Topul erorilor stiintifice (2)

Continuam prezentarea altor catorva erori stiintifice, culese dintr-o selectie realizata de publicatia The Guardian. Stiinta se poate mandri cu realizari majore, dar gafele demonstreaza slabiciunile ei, atunci cand se indeparteaza de la dezideratul ei major, aflarea adevarului.

Mein fas

 Pe coperta numarului din 25 aprilie 1983 saptamanalul german Stern anunta stirea exclusiva: „S-a descoperit jurnalul lui Hitler. Erau reproduse 10 pasaje scrise de mana, aparent de catre führer. Senzationalul material provenea din 62 de carnete legate in imitatie de piele neagra, un jurnal personal scris de mana pe care Hitler l-ar fi tinut de la mijlocul lui 1932 pana cu doua saptamani inainte de sinuciderea lui din aprilie 1945.

 Publicarea paginilor a facut valva, tirajul revistei s-a marit cu 30 la suta, dar gafa nu a fost a conducerii editoriale, ci a istoricului britanic Hugh Trevor-Roper si a cercetatorului Gerhard L. Weinberg de la Universitatea Carolina de Nord din SUA, care examinasera sumar jurnalele si decretasera ca paginile erau autentice. Asta pentru ca ulterior, la o analiza mai atenta si mai putin partinitoare, s-a dovedit ca de fapt erau un fals.

Fuziunea la rece

 In 1989 chimistii Stanley Pons si Martin Fleischman, de la Universitatea din Utah, SUA, au declansat nebunia pe Planeta atunci cand au anuntat ca au rezolvat problemele energetice ale lumii, descoperind fuziunea la rece, sau Reactie Nucleara de Joasa Energie” (LENR, in abre-viere engleza). Cu toate acestea, de atunci nimeni nu a reusit sa reproduca rezultatele fuziunii nucleare in apa grea.

 Asta nu inseamna ca nu exista rezultate pozitive, la nivel limitat, de obtinere a energiei electrice prin metoda LENR cum e cazul inventatorului italian Andrea Rossi, care anunta, in 2011, realizarea dispozitivului E-Cat, (de la Energy Catalyser – catalizator de energie), considerat capabil sa produca cativa zeci de kilo-wati. Cu toate acestea, dispozitivul nu a fost prezentat fizic public, ci prin intermediul unui raport de testare efectuata in Italia, emis in august 2012. Salvarea energetica a planetei se amana deocamdata.

Telescopul spatial Hubble

 Este primul telescop care a fost plasat pe orbita terestra, si cel mai mare, o reusita a cercetatorilor de la NASA, cu ajutorul caruia astronomii au facut numeroase observatii, care au dus la importante descoperiri in astrofizica. Camera fotografica cu camp foarte larg de pe Hubble furnizeaza cele mai detaliate imagini in lumina vizibila realizate vreodata. De la lansarea lui in 1990, Hubble a devenit unul dintre cele mai importante instrumente din istoria astronomiei.

 Dar, desi poarta numele lui Edwin Powell Hubble, astronom si cosmolog american, fondatorul astronomiei extragalactice, cel care a demonstrat teoretic existenta si altor galaxii, in afara galaxiei noastre, imediat dupa lansare a fost descoperita o grava eroare de proiectare a oglinzii principale a telescopului Hubble, practic o aberatie de sfericitate, aberatie care compromitea grav capacitatile telescopului.

 Au fost necesare sute de milioane de dolari pentru repararea oglinzii si o misiune de intretinere, in 1993, moment in care telescopul a atins calitatile preconizate in proiect, devenind un instrument vital atat pentru astronomie, cat si pentru publicul larg.

Razele N

 La scurt timp dupa descoperirea razelor X in 1895, a existat o explozie de activitati de cercetare in acest domeniu fascinant, multi oameni de stiinta asteptand mai multe descoperiri similare.

 Deci, cand un alt tip nou de radiatii a fost anuntat in 1903, acest fapt a generat o emotie generala. Emotie care s-a stins la nici doi ani dupa anunt, cand in septembrie 1904, s-a demonstrat ca Razele N sunt un fals. Ce erau razele N si de unde vine initiala N?

 Primul anunt al descoperirii pretinselor raze N, noul tip de radiatie, a fost facut de René Prosper Blondlot, fizician la Universitatea din Nancy din Franta. Blondlot, un om de stiinta respectat si membru al Academiei Franceze de Stiinte, experimentase polarizarea razelor X cand a descoperit ceea ce credea ca este un alt tip de radiatii. In primavara anului 1903, Blondlot a publicat primul sau studiu despre noile raze in publicatia Proceedings of the French Academy (Comptes Rendus). El a numit noile raze, Raze N, iar N venea de la Nancy, orasul sau natal.

 Descoperirea cu raze N a fost o chestiune de mandrie nationala pentru francezi, deoarece radiografiile fusesera descoperite de Wilhelm Conrad Roentgen, un german. Rivalitatea nationala creeaza, uneori, astfel de gafe, si acesta nu este singurul exemplu.

 La cateva luni de la primul anunt al lui Blondlot, multi oameni de stiinta – in special oameni de stiinta francezi, dar si alti cativa – au pretins ca au vazut razele. Sute de lucrari au fost publicate in curand pe aceasta tema, inclusiv 26 de lucrari de Blondlot insusi. Ulterior au fost „descoperite” diferite proprietati ale razelor N.

 De exemplu, s-a constatat ca razele trec prin lemn si metale, dar au fost blocate de apa. Au fost emise de soare, arzatoare de gaz si metale, dar nu de lemn. Alti oameni de stiinta au propus aplicatii ale misterioasei radiatii. De exemplu, Augustin Charpentier, profesor de fizica medicala la Universitatea din Nancy, a raportat ca razele sunt emise de iepuri si broaste, precum si de creierul uman, muschi si nervi. El a prezis ca razele N, la fel ca razele X, ar putea fi utile pentru imagistica medicala, pentru a vedea conturul organelor interne. 

 In mijlocul entuziasmului national, un om nu reusea sa vada razele N in propriul laborator. Este vorba despre fizicianul american Robert Wood, de la Universitatea Johns Hopkins. In vara anului 1904, Wood a fost trimis in Franta pentru a observa experimentele lui Blondlot, in speranta de a clarifica problema.

 Blondlot si asistentii sai au organizat mai multe demonstratii pentru Wood. In cea mai cunoscuta demonstratie, Blondlot a aratat cum razele N pot fi emise printr-o prisma de aluminiu. Si cum experimentele trebuiau facute intr-o camera intunecata, Wood a profitat de situatie si a scos prisma cruciala. Apoi i-a cerut lui Blondlot sa repete observatiile spectrului de raze N.

 Nestiind ca prisma a fost inlaturata, Blondlot a continuat sa insiste ca a vazut acelasi tipar pe care pretinsese sa-l vada cand prisma fusese la locul ei. Dupa mai multe demonstratii similare, Wood a fost complet convins ca Blondlot si altii isi imagineaza un fenomen inexistent.

 Pe 22 septembrie 1904, Wood a trimis o scrisoare catre revista Nature descriind vizita sa la Laboratorul lui Blondlot si concluzia sa ca razele N nu existau. „Dupa ce am petrecut trei ore sau mai mult asistand la diferite experimente, nu sunt in stare sa relatez o singura observatie care sa indice existenta razelor”, a scris el in scrisoarea sa catre Nature. Desi Wood nu a mentionat Blondlot pe nume in articol, oricine l-ar fi citit ar fi stiut la ale carui experimente s-a referit.

 Raportul lui Wood a fost publicat in numarul din 29 septembrie 1904 al revistei, iar dupa cateva luni, aproape nimeni nu mai credea in raze N. Cat despre Blondlot, el a refuzat sa admita eroarea si a continuat sa lucreze la razele N multi ani dupa ce altii au renuntat la ele.

GEORGE CUSNARENCU