Dezastrul „latrinei din Erfurt”

Unul dintre cele mai bizare episoade tragi-comice ale istoriei s-a petrecut in iulie 1184, cand mai multi nobili germani s-au adunat la o biserica pentru a transa o disputa funciara. Incidentul, ramas in traditia germana ca „Erfurter Latrinensturz” – dezastrul latrinei din Erfurt – nu este nici pe departe produsul imaginatiei, el fiind documentat de numerosi cronicari ai epocii.

 Intemeiat undeva in secolul VIII, orasul Erfurt facea parte, la 1184, din Sfantul Imperiu German si adapostea legendara fortareata Petersberg. Printre structurile care au supravietuit din perioada timpurie a asezarii se afla si biserica Sf. Petru, unde incidentul mai sus mentionat a avut loc.

 La acea vreme, Erfurt se afla sub stapanirea nominala a regelui Henric al VI-lea din dinastia Hohenstaufen, dar era disputat de doi nobili locali, Conrad de Wittelsbach, arhiepiscop de Mainz, si Ludwig al III-lea, landgraful Turingiei.  In 1180, arhiepiscopul Conrad a inceput construirea castelului fortificat Heiligenburg, pe o pozitie strategica, langa Kassel, chiar la granita cu teritoriul lui Ludwig.

 Decizia a fost considerata agresiva de catre acesta din urma, care s-a dedat la tot felul de sicane pentru a impiedica ridicarea castelului. Deranjat de conflictul tot mai intens dintre cei doi, regele a decis ca disputa sa fie rezolvata o data pentru totdeauna si a convocat la Erfurt zeci de nobili locali, dar si clerici de rang inalt, pentru a actiona ca mediatori. Asa se face ca una dintre salile bisericii Sfantul Petru a ajuns ticsita de oameni.

 Cladirea era veche deja de sute de ani, fusese construita din lemn si, daca pana atunci podeaua rezistase cu succes, greutatea excesiva a atator vizitatori i-a fost fatala. Cu un zgomot urias, structura din lemn a dusumelei a cedat, iar zecile de nobili si clerici s-au prabusit, odata cu peretii si acoperisul. Sub sala respectiva se aflau insa latrinele bisericii, folosite, de asemenea, de secole, si unde se acumulase, evident, o mare cantitate de excremente umane.

 Aproape 100 de nobili din elita imperiului, printre care Heinrich von Schwarzburg, Hesse Gozmar von Ziegenhayn, Friedrich von Abenberg, Burkard von Wartberg, Friedrich von Kirchberg si Beringer von Mellingen si-au pierdut viata, fie inecati in excremente, fie zdrobiti sub barnele peretilor si acoperisului, cazute in latrina, peste ei.

 Landgraful Turingiei a fost scos din latrina si a supravietuit, iar regele Henric si arhiepiscopul de Mainz au avut norocul ca la momentul respectiv sa se afle intr-o incapere separata, care nu s-a surpat cu totul, si s-au agatat de gratiile de fier ale ferestrelor, ramanand asa pana cand au fost salvati.

 Nu se cunoaste daca disputa care dusese la aceasta intalnire nefericita a fost transata si cum, dar cert este ca incidentul a avut un urias rasunet in epoca. Si cu siguranta ca, daca printre victimele dezastrului s-ar fi aflat si regele Henric, istoria Germaniei ar fi fost alta. Asa insa, Henric va deveni imparat al Sfantului Imperiu si va fi chiar unul dintre cei mai destoinici suverani ai acestui conglomerat, care, dupa moartea lui, va fi aruncat in haos pentru multe decenii.

GABRIEL TUDOR