Venit pe lume la palatul Aoyama din Tokyo, ca fiu al împaratului Taisho si nepot al împaratului Meiji, Michinomiya Hirohito a primit o educatie aleasa si a devenit extrem de interesat de domeniul, foarte nou la începutul secolului XX, al biologiei marine, despre care va si scrie câteva lucrari.
În 1921 a devenit primul print mostenitor al Japoniei care a calatorit în afara tarii, efectuând un lung voiaj prin Europa. În 1924 s-a casatorit cu printesa Nagako Kuni, iar pe 25 decembrie 1926, la moartea tatalui sau, va deveni împarat. Domnia sa a fost numita, dupa traditia nipona, Showa („Armonia Luminata”). Desi lipsit de puterea executiva, ca împarat, el nu a ezitat sa ordone suprimarea unei tentative de puci militar, în februarie 1936. Istoricii dezbat înca si astazi implicarea lui Hirohito în Al Doilea Razboi Mondial: unii afirma ca acesta s-ar fi opus conflictului cu SUA si aliantei cu Germania si Italia, altii pretind ca ar fi fost implicat masiv în politica agresiva a Japoniei. Cert este ca în august 1945, când majoritatea liderilor militari ai tarii voiau continuarea razboiului, chiar si dupa exploziile atomice de la Hiroshima si Nagasaki, împaratul s-a implicat si a anuntat capitularea neconditionata. Mai mult, în discursul tinut pe 1 ianuarie 1946, Hirohito a repudiat statutul semi-divin traditional al suveranilor niponi. Prin noua constitutie a tarii, redactata de autoritatile americane de ocupatie, Japonia a devenit o monarhie constitutionala. În 1959, fiul cel mare al împaratului, printul Akihito, s-a casatorit cu o femeie de rând, încalcând o traditie veche de 1.500 de ani. În 1971, Hirohito a devenit primul împarat japonez care a calatorit în afara tarii, vizitând iarasi Europa, ca în tinerete, iar în 1975 a vizitat Statele Unite (unde a mers chiar si la Disneyland). La moartea lui, în 1989, a fost urmat la tron de Akihito. GABRIEL TUDOR
|