Vizualizarea mirosului in arta

Este absolut normal ca, privind artele plastice in paradigma lor istorica, sa ne intoarcem mereu catre reperele lor de valoare si inevitabile, de la desenele si inciziile parietale pana in prezentul complex.

 Insa prezentul configureaza intotdeauna un gen de portret-robot, al viitorului fiecarui gen artistic. Iar pictura – prima dintre artele vizuale prin care omul si-a exprimat sensibilitatile de-a lungul mileniilor – inregistreaza in prezent numeroase cai insolite de transfigurare a realitatii accesibile omului comun.

 Reperul de baza in ceea ce poate fi arta viitorului imediat se plaseaza in sfera sincretismului, adica a acelei nazuinte intime a omului de a recepta lumea, simultan, cu ajutorul cat mai multora dintre simturile cunoscute: vaz, auz, miros, gust, pipait. Asemenea tendinte de asocieri dateaza de multa vreme, insa unele sunt cu adevarat insolite. De pilda, cum ar fi sa vizitam o expozitie de pictura, ale carei lucrari sa le „receptam” prin miros?

 Pare o extravaganta, dar un asemenea experiment a fost realizat in Olanda. Ideea de baza este ca lucrarea expusa nu doar sa evoce prin imagine locul, epoca, atmosfera generala „invesmantata” in specificul sau, ci sa-l ancoreze puternic pe privitor exact in cadrul respectiv. Mai exact, intr-o scena in care apare un detaliu evocator de semne olfactive, acesta sa poata fi „mirosit” identic ca in urma cu zeci ori sute de ani.

 In cadrul expozitiei „volatilizat – parfumuri colorate”, organizata la Muzeul Mauritshuis din Haga, dozatoarele de parfum le permit spectatorilor sa perceapa deopotriva parfumurile spatiilor inflorite, dar si miasmele unor mici zone mai sordide – toate, asociate cu picturile. Analizand pictura din secolul al XVII-lea a lui Jan van der Heyden „Vedere a strazii Oudezijds Voorburgwal cu canalul Oude Kerk din Amsterdam”, un privitor modern poate observa o barca lunecand linistit pe apa, doua lebede care inoata, cladiri vechi cu ziduri de caramida.

 Ariane van Suchtelen, curator al muzeului, a documentat o noua expozitie, observand ceva in plus: imaginea include un loc de deversare a apei reziduale, langa un postament unde o femeie spala rufe. Ea afirma ca majoritatea vizitatorilor muzeului isi proiecteaza aici, probabil, experientele despre canalele moderne, relativ curate, asa ca s-a gandit sa faca astfel incat evocarea imagistica a veacurilor trecute sa miroasa la propriu la fel ca atunci, exact in epoca respectiva. Neobisnuita expozitie de la Muzeul Mauritshuis le ofera vizitatorilor o experienta profunda in legatura cu picturi evocatoare de lumea reala de acum trei-patru secole, prin asocierea artei cu experiente relevante pentru miros! Spectacolul sincretic include asa-numitele „dozatoare de miresme” care, prin apasarea cu piciorul a unei pedale, elibereaza o „portie” de aer parfumat.

 Dupa cum arata Laura Cumming (critic de arta britanic) in The Guardian, alegerea operei de arta olandeza din secolul al XVII-lea, mentionata mai sus, ca subiect al unei expozitii... olfactive, este foarte potrivita. Artistii din acea vreme si din acel loc erau interesati in mod special de evocarea mirosului si a gustului.

 Un artist de talia lui Rembrandt a pictat cu vopseluri mirositoare folosite la lucrarea „Alegoria mirosului” (cca. 1624-25), in timp ce Abraham Mignon a creat naturi indraznete cu fructe si flori.

 Alte sectiuni ale expozitiei abordeaza rolul parfumului in viata olandeza din secolul al XVII-lea. O tema foarte interesanta este despre disputele religioase legate de utilizarea de catre catolici a fumului parfumat ca parte a serviciilor religioase puternic senzoriale, spre deosebire de concentrarea protestanta asupra cuvantului simplu al lui Dumnezeu.

 Expozitia abordeaza, de asemenea, modul in care dezvoltarea comertului inclusiv cu munca oamenilor veniti in Europa din alte parti ale lumii a dus la cunoasterea de noi arome. De asemenea, unele picturi expuse pot sugera in mod clar un miros chiar si fara un dozator, precum ciclul „The Five Senses” de Jan Miense Molenaer.

 Mirosul este adesea considerat cel mai evocator simt. Neurologul Justus Verhagen (Yale University) afirma ca exista un motiv intemeiat pentru asta: „Simtul mirosului este strans legat de sistemul limbic evolutiv al creierului, avand acces direct la structuri precum amigdala, complexul hipocampic si cortexul. Acestea sunt puternic implicate in emotii si amintiri.” In schimb, vazul si alte simturi au o conexiune cognitiva „mult mai putin directa” cu memoria si emotia.

 Expozitia olandeza nu este prima de acest gen, Pablo Alvarez de la Universitatea Nebrija, Spania, declarand ca arta olfactiva a aparut ca disciplina in anii 1980 revendicand designul parfumurilor si al mirosurilor ca o realizare artistica. In aceeasi idee insolita, muzeul parizian Luvru a recrutat parfumieri de top pentru a crea parfumuri inspirate de unele dintre celebrele sale opere de arta, primul proiect major al muzeului care se concentreaza pe miros.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU