Privita dinspre Vest, astazi Mongolia are intr-un fel o alura comparabila cu o tara din nordul Africii. Cauza principala se leaga de faptul ca pe suprafata sa, de trei ori mai mare decat a Frantei, traiesc abia peste 3 milioane de oameni, dintre care o treime numai in capitala Ulan Bator.
Clima aspra nu pare a fi atractiva in mod deosebit acestor taramuri in care, pentru unii oameni, casa inca inseamna iurta, un cort atotincapator. Totusi, acest popor cu o istorie fabuloasa are si lucruri absolut fascinante de aratat lumii intregi. Ritual in onoarea zeilor Festivalul Naadam din Mongolia trimite tara intr-o frenezie festiva in fiecare vara, cand oamenii reinvie gloria veche a unui imperiu pierdut. Cele trei jocuri care constituie Naadam – lupte, curse de cai si tir cu arcul – sunt un mijloc prin care mongolii isi comemoreaza mostenirea razboinica nomada si independenta fata de China, obtinuta in 1921. Nimeni nu stie cand a inceput exact traditia, dar exista de secole ca test de forta si abilitate. Unii spun ca a fost infiintat ca o sarbatoare memoriala, ca un ritual de sacrificiu anual care onora diversi zei ai populatiilor din zonele de munte. Altii cred ca a evoluat din activitati de instruire pentru militari; expertii se refera adesea la cartea din secolul al XIII-lea „Istoria secreta a mongolilor”, pentru a demonstra ca Naadam a fost tinut inca din vremea lui Genghis Khan, cand a unit triburile pentru a crea unul dintre cele mai mari si mai temute imperii din istorie. Astazi, portretul sau este inca prezentat la jocuri; chiar daca perioada de glorie a imperiului a disparut de mult, multi inca isi venereaza Marele Han. Intoarcere in timp Ceremonia de deschidere a festivalului Naadam se simte ca si cum ai calatori inapoi in timp: soldatii sunt imbracati in imitatii ale stravechilor armuri si inconjoara stadionul national din capitala atat pe jos, cat si calare. Poarta sulite, arcuri si sageti si saluta mii de spectatori ca si cand ar juca intr-o versiune mongola a lui Ben Hur. Tobe si trambite creeaza o atmosfera epica, in timp ce femeile interpreteaza cantece si dansuri traditionale. Un element important s-a schimbat, in semn de incuviintare a modernitatii: Naadam nu mai este rezervat barbatilor, ci exista si intreceri feminine la tras cu arcul si curse de cai, nu si de lupte. Aceasta efervescenta vine suta la suta din sufletul si spiritul oamenilor. Participarea este permisa oricui, indiferent de varsta si, spre deosebire de ceea ce cunoastem noi, aici nu exista categorii de greutate ori limite de timp in demonstrarea fortei si agilitatii. Totusi, victoria nu apartine intotdeauna celui mai greu competitor. Uneori, o miscare rapida brusca poate produce schimbari uimitoare in doar cateva secunde; cel care atinge pamantul cu alta parte a corpului decat mainile si picioarele pierde. Castigatorul efectueaza apoi un ritual numit devekh sau „dansul vulturului”. Nascuti sub vantul libertatii Dincolo de fervoarea competitiei se manifesta o dispozitie festiva speciala a multimii, care include categorii variate de oameni. Vanatorii cu vulturi arunca asupra festivalului o aura de nostalgie medievala, prezentandu-si pasarile si caii cu care pozeaza alaturi de admiratori. Regulile sunt adesea uimitoare pentru cei din afara: varsta unui cal determina distanta pe care trebuie sa alerge, putand ajunge pana la 30 de kilometri istovitori. Si mai socanta este varsta calaretilor: intre 5 si 13 ani! „Abilitatile sunt importante, dar vrem sa vedem de fapt cat de bun este calul, nu cel care il calareste”, explica un antrenor. Cei care nu sunt interesati de sport se bucura totusi de Naadam prin multe activitati culturale ce se desfasoara la Ulan Bator in aceasta perioada. Concertele sunt adesea tinute in Piata Sukhbaatar, artificiile lumineaza cerul aproape de miezul noptii. In primele ore ale diminetii, petrecerile sunt in plina desfasurare, orasul dansand pana la rasaritul soarelui. Descoperirea patrimoniului national este scopul oficial al festivalului, chiar daca pentru multi dintre cei care participa, sportul este principala atractie. ADRIAN-NICOLAE POPESCU
|