O lume subpamanteana

Exista 36 de orase subterane în regiunea Cappadocia (Turcia), iar cel mai adanc este Derinkuyu, pe cand cel mai larg este orasul subteran Kaymakli. Este nevoie de mentionarea localizarii deasupra sau dedesubtul nivelului solului, deoarece întotdeauna vom avea de-a face cu doua orase „paralele”.

Labirintul subteran

 Cappadocia, tinut stravechi din Anatolia, ar putea fi reprezentata ca o lume dubla: una, a carei existenta se desfasoara normal, sub lumina soarelui si cealalta, ascunsa sub pamant. Mai multe descoperiri sugereaza ca la un moment dat intreaga Cappadocia era legata de o retea ascunsa de tuneluri subterane.

 Zona muntoasa s-a format, potrivit cercetatorilor, datorita eruptiilor vulcanice produse cu mii de ani in urma, care au lasat in urma cenusa, noroi si lava, iar vantul puternic a erodat stratul superior al solului creand o vasta zona de stalpi si turnuri de piatra de diferite culori ce pot ajunge la o inaltime de 50 m.

 Imposibil de explicat chiar si de catre inginerii din zilele noastre, modul de construire a orasului subteran Derinkuyu (Malakopi, în greaca locala veche) releva cunostinte si forte tehnologice inimaginabile. Se presupune ca a fost întemeiat de frigieni, în perioada secolelor al VIII-lea – al VII-lea î.Hr., ulterior fiind extins de crestinii greci si folosit ca loc de refugiu din calea invadatorilor arabi.

 Descoperit in 1965, cand in una din casele traditionale de tip pestera, un localnic a vrut sa curete un perete, dar acesta a cedat dezvaluind in spatele sau o camera necunoscuta, care facea legatura cu o alta, iar labirintul continua pe o distanta uriasa.

 De-a lungul mai multor veacuri, s-a ajuns astfel ca asezarea subpamanteana sa poata gazdui circa 30.000 de locuitori, în ceea ce cu greu putem numi astazi case – nu înaltate, ci „coborate” spre maruntaiele telurice pana la cel putin 85 de metri. Locuintele, magaziile, grajdurile, „pietele”, bisericile, cramele, scolile si toate celelalte locasuri indispensabile oricarei asezari umane sunt ordonate pe 18 niveluri. Dar, cum era imposibil ca viata sa se desfasoare aici fara o legatura cu exteriorul, în zona exista aproximativ 600 de iesiri catre oras, usi sau porti ascunse în curtile locuintelor de suprafata.

Un miracol de inginerie futurista

 În mod cert, proiectantii si constructorii extraordinarei retele de asezari subpamantene din Cappadocia stapaneau foarte bine notiuni de fizica, geologie, de mecanica fluidelor, de chimie si anatomie, pentru a mentiona doar domenii de baza necesare în cazul nostru.

 Un singur argument: Derinkuyu contine cel putin 15.000 de conducte de ventilatie care asigura aer proaspat, în adanc. Este putin probabil ca orasele subterane sa fi fost vreodata destinate locuintei permanente sau chiar sederilor lungi, dar au fost construite în mod clar pentru a rezista atacurilor si ar putea sustine un numar mare de oameni si animalele lor domestice, pentru perioade lungi de timp.

 Organizarea urbana era foarte complexa si probabil ca existau întotdeauna lucrari în desfasurare. Retelele extinse de pasaje, tuneluri, gropi în trepte si coridoare înclinate leaga camerele de familie si spatiile unde oamenii se întalneau, munceau si se închinau.

 Orasul subteran Kaymakli (Enegup, în greaca) a fost construit sub dealul cunoscut sub numele de Cetatea Kaymakli. Locuitorii si-au construit asezarea în jurul a aproape 100 de tuneluri ale orasului subteran, iar cei de astazi înca folosesc o parte din acestea ca pivnite, depozite si grajduri, accesate prin curtile lor.

 Kaymakli are pasaje joase, înguste si înclinate, in timp ce orasul subteran este format din opt etaje, subsol, doar patru dintre ele sunt deschise publicului astazi, în care spatiile sunt organizate în jurul arborilor de ventilatie. Asezarea era completata cu puturi, cosuri de fum pentru circulatia aerului, nise pentru lampi cu ulei, depozite, rezervoare de apa, grajduri si zone în care mortii puteau fi asezati pa-na cand conditiile de la suprafata permiteau înhumarea lor corespunzatoare.

 Cel mai important, usile de piatra în miscare atent echilibrate, asemanatoare pietrelor de moara, au fost concepute pentru a bloca rapid coridoarele în cazul unui atac, aceste usi functionau doar actionate din interior. Adancimea arborelui de ventilatie este de aproximativ 80 de metri în total. Chiar daca nu a fost complet deschis, Kaymakli este una dintre cele mai mari asezari subterane din regiune, fiind acceptat drept cel mai larg oras subteran cunoscut din Cappadocia. Numarul încaperilor de depozitare într-o zona atat de mica sustine ideea ca aici au locuit circa 3.500 de oameni, dintre primii crestini refugiati, inainte de acceptarea crestinismului ca religie.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU