In al Doilea Razboi Mondial, practic toate partile implicate au luat in considerare lansarea de operatiuni de amploare, menite sa provoace distrugeri materiale masive si un numar ridicat de victime omenesti adversarului.
Din nefericire, unele dintre acestea chiar au fost puse in practica, demonstrand inimaginabilele orori ale razboiului. Altele nu s-au mate-rializat, fapt ce a dus la salvarea in extremis a milioane de vieti. Una dintre acestea a fost operatiunea britanica „Vegetarian”. In primavara anului 1942, intr-un moment cand majoritatea tarilor europene erau fie neutre, fie sub controlul lui Hitler, britanicii inca se temeau de o invazie nazista. Cum armele nucleare nu fusesera inca inventate si omenirea nu le descoperise formidabila forta distructiva, razboiul biologic parea a fi unul dintre cele mai eficiente mijloace pentru a forta capitularea unei tari. Expansiunea practic de neoprit a masinariei de razboi na-ziste i-a determinat pe britanici sa dezvolte arme biologice menite sa perturbe economia germana. Premierul britanic Winston Churchill l-a insarcinat pe dr. Paul Fildes, directorul departamentului de biologie al laboratorului de cercetari militare secrete din Porton Down, langa Salisbury, sa gaseasca o solutie pentru folosirea agentilor biologici in vederea stoparii progresului industriei de razboi germane. Fildes a venit cu ideea lansarii de suplimente alimentare contaminate cu antrax, cunoscute popular ca „prajituri pentru vaci”, pe pasunile germane. In opinia lui, o asemenea operatiune ar fi eradicat aproape imediat aprovizionarea cu carne a germanilor, provocand enorme pierderi materiale si umane si ducand la contaminarea cu antrax a intregii natiuni germane. Autoritatile militare britanice au acceptat planul si au initiat in secret producerea a cinci milioane de „prajituri” contaminate, care urmau sa fie lansate in diferite zone ale Germaniei de 12 bombardiere ale RAF. In primavara lui 1943, britanicii au decis sa testeze ineditele arme biologice pe insula Gruinard din Scotia. Guvernul a cumparat insula de la proprietarul acestuia, promitandu-i ca i-o va returna curand. O turma de oi a fost adusa pe insula si mici dispozitive explozive inconjurate de „prajituri” cu antrax au fost detonate langa blandele animale. Cum savantii utilizasera o tulpina foarte virulenta de antrax, bacteria a ucis toate oile in doar cateva zile. De asemenea, testele efectuate de cercetatorii militari au dus la concluzia ca detonarile raspandisera bacteria letala pe toata insula, iar aceasta a fost pusa in carantina pe termen nedefinit. Din pacate pentru britanici, masurile de protectie luate nu au fost suficiente: cadavrul unei oi a fost luat de valurile marii si a ajuns astfel pe coasta Scotiei, unde un caine l-a devorat, transmitand apoi boala altor caini locali, care au raspandit-o la vite si chiar la animale de companie. In cele din urma, peste o suta de animale locale au murit, insa autoritatile au reusit sa impuna o carantina drastica inainte ca boala sa afecteze si populatia umana. Abia in anii 1980 documentele privitoare la acest incident au fost declasificate si localnicii au putut afla ce anume le ucisese animalele. Dar cursul favorabil al razboiului l-a determinat in cele din urma pe Churchill sa abandoneze socanta operatiune. Toate cele cinci milioane de „prajituri” contaminate au fost arse. La mijlocul anilor 1980 autori necunoscuti au inceput sa trimita autoritatilor britanice cereri de decontaminare a insulei Gruinard si inclusiv mostre de pamant de pe aceasta insula, continand bacterii de antrax. Presiunea publica si o fobie generalizata fata de antrax, provocata de dezvaluirile alarmante ale presei, au determinat guvernul britanic sa accepte decontaminarea insulei. O solutie speciala de formol si apa de mare a fost pulverizata peste intreaga insula. In 1990, ministrul adjunct al Apararii, Michael Neubert, a devenit prima persoana care a vizitat insula decontaminata. In acelasi an, urmasii proprietarului au putut cumpara insula pentru suma simbolica de 500 de lire sterline, asa cum Churchill promisese in 1942. GABRIEL TUDOR
|