut ceva trecând la aproximativ 60 de metri, pe partea dreapta. In conformitate cu raportul, „aeronava avea o culoare alba si aproximativ dimensiunea si forma unei drone sau a unei rachete”, cu o dâra de fum vizibila, emisa din sectiunea din spate. Nicio agentie nu executa zboruri de drone sau lansari de rachete in acea perioada si zona, se arata in raport. „Vehiculele aeriene fara pilot reprezinta o amenintare semnificativa de coliziuni aeriene”, a raportat ofiterul comandant. Incidentele au inclus si alte escadrile, nu doar VFA-11 „Red Rippers” de la Baza Aeriana Navala Oceana (Virginia). Conform documentelor, comandantii au luat in serios incidentele, avertizând cu privire la probabilitatea unei coliziuni in aer. Oficialii Departamentului Apararii nu accepta, evident, ca obiectele ar putea fi extraterestre, iar expertii sai spun ca „pot fi gasite in general explicatii pamântesti” pentru astfel de incidente. Si alti oameni de stiinta subliniaza ca lipsa unei explicatii terestre plauzibile nu constituie inca o dovada a originii extraterestre. In interviurile avute, cinci dintre pilotii implicati au evitat, si ei, sa faca speculatii cu privire la sursa obiectelor. Marina, in rapoartele sale, s-a abtinut, de asemenea, de la orice astfel de prezumptie. Un raport despre un incident OZN din 18 noiembrie 2013 constata alarmant: „Datorita dimensiunilor mici, multe UAS-uri din Statele Unite ale Americii sunt greu de remarcat vizual si putin aparente pe radare; prin urmare, ele prezinta un risc semnificativ de coliziune aeriana”. Raportul folosea prescurtarea UAS (de la unmanned aircraft systems) pentru toate sistemele de aeronave fara pilot, inclusiv pentru ceea ce am putea numi OZN-uri. Dupa mai putin de o luna, un pilot care a fost asigurat ca nu exista trafic in zona sa a detectat o tinta radar la o altitudine de 3.500 de metri si la o distanta de mai putin de o mila. „El a fost capabil sa identifice vizual o mica imagine alba la locul indicat de urma radar”, se arata in raport. Si pe 26 martie 2014 a fost depus un raport de aproape-coliziune, in spatiul aerian cu utilizare exclusiva. Incidentul a implicat doua aeronave F/A-18E Super Hornet din escadrila VFA-106, care zburau deasupra Oceanului Atlantic, in largul tarmului statului Virginia, când au observat un obiect pe radar. Un pilot a raportat ca s-a apropiat de tinta radar si a vazut un obiect metalic, argintiu, de marimea unei valize. Pilotul a trecut la 300 de metri de obiect. „Nu l-a putut identifica”, scrie in raport. Pilotul a transmis informatiile catre Facilitatea locala de control si supraveghere a zonei alocate flotei, care a primit mai multe rapoarte similare de observare in ultimele luni. „Acest fapt prezinta o preocupare semnificativa pentru siguranta, având in vedere ca aeronava necunoscuta a fost detectata intr-o zona de utilizare exclusiva”, a declarat ofiterul comandant. „Ar putea fi doar o chestiune de timp pâna când una dintre aeronavele noastre F/A-18 va avea o coliziune in aer cu un UAS neidentificat”. Pe 23 aprilie 2014, doua obiecte, care nu raspundeau la mesajul de a se identifica, au fost urmarite pe radar. In acelasi timp, au fost observate alte doua obiecte relativ mici zburând cu viteza mare in largul coastei Virginia, afirma un alt raport. S-a spus din nou ca evenimentele reprezinta „o amenintare severa pentru aviatia navala... Aceasta a fost a doua aparitie observata de escadrila in ultimele 10 luni.” Aeronava necunoscuta Cel mai recent incident inclus in documentele eliberate pe baza Legii privind libertatea informatiilor nu pare sa fie legat de un obiect zburator neidentificat. Pe 13 februarie 2019, un balon meteorologic rosu a fost depistat la 8.100 de metri de patru aeronave, in conditiile in care nu trebuia sa se afle nimic in acea zona. Raportul a concluzionat: „balon meteorologic lansat fara a anunta canalele corespunzatoare”. In aceeasi zi, de 14 mai, in care a fost publicat articolul din The New York Times, aparea, la compania britanica Sky News, un articol cu aceeasi tema, scris de Emily Mee. Se comenta ca „Rapoartele de risc” de la Navy Safety Center, publicate pentru prima data de site-ul Drive, dezvaluiau mai multe incidente, intre care unul in care un pilot a intâlnit o „aeronava necunoscuta”, care avea „aproximativ dimensiunea unei valize si culoarea argintie”. In timpul intâlnirii, din martie 2014, un avion al Marinei „a trecut la o distanta de 1.000 de picioare” de obiect, dar nu a putut identifica identitatea aeronavei. Pilotul „a incercat sa recâstige contactul vizual cu aeronava, dar nu a putut”, se mai arata in raport. Articolul din Sky News saluta si eliberarea, de catre Pentagon, a celor trei videoclipuri scurte, inregistrate de pilotii marini in noiembrie 2004 si ianuarie 2015. Pasionatii de OZN cunosteau deja aceste videoclipuri, care circulau online, dar a fost prima data când Pentagonul a lansat videoclipurile in mod oficial. Documentele recent eliberate par sa identifice un numar de aeronave drept drone sau „sisteme aeriene fara pilot (UAS)”. Nick Pope, care a investigat anterior OZN-urile in cadrul Ministerului Apararii al Regatului Unit, a declarat pentru Sky News ca filmele lansate de Pentagon ar putea arata ceva „extraterestru”, dar nu putea da o „explicatie definitiva”. Pope spunea: „Admitând ca nu avem de-a face cu o combinatie intre perceptia gresita a pilotului si anomalii ale camerelor in infrarosu (ceea ce este putin probabil, deoarece multe dintre date au fost capturate si pe radar), ramân foarte putine optiuni”. Ar mai putea fi „O tehnologie americana tip proiecte negre, testata in orb impotriva armatei ca parte a procesului de evaluare, o drona rusa sau chineza angajata in recunoastere, sau ceva cu adevarat necunoscut si da, poate chiar extraterestru.” DAN D. FARCAS
|
PARANORMAL 
