|
Alegerea lui Abraham Lincoln ca presedinte al Statelor Unite, la alegerile din 1860, a fost insotita nu doar de manifestatii de entuziasm, in statele din nord, ci si de resentimente, mergand chiar pana la amenintari cu moartea.
In drumul sau spre Washington, pentru luarea in primire a functiei si discursul inaugural, presedintele ales urma sa treaca si prin orasul Baltimore, care era un focar de intrigi, majoritatea populatiei, ca si politia si administratia locala respingand abolirea sclaviei, proiectul de suflet al lui Lincoln. Allan Pinkerton, seful celei mai eficiente agentii de detectivi particulari din America si un simpatizant al presedintelui a realizat imediat pericolul si si-a raspandit agentii in teren, pentru a culege informatii. A aflat astfel rapid ca un oarecare James H. Luckett, negustor de bumbac, remarcase, intr-o conversatie cu unul dintre detectivii sai ca „Lincoln se asteapta sa treaca linistit prin Baltimore, dar ma indoiesc de asta”. Flerul lui Pinkerton nu l-a inselat: dupa ce l-a contactat personal pe Luckett, dandu-se drept un bogat proprietar de sclavi din Georgia, si i-a oferit o mare suma de bani „spre a-i folosi in cea mai buna maniera in reusita cauzei Sudiste”, i-a castigat increderea negustorului si acesta i-a dezvaluit intregul plan vizand asasinarea lui Lincoln. Grupul de conspiratori se cazase la Hotelul Barnum si urma sa actioneze pe 23 februarie, cand Lincoln tinea un discurs deja anuntat, in gara Camden. Nu mai putin de sase fanatici sudisti urmau sa se afle in multime, spre a-l ucide pe presedinte. Pinkerton a realizat ca era vorba de un complot bine pus la punct si a trimis urgent un mesaj prin curier special catre trenul prezidential, cerand o intalnire cu Lincoln. Pe 21 februarie, el a avut o discutie cu cativa consilieri prezidentiali la Philadelphia, expunandu-le acestora planul complotului si propunandu-le devansarea intregului program: Lincoln avea sa soseasca in acea seara la Baltimore, sa tina discursul si sa plece apoi deghizat, spre a-si ascunde identitatea. Consilierii au fost oripilati, caci nici nu voiau sa-si imagineze cum presedintele abia ales se strecoara deghizat printr-un oras american, si au respins planul. Pinkerton a insistat atunci sa discute direct cu Lincoln. Presedintele l-a ascultat cu calm si a acceptat totusi sa-si devanseze discursurile din Philadelphia si Harrisburg, pentru a ajunge mai devreme la Baltimore. Totusi, el nu a parut convins ca exista un pericol real de asasinat, insa si-a schimbat parerea cand viitorul sau secretar de stat, William Seward i-a adus vestea – aflata de el pe alte canale – ca intr-adevar, la Baltimore se urzea un complot de proportii. Asa ca, ascuns sub un sal de panza si cu capul acoperit de o palarie, Lincoln a calatorit intr-un tren personal pana la Baltimore, avandu-i alaturi de Pinkerton si pe fostul lui partener de avocatura, Ward Hill Lamon, amandoi inarmati pana in dinti. La Baltimore, trenul a sosit in gara President Street si nu la Camden, presedintele a tinut un scurt discurs calatorilor surprinsi si apoi a plecat mai departe, ajungand la Washington DC la 6 dimineata, pe 23 februarie. In codul stabilit, Pinkerton a transmis autoritatilor din capitala federala: „Prunele au livrat nucile in siguranta.”. El se va lauda ulterior in presa ca i-a salvat viata presedintelui, cu care a ramas in relatii cordiale (ii putem vedea si in aceasta fotografie), desi istoricii moderni au pus la indoiala ca, in cursul acelor zile din februarie 1860, Lincoln ar fi fost cu adevarat in pericol de moarte. GABRIEL TUDOR
|
ISTORII UITATE 
