Mesianism si ardoare

De curand, la editura Humanitas Fiction, in colectia Raftul Denisei, a aparut romanul Ascensiunea, al scriitorului grec Nikos Kazantzakis (in traducerea Elenei Lazar).

 Este un roman care a avut nevoie de mai mult de 9 luni ca sa se nasca. Practic, de enorm de mult mai mult timp, pentru ca a fost scris in 1946, pe cand autorul se afla la Cambridge, si care a ramas nepublicat pana in ianuarie 2021, cand a aparut mai intai in traducere, in Franta. Si cu toate acestea, Ascensiunea este „un text fondator aflat intre roman initiatic si relatare de calatorie, strabatut de mesianism si ardoare. Punand in discutie compatibilitatea convingerilor politice, artistice si spirituale, cartea este matricea care ilumineaza marile romane ale lui Nikos Kazantzakis”.

 Pe scurt, totul incepe la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, cu trimiteri autobiografice, atunci cand „Kosmas, tanar scriitor, se intoarce in Creta, la putine zile dupa moartea tatalui sau, capitanul Mihalis, si isi aduce si proaspata sotie. Spera ca iubirea lui si soarele tinutului sau natal sa fie de ajuns pentru ca Noemi, supravietuitoare a Holocaustului, sa se agate mai departe de viata. Creta e mai saraca si mai suferinda decat a lasat-o, dar spiritul ei salbatic, neinfrant, tinut viu de istoriile batranilor palicari si de lupta inversunata a insularilor de-a lungul anilor de razboi, ii hraneste dorinta de a gasi o cale noua, mai dreapta, prin care lumea sa dobandeasca definitiv pacea”, dupa cum sta scris in prezentarea editurii.

 Iata si primele randuri din aceasta carte: Se crapa de ziua. Sufla un vanticel dinspre uscat si marea se infiora; un usor miros de cimbrisor cobora dinspre uscat, si Kosmas, in picioare la prora, respira adanc sanul patriei. Stanci salbatice se sumeteau in fata lui, ici-colo copaci schitau pete intunecate, in departare crestele muntilor deveneau trandafirii. Cum plecase, in urma cu douazeci de ani, tanar cu mustata abia mijita, cu sufletul usor, si cum revenea acum! Intoarse capul: langa el o fata micuta, palida, privea si ea, cu ochi mari, plini de groaza... Creta, cu muntii ei, cu livezile de maslini, cu podgoriile, se apropia intruna. Megalo Kastro se albea in lumina zorilor. Mirosul de cimbrisor devenea tot mai puternic. Lumina coborase deja de pe creste la poalele muntelui si-i incingea de-acum radacinile, se revarsa domoala si inunda campia. Copacii incepeau sa se contureze, se auzea cantat de cocos, lumea se trezea.

 Pe scurt, despre Nikos Kazantzakis stim ca s-a nascut pe 18 februarie 1883 la Iraklion, in insula Creta, unde a si fost inmormantat. Intre 1902 si 1906 a urmat dreptul la Universitatea din Atena, apoi, timp de doi ani, si-a continuat studiile la Paris. A strabatut lumea in lung si in lat, calatorind pana in ultimele luni de viata. Detine recordul de traduceri: in peste 100 de tari. Timp de o jumatate de secol a fost creatorul unei opere de dimensiuni impresionante: poezie – Odiseea. O continuare moderna din 1938 contine 33.333 de versuri; romane – Gradina de piatra (publicat in 1959), Viata si peripetiile lui Alexis Zorbas (1946, ecranizat in 1964), Ascensiunea (1946), Hristos rastignit din nou (1948), Capitanul Mihalis. Libertate sau Moarte (publicat in 1953), Ultima ispita a lui Hristos (publicat in 1955), Saracutul lui Dumnezeu  (publicat in 1956), Fratricizii (publicat postum, in 1963), toate publicate de-a lungul anilor la Humanitas Fiction; dramaturgie si lucrari de memorialistica. S-a stins din viata pe 26 octombrie 1957 la Freiburg im Breisgau, in Germania.

 Cati dintre turistii care viziteaza azi Creta au auzit si despre Nikos Kazantzakis si cartile lui...

GEORGE CUSNARENCU