Nascut pe 28 decembrie 1856 la Staunton City, Victoria, Woodrow Wilson a fost unul dintre cei mai progresisti presedinti ai Statelor Unite. Intruchipare perfecta a dictonului latin „minte sanatoasa in corp sanatos”, el a fost pasionat nu doar de invatatura, remarcandu-se in domenii precum filosofie, istorie si drept, ci si de sport, fiind unul dintre cei mai buni jucatori de fotbal american din istoria Universitatii Princeton.
Dupa o cariera fulminanta in domeniul avocatorii, a fost numit presedinte al Universitatii Princeton si s-a implicat in politica. Guvernator al statului New Jersey, el a primit nominalizarea din partea Partidului Democrat la alegerile prezidentiale din 1912. Orator desavarsit si om de o inalta probitate morala, pe care adversarii nu aveau, practic, de ce sa-l acuze, Wilson s-a impus zdrobitor in alegeri (a primit 435 din voturile electorilor, fata de contracandidatii sai, William Howard Taft, candidatul Partidului Republican, care a primit 8 voturi, si Theodore Roosevelt, candidatul nou infiintatului Partid Progresist, care a primit 88 de voturi; interesant e faptul ca a fost prima si singura data in istoria Statelor Unite ale Americii cand un candidat nou i-a invins pe doi fosti presedinti). Wilson a servit timp de doua mandate ca lider suprem al SUA, supervizand introducerea unei legislatii progresiste fara egal pana la politica „New Deal” a lui Franklin D. Roosevelt din anii 1930. A protejat muncitorii de abuzurile patronilor, a dat legea antitrust, prin care erau reduse puterile marilor corporatii si a impiedicat abuzurile comise fata de adolescentii angajati ca muncitori, sub varsta de 18 ani. Pe plan extern, desi ostil intrarii Americii in Primul Razboi Mondial, a declarat totusi razboi Puterilor Centrale in 1917, dupa publicarea controversatei „telegrame Zimmerman”, prin care Mexicului i se promiteau statele americane din sud in sprijinul ajutorului dat Germaniei. Dupa victoria Aliatilor, a jucat un rol esential in negocierea Tratatului de la Versaille si infiintarea Ligii Natiunilor. Ca atare, in 1919 i s-a acordat Premiul Nobel pentru pace. In acelasi an, a suferit insa un atac cerebral masiv, in urma caruia forta si influenta lui s-au diminuat. Va muri in 1924 din cauza unui alt atac cerebral. GABRIEL TUDOR
|