Apocalipsa din 2245

Ne paste pericolul unei catastrofe informationale ce ar putea sa se produca in jurul anului 2245, atunci cand nu mai putin de jumatate din masa planetei ar putea proveni din datele digitale pe care le generam.

 Apocalipsa este plasata mereu in viitor, de parca toti specialistii au devenit peste noapte adevarate „doamne Mafalda” cu acte in regula. Mai nou, in viitor ne vor omori, pe noi, planeta, informatiile. E drept ca informatia este imateriala, ea n-ar avea cum sa ne aduca apocalipsa, dar specialistii sunt de alta parere.

 Conform unei asemenea teorii, peste doua secole, „numarul total de biti digitali produsi anual de omenire ar putea depasi numarul de atomi ai planetei noastre si, mai mult decat atat, ar putea ajunge sa reprezinte jumatate din masa Pamantului”.

 Este vorba, asadar, despre cantitatea de informatie digitala vehiculata de Internet,  care ar putea avea consecinte catastrofale in cateva secole, dupa cum sustine un studiu recent. preluat de LiveScience si transmis de Agerpres.

 Si asta pentru ca traim de mai bine de un deceniu intr-o perioada caracterizata de o puternica vehiculare a informatiei prin intermediul calculatoarelor, telefoanelor inteligente si folosirea extrem de frecventa a retelelor de socializare care genereaza  cantitati extrem de mari de continut digital in fiecare secunda si in fiecare zi.

 Dupa cum estimeaza cei de la compania IBM, „90 la suta din datele digitale existente in prezent la nivel mondial au fost produse doar in ultimul deceniu”. Preluand informatia si situatia, fizicianul Melvin Vopson de la Universitatea din Portsmouth, Anglia, a avansat cateva idei legate de viitorul omenirii.

 Analiza sa incepe cu faptul ca Pamantul contine aproximativ 10 la puterea 21, sau 100 de miliarde de miliarde, de biti de informatii digitale. Adica „orice continut digital produs si depozitat oriunde pe planeta, de catre oricine”.

 Observatia poate fi corecta, dar sa nu uitam ca acum 70 de ani nu exista nici un bit de informatie digitala si planeta nu e azi in pragul extinctiei, doar pentru ca exista aceasta cantitate uriasa de informatie digitala.

Ce prevede Vopson pentru viitor?

 Presupunand o crestere anuala minima de 20 la suta a continutului digital, Vopson a estimat ca peste 350 de ani „numarul bitilor existenti pe Pamant va fi mai mare decat al tuturor atomilor care alcatuiesc Pamantul”, adica undeva la 10 la puterea 50, sau 100 de trilioane de trilioane de trilioane de trilioane de atomi. Astfel, intr-un viitor chiar mai apropiat decat peste trei secole si jumatate, „omenirea va ajunge sa foloseasca echivalentul consumului sau actual de energie doar pentru a sustine toate aceste siruri interminabile de 0 si 1”.

 Aceste orizonturi temporare par suficient de indepartate pentru a fi azi complet ignorate, dar Vopson aminteste o alta situatie din urma cu 60 de ani. Si ea un potential motiv de ingrijorare. In 1961, fizicianul germano-american Rolf Landauer a avansat ipoteza ca exista o legatura intre informatie si energie, pornind de la faptul ca stergerea unui bit digital produce o cantitate infima de caldura.

 Desi aceasta ipoteza, a legaturii dintre informatie si energie, denumita principiul lui Landauer, nu a dobandit un consens in mediul academic, ea a fost confirmata experimental in ultimii ani. Intr-un studiu publicat in 2019, Vopson sustinea ca, implicit, ar putea exista o legatura si intre informatie si masa, plecand chiar de la faimoasa ecuatie E = mc2. Astfel, Vopson a reusit sa calculeze masa potentiala a unui singur bit de informatie, care este de aproximativ 10 milioane de ori mai mica decat a unui electron.

 In aceasta cheie, desigur, masa informatiei digitale produsa anual este neglijabila,  avand greutatea unei singure bacterii E. coli, conform lui Vopson. Dar, daca presupunem ca se va pastra acea crestere anuala de 20 la suta a cantitatii de informatii digitale produse, „in mai putin de 500 de ani „greutatea” informatiei digitale existente ar putea fi egala cu jumatate din masa Pamantului”.

 Calculand mai departe, „daca aceasta crestere anuala ar fi de 50 la suta, jumatate din greutatea planetei ar fi reprezentata de informatii digitale nu mai tarziu de anul 2245. „Consider ca este vorba de o problema reala. La fel cum au fost si arderea combustibililor fosili, poluarea cu plastic si defrisarile, informatia digitala este trecuta cu vederea de toata lumea. Am inceput sa schimbam literalmente planeta bit cu bit”, mai spune omul de stiinta.

 Si date estimate de Vopson pleaca de la o crestere conservatoare. Si asta deoarece estimarile facute de International Data Corporation arata ca in prezent „cantitatea de date digitale creste cu 61 la suta pe an (fata de 20 la suta cat a folosit Vopson in calculele sale), conditii in care apocalipsa informatica s-ar putea produce mult mai repede.

 Pe de alta parte, specialistul in fizica particulelor Luis Herrera de la Universitatea din Salamanca (Spania), care nu a participat la studiu, este de parere ca „argumentele aduse in acest studiu sunt deopotriva surprinzatoare si provocatoare pentru minte”. Insa ideea ca informatia are masa ramane deocamdata teoretica si va necesita mai multe experimente pentru a o demonstra, a adaugat el.

GEORGE CUSNARENCU