|
Unul dintre asa-numitele „infernuri” din regiunea nipona Beppu poarta un nume semnificativ – Shiraike-Jigoku („Lacul alb”) – dar si o traditie veche de sute de ani. Si nu este vorba despre proprietati nefaste ale apei acestuia, ci, dimpotriva, trimiterea catre teluric si obscur provine din temperatura ridicata a lacului.
Localnicii au transformat intr-un frumos si benefic ritual imbaierea in apele termale, motivatia constand din experienta vitalizanta pentru corp si suflet, deopotriva. Un spectacol nepamantesc Exploatarea in scop medical si turistic a lacurilor cu ape calde – onsen (in limba japoneza) – cunoaste o amploare remarcabila in Tara Soarelui-Rasare, insa numai amenajarile moderne determina atragerea de mari beneficii din aceasta activitate. La origine se afla temperatura ce poate depasi chiar si 80-90ºC, astfel ca imbaierile sunt permise in locuri speciale si pe durata limitata la o jumatate de ora, intrucat clientii pot suferi arsuri grave. Insa nu doar tratamentul in sine aduce avantaje nebanuite, ci si cadrul natural, ce pare unul desprins din filme science-fiction. De pilda, un alt lac („Lacul infernului”), are apa de culoare rosie, datorita continutului mare de fier, de pe suprafata sa ridicandu-se permanent nori grei de aburi. In plus, asemenea locuri sunt insotite si de extrem de spectaculoasele gheizere situate frecvent chiar in incinta respectivelor unitati. De aceea, pentru a se evita incidentele, privitorii le pot admira din spatele unor geamuri groase menite sa impiedice revarsarea jeturilor de apa fierbinte peste maluri. Leacurile din „fantanile tineretii” Cel mai vechi onsen din intreaga Japonie se afla pe teritoriul catunului Yunomine, de pe muntele sacru Wakayama. Se explica astfel si complexitatea ritualului imbaierii aici sub cerul liber, unde ploile cad frecvent. Atunci, abia iesiti din apa fierbinte, vizitatorii sunt dotati cu traditionala sugegasa – palarie de paie conica – si astfel ies sub stropii reci, care „inteapa” pielea in mod benefic, iar caderea pe suprafata apei, pe frunzele arborilor si pe pietrele calde genereaza o melodie ireala. Lacul se numeste Tsuboyu, a fost descoperit in urma cu circa 1.800 de ani si este singurul dintre cele peste 26.000 de asemenea ape naturale calde de pe arhipelag inscris in Patrimoniul mondial al umanitatii. Situat in inima unei paduri montane dese, la o altitudine considerabila deasupra Pacificului, la el se poate ajunge strabatand o cale de pelerinaj veche de peste unsprezece secole. Odata veniti aici, clientii se scufunda goi in apa fierbinte, singuri sau cate doi, feriti de privirile indiscrete alte trecatorilor pe drumul aflat in imediata vecinatate. Si nu e vorba nicidecum despre vreo extravaganta a lumii de azi. Continutul foarte bogat in minerale, diferit de la un onsen la altul, trateaza si vindeca numeroase maladii. A ramas, de pilda, scris in cronicile vremii ca prin anii 1400 un anume Oguri Hangan a fost salvat de otravire cu ajutorul acestei ape. Nu intamplator, de altfel, lacurile termale nipone sunt supranumite „fantanile tineretii”.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
|
MINUNI ALE LUMII 
