|
Imaginatia populara debordeaza atunci cand isi inchipuie o lume a masinilor inteligente, a robotilor viitorului. Sentimentele merg de la teama ancestrala la o asteptare nerabdatoare. Dar sunt robotii in realitate ceea ce ne imaginam noi?
Discutiile stiintifice despre robotii care vor gandi ca oamenii, inlocuind omul pentru ca apoi sa-i extermine sunt vechi, a trecut deja o jumatate de secol de cand subiectul este discutat la modul stiintific, nu la modul popular. Astazi, atunci cand vorbim despre masini, roboti inteligenti sau soldatii viitorului, discutia s-a mutat in alta zona, lasand in urma vechile stereotipuri. Acum vorbim despre Inteligenta Artificiala (IA). Despre IA se vorbeste doar de cativa ani mai aplicat, atunci cand e vorba despre A Patra Revolutie Industriala pe care o pun la punct cercetatorii, tenace si constant. Sunt tehnologiile viitorului care integreaza IA in activitatile zilnice ale oamenilor care tocmai s-au obisnuit cu un gadget precum telefonul inteligent. Dar treaba este mai serioasa decat ne putem imagina. A Patra Revolutie Industriala a fost subiectul central al Forumului Economic Mondial de la Davos, Elvetia, din 2019. Si nu intamplator. Asta pentru ca in 2016, Klaus Schwab, fondator si presedinte executiv al Forumului Economic Mondial si gazda liderilor politici, economici, din stiinta si cultura a publicat in 2016 o carte intitulata „A Patra Revolutie Industriala”, in care sustine ca aceasta revolutie tehnologica va „estompa limitele dintre sferele fizica, digitala si biologica”. Pe scurt, aceasta A Patra Revolutie Industriala se refera in termeni simpli la modul in care „tehnologii ca inteligenta artificiala, autovehiculele autonome si internetul lucrurilor fuzioneaza cu vietile fizice ale oamenilor”. Dar va putea IA cu care vor fi dotate masinile viitorului, si nu vorbim aici doar despre automobilele autonome, fara pilot, construite de miliardarul sud-african Elon Musk, sau Internetul Lucrurilor, ci la masinile mult mai complexe, robotii inteligenti, sa functioneze la nivelul inteligentei umane? Cu alte cuvinte, vor putea masinile viitorului sa gandeasca? In 1985, fizicianul teoretician Richard Feynman, premiu Nobel pentru fizica in 1968, a tinut o serie de conferinte despre computere, cele de atunci si cele ale viitorului, despre capacitatea lor de a gandi. Nu era foarte sigur ca ele, masinile viitorului, vor putea sa gandeasca asemenea oamenilor, afirmand printre altele si faptul ca un computer este „un sistem glorificat, de inalta clasa, foarte rapid, dar prost”. La o intrebare venita din public, „Crezi ca va exista vreodata o masina care va gandi ca fiintele umane si va fi mai inteligenta decat fiintele umane?”, Richard Feynman a dat masura complexitatii acestei probleme: „In primul rand, daca masinile gandesc ca niste fiinte umane? As spune nu. In al doilea rand, pentru a exista intrebarea „daca sunt mai inteligente decat fiinte-le umane”, trebuie mai intai sa definim inteligenta. Daca m-ai intreba, sunt masinile mai buni jucatori de sah decat orice fiinta umana?, raspunsul poate fi, da”. Intr-adevar, problema masinilor care sa gandeasca la fel de bine ca oamenii, a inteligentei artificiale, este una extrem de complexa. Cu atat mai mult azi, odata cu aparitia invatarii automate prin intermediul retelelor neuronale artificiale. Inteligenta artificiala este un domeniu de cercetare care isi atrage partea lui de hiperbola. Alimentata de naratiunile populare ale robotilor inteligenti care se comporta la fel ca fiintele umane, dezbaterea publica s-a concentrat asupra modului in care IA ne va transforma vietile, ne va inlocui locurile de munca si, in cele mai distopice fantezii, va prelua lumea, scrie Physics World intr-un articol pe acest subiect. Chiar si Sundai Pinchai, seful executiv al Google, ar fi spus ca „IA este unul dintre cele mai importante lucruri la care lucreaza umanitatea. Este mai profund decat, nu stiu, electricitatea sau focul”. Pe de alta parte, Michael Wooldridge, profesor de IA la Universitatea Cambridge din Marea Britanie, incearca sa contrazica dezbaterea populara in cea mai recenta carte a sa The Road to Conscious Machines: the Story of AI, „Drumul spre masinile constiente, Povestea Inteligentei Artificiale”. Pentru inceput, spune el, crearea unui robot care gandeste si actioneaza ca noi este extrem de dificila si este departe de a fi sigur ca acest lucru s-ar putea intampla intr-o zi, chiar daca ar fi dorit. Mai mult, acele povesti futuriste lansate pe piata de media in cautare de rating umbresc nenumaratele exemple de beneficii din lumea reala deja oferite de cercetarea in domeniul AI, cum ar fi traducerea limbilor straine, precum si monitorizarea asistentei medicale si diagnosticarea bolilor. Cineva care este interesat de modul in care IA a devenit un instrument crucial in multe domenii ale stiintei poate gasi idei si informatii consistente in le-gatura cu ceea ce este IA si, mai ales, ce nu este. Chiar si termenul „inteligenta artificiala”, inventat initial de academicianul american John McCarthy in 1956, poate fi inselator pentru un non-expert, deoarece sugereaza ca scopul este crearea unei masini capabile de gandire independenta. In realitate, acesta implica crearea de algoritmi si programe care sa permita computerelor sa urmeze sute de milioane de instructiuni, toate acestea devenind posibile in ultimii ani, datorita imbunatatirilor exponentiale ale puterii de procesare a datelor. Se poate admite ca azi computerele pot executa sarcini specifice foarte bine definite tocmai datorita acestei uriase puteri de calcul, cum ar fi ca pot invinge cei mai buni jucatori umani de sah si Go si pot identifica anomalii in mii de scanuri cu raze X, mult mai exact si eficient decat clinicienii umani. Dar asta nu inseamna ca masinile de azi pot totul. La ora actuala, ele inca nu pot intelege suficient, de pilda, o povestire, pentru a fi in stare sa raspunda la intrebari legate de aceasta si nici nu pot interpreta ceea ce se intampla cu adevarat intr-o imagine fotografica sau video. (Continuare in numarul viitor) GEORGE CUSNARENCU
|
SPECTACOLUL CUNOASTERII 
