Cum au disparut europenii antici?

Stim cand au disparut dinozaurii, dar cand si mai ales cum au disparut primii europeni, europenii antici, este un mister. Un studiu recent incearca sa raspundã la aceste intrebari.

 Un recent studiu, rod al unei noi analize genetice a zeci de resturi fosile antice colectate in intreaga Europa, scoate la iveala teoria conform careia „unii dintre primii locuitori ai Europei au disparut in mod misterios spre sfarsitul ultimei ere glaciare si au fost in mare parte inlocuiti de altii”.

 Ar fi vorba despre o „rasturnare” genetica, probabil rezultatul unei schimbari rapide a climei, la care locuitorii anteriori ai Europei nu s-au putut adapta suficient de repede, a declarat coautorul studiului, Cosimo Posth, specialist in arheogenetica la Universitatea din Tübin-gen din Germania pentru LiveScience.

 Se pare ca „schimbarea temperaturii in acea perioada a fost enorma in comparatie cu schimbarile climatice care au loc in secolul nostru”, declara Posth. „Trebuie sa va imaginati ca si mediul s-a schimbat destul de drastic.”

Un arbore genealogic incalcit

 Europa are o lunga si incalcita mostenire genetica. Studiile genetice din ultimul deceniu au aratat ca primii oameni moderni care s-au revarsat din Africa, undeva intre 40.000 si 70.000 de ani in urma, s-au imperecheat cu neandertalienii locali, ceea ce-i face pe cercetatori sa afirme ca 1,5 pana la 2,1 la suta din ADN-ul oricarui om care locuieste in afara Africii de astazi, are origine neandertaliana.

 Ramanea insa neclar cand, mai exact, a avut loc incrucisarea dintre oamenii moderni si neandertalieni. Estimarile anterioare ale acestor evenimente au variat. Un raspuns mai precis privind acest moment, rezolvand misterul, a venit o data cu analiza unui fragment de coapsa descoperit in apropierea asezarii Ust’-Ishim din vestul Siberiei. In urma calculelor, s-a ajuns la concluzia ca varsta osului barbatului este de aproximativ 45.000 de ani. „Acesta este cel mai vechi om modern datat direct din afara Africii si Orientului Mijlociu si cel mai vechi (genom) modern uman care a fost secventiat”.

 Si atunci, cum a disparut aceasta linie genetica? Cateva lucruri au contribuit de-a lungul timpului.

 La inceputul revolutiei agricole, petrecuta candva cu 10.000-12.000 de ani in urma, cultivatorii din Orientul Mijlociu au migrat in Europa, inlocuindu-i treptat pe vanatorii-culegatori nativi. In urma cu aproximativ 5.000 de ani, calaretii nomazi numiti Yamnaya au ajuns in Europa venind  din stepele Ucrainei si s-au amestecat cu populatia nativa.

 Si cum asta n-ar fi fost de ajuns, linia genetica a unui alt grup de europeni antici s-a transformat in mod misterios in urma cu aproximativ 4.500 de ani, dupa cum sustinea un studiu din 2013 publicat in revista Nature Communications.

 Adevarul este ca se stia relativ putin despre migratia umana in Europa in perioada cuprinsa intre prima migratie din Africa si sfarsitul ultimei ere glaciare, cu aproximativ 11.000 de ani in urma. In acea perioada, vastul strat de gheata Weichselian acoperea o mare parte din nordul Europei (se intindea din Muntii Scandinavi, nordului Germaniei, Poloniei si nord-vestul Rusiei), in timp ce ghetarii din Pirinei si Alpi blocau traversarea dinspre est spre vestul continentului.

Linii genetice pierdute

 Pentru a obtine o imagine cat mai buna a mostenirii genetice a Europei in timpul acelei perioade, Posth si colegii sai au analizat ADN-ul mitocondrial, material genetic transmis de la mama la fiica, extras din ramasitele a 55 de fosile umane diferite, cu o varsta cuprinsa intre 35.000 si 7.000 de ani, provenind din mai multe zone ale continentului, din Spania pana in Rusia.

 Pe baza mutatiilor, a modificarilor acestui ADN mitocondrial, geneticienii au identificat populatii genetice mari, sau super-haplogrupuri, care au stramosi comuni indepartati. „Practic, toti oamenii moderni din afara Africii, de la Europa pana la nordul Americii de Sud, apartin acestor doua super-haplogrupuri care sunt M sau N”, afirma Cosimo Posth.

 In zilele noastre, toata lumea de origine europeana are haplotipul N mitocondrial, in timp ce subtipul M este comun in toata Asia si Australiasia.

 Echipa a constatat ca la oamenii antici, haplogrupul M a predominat pana acum aproximativ 14.500 de ani, cand a disparut in mod misterios si brusc. Haplotipul M existent la vechii europeni, care nu mai exista astazi in Europa, avea un stramos comun cu purtatorii moderni de haplotip M, in urma cu aproximativ 50.000 de ani.

 Analiza genetica a relevat, de asemenea, ca europenii, asiaticii si australienii ar putea sa provina dintr-un grup de oameni care au venit din Africa si s-au dispersat rapid pe intregul conti-nent european, nu mai devreme de 55.000 de ani in urma, afirmau cercetatorii din 2016, studiu publicat in revista Current Biology.

Refugiul climatic

 Echipa de cercetatori apreciaza ca aceasta migrare ar fi putut fi cauzata de schimbari climatice dramatice. In plina era glaciara, cu aproximativ 19.000-22.000 de ani in urma, oamenii s-au adapostit in „refugiul” climatic european, in regiunile europene fara gheata, cum ar fi Spania actuala, Balcanii si sudul Italiei, afirma Posth.

 In acelasi timp, populatiile care au supravietuit in locuri aflate mai la nordul continentului s-au redus dramatic.

 Apoi, in urma cu aproximativ 14.500 de ani, temperatura a crescut semnificativ, tundra a cedat locul padurilor si multe specii de animale cum ar fi mamutii lanosi si tigrii cu dinti sabie, au disparut din Eurasia, este de parere cercetatorul. Indiferent de motiv, populatiile deja mici apartinand haplogrupului M nu au reusit sa supravietuiasca acestor schimbari climatice in habitatul lor, iar o noua populatie, purtand subtipul N, a inlocuit grupul M din epoca de gheata, presupun expertii.

 Cum exact s-au petrecut aceste inlocuiri ramane, deocamdata, un mister. O posibila explicatie ar fi ca „noua genera-tie de europeni sa provina din refugiatii din sudul Europei, care erau conectati la restul Europei, odata ce gheata s-a retras”, este de parere Posth. Emigrantii din sudul Europei ar fi fost, de asemenea, mai bine adaptati la conditiile de incalzire din Europa centrala, a mai adaugat el.

 In fine, cel mai important lucru pe care il stim de acum despre noi, europenii, este acesta: facem parte din haplotipul N mitocondrial. Cel putin, in teorie.

GEORGE CUSNARENCU