Costin Petrescu, „Marea Fresca a Neamului”

„Un singur gand m-a chinuit tot timpul. Era mai mult decat o ambitie, era tinta suprema a vietii mele. De treizeci de ani port in mine planul acestei lucrari, pe care am schitat-o si am studiat-o a-proape fara intrerupere (...) E aici toata maretia si toata drama picturii care trebuie sa transforme dinamismul vietii in momente statice. Imi amintesc clipa in care am dat cu ciocanul in prima litera care incepe pe perete dictonul fatidic: «Loc rezervat pentru...» Am trait atunci cea mai puternica emotie din viata mea si as fi vrut sa se deschida pamantul, atat de mult ma inspaimanta spatiul gol pe care trebuia sa-l umplu cu viata.”

 Aceste cuvinte ii apartin pictorului Costin Petrescu, autorul magistralei fresce din sala de concerte a Ateneului Roman, o opera artistica si deopotriva o ilustrare – la propriu si la figurat, prin insusi destinul sau – a istoriei de doua milenii a romanilor. Acest plastician de exceptie, despre care insa prea putin se mai vorbeste astazi, a fost pictorul Familiei Regale, el concepand si splendida mantie regala a Romaniei, vesmant de gala oficial purtat la diverse ceremonii de regii tarii.

 Ca pictor, am putea afirma ca a avut o vocatie arhitecturala exprimata aproape explicit in creatiile sale. Ne referim in primul rand la arhitectura constructiilor de diverse feluri din tablourile sale, de la casele taranesti si chiliile austere din manastiri, pana la castele si monumente impunatoare.

 Dar trebuie sa adaugam accentul foarte puternic de natura spirituala regasit in „arhitectura” interioara a personajelor sale, definita printr-un echilibru si o semantica afectiva de exceptie. Intotdeauna, vorbind despre Costin Petrescu, sa nu uitam ca el a fost un portretist in adevaratul sens al cuvantului, avand o stiinta fabuloasa a alaturarii, in acelasi cadru, a mesajului vizual de simbolistica intrinseca citita pe fiecare detaliu al chipului pictat, in fiecare frantura de gest schitat de protagonistul tabloului, precum si in elementele secundare incluse in acelasi cadru, care vin intotdeauna sa accentueze mesajul subiectului principal. Daca vreti, este vorba despre un gen de dublu non-uman al personajului uman pe care il insoteste spre a-i pune in valoare insusirile.

 Toate aceste calitati ale creatiilor artistice ale lui Costin Petrescu se regasesc in opera sa de capatai, „Marea Fresca a Neamului”. Aceasta se desfasoara deasupra lojilor, de jur-imprejurul tamburului cupolei, cu exceptia locului unde se afla scena. Pe masura cladirii si a rolului spiritual de intensa vibratie a acesteia, pictura este una monumentala. Lunga de 75 de metri, lata de 3 metri si acoperind 225 de metri patrati, ea ar putea fi numita – pastrand proportiile – o Capela Sixtina laica a Romaniei. Realizata in perioada 1933-1938, fresca a fost structurata in 25 de episoade comparabile cu metopele vechilor temple.

 Autorul a ales, pentru a povesti in imagini istoria romanilor, in primul rand momentele si personalitatile cu rol de efigie in aceasta evolutie de-a lungul veacurilor. Ele sunt insotite de nenumarate alte elemente cu semnificatii la fel de penetrante. De pilda, primul episod, cel al pa-trunderii romanilor pe teritoriul Daciei si colonizarea ulterioara, gazduieste pe fundal, aparent putin importanta, silueta faimosului pod peste Dunare „al lui Apolodor din Damasc” iar, in secventa urmatoare, monumentul Tropaeum Traiani de la Adamclisi.

 Penultimul tablou prezinta o simbolistica aparte, care insa a avut de suferit tocmai din cauza meandrelor istoriei. Scena intrarii in cetatea Alba Iulia a Regelui Ferdinand I si a Reginei Maria, in memorabila zi de 1 Decembrie 1918, include cinci tinere imbracate in port popular, simbolizand cele cinci provincii ale Romaniei Mari. Dupa Al Doilea Razboi Mondial, a fost stearsa „Basarabia”, teritoriul respectiv fiind anexat de sovietici.

 In aceeasi nota se inscrie poate cel mai important episod din destinul frescei Ateneului. Plasarea in ultimele tablouri a regilor Romaniei nu putea fi tolerata de regimul comunist, astfel ca intreaga lucrare a fost acoperita cu o imensa draperie de catifea rosie.

 Ascunsa astfel de privirile publicului, fresca lui Costin Petrescu nu a mai innobilat cu adevarat interiorul marelui locas de cultura timp de aproape doua decenii, intre anii 1948 si 1966, dar pentru a fi corecti, trebuie sa precizam ca si in timpul regalitatii a existat un moment similar.
 In 1940, Ion Antonescu, care preluase puterea, i-a cerut pictorului sa-l elimine din fresca pe fostul rege Carol al II-lea, devenit indezirabil. In locul acestuia, Costin Petrescu a pictat alegoria tarancilor reprezentand provinciile Romaniei Mari.

 Un destin greu incercat, ce dovedeste ca arta nu inseamna simpla reprezentare a unor imagini reale ori imaginate, ci mai curand un indice vital al stadiului de evolutie al unei lumi intregi.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU