Se indreapta societatea spre

Studiile care prezic catastrofe globale acapareaza intotdeauna mass-media si pe consumatorii de stiri. Fie ca e vorba despre sfarsitul lumii, fie ca e vorba despre schimbarile climatice. Un studiu din 1972 pomenea despre un colaps al societatii si el este azi luat in serios de cercetatori.

 Anii ’70 au abundat in studii catastrofice, de la marirea gaurii in stratul de ozon al planetei, la epuizarea zacamintelor de petrol pana in anul 2000. Intre timp, gaura din stratul de ozon a ramas la locul ei, iar rezervele de petrol sunt mai pline ca niciodata.

 Acum altele sunt prioritatile, schimbarile climatice, reducerea emisiilor de carbon si cresterea economica. In timp ce lumea asteapta cu nerabdare o revenire a cresterii economice in urma prabusirii provocate de pandemie, unii cercetatori ridica intrebari urgente cu privire la riscurile revenirii la „normalul” pre-pandemie.

Cu o jumatate de secol in urma

 In 1972, o echipa de oameni de stiinta de la MIT s-au reunit pentru a studia riscurile colapsului civilizatiei. Modelul lor de dinamica a sistemului publicat de Clubul de la Roma a identificat „limite iminente ale cresterii” (LtC), ceea ce insemna ca civilizatia industriala era pe cale sa se prabuseasca candva in secolul 21, din cauza supraexploatarii resurselor planetare, scrie publicatia online Vice preluata de LiveScience.

 Controversata analiza MIT a generat dezbateri aprinse si a fost infierata pe scara larga la acea vreme de analisti care au denaturat constatarile si metodele sale. Dar analiza din 1972 a primit azi o justificare uimitoare intr-un studiu recent realizat de un director senior al gigantului serviciilor profesionale KPMG, una dintre cele mai mari firme de contabilitate din lume.

 Gaya Herrington, cercetator in sustenabilitate si analiza dinamica a sistemelor la KPMG (SUA) si consilier al Clubului de la Roma, autoarea studiului Actualizarea limitelor de crestere: Compararea modelului World3 cu datele empirice publicat in noiembrie 2020 in Yale Journal of Industrial Eccology, concluzioneaza ca traiectoria actuala de afaceri a civilizatiei globale se indreapta spre declinul terminal al cresterii economice in urmatorul deceniu si, in cel mai rau caz, ar putea declansa colapsul societal pana in jurul anului 2040.

 Este pentru prima oara cand un analist de top care lucreaza intr-o entitate corporativa globala mainstream ia in serios avertismentul „limitelor de crestere”, incercand sa inteleaga cat de bine a trecut testul timpului modelul MIT expus in 1972. „La urma urmei, cartea care a prezentat acest model mondial (Limits of Growth) a fost un bestseller in anii ’70, iar pana acum aveam cateva decenii de date empirice care ar putea constitui o buna baza pentru niste comparatii semnificative. Dar, spre surprinderea mea nu am putut gasi asemenea incercari recente”.

 Asadar, care ar fi perspectiva pentru societate acum, la aproape o jumatate de secol dupa ce cercetatorii de la MIT au facut cunoscute prognozele lor publicate in bestsellerul din 1972, Limits of Growth?

 Analiza lui Herrington examineaza datele cuprinse in 10 variabile-cheie, si anume populatia, ratele fertilitatii, ratele mortalitatii, productia industriala, productia de alimente, serviciile, resursele neregenerabile, poluarea persistenta, bunastarea umana si amprenta ecologica si constata ca „cele mai recente date se aliniaza cel mai bine cu doua scenarii particulare, BAU2 (Afaceri ca de obicei) si CT (tehnologie inteligenta)” pomenite de World3.

 „Scenariile BAU2 si CT arata o stopare a cresterii in decurs de un deceniu si ceva de acum inainte”, concluzioneaza studiul. „Ambele scenarii indica astfel ca o continuare a business-ului ca de obicei, adica urmarirea cresterii continue, nu este posibila. Chiar si atunci cand sunt asociate cu o dezvoltare tehnologica inteligenta fara precedent, afacerile ca de obicei, dupa modelul LtG, ar duce in mod inevitabil la scaderi ale capitalului industrial, ale productiei agricole si ale nivelului bunastarii in acest secol”.

 Gaya Herrington declara pentru Motherboard ca, in modelele MIT World 3, colapsul nu inseamna ca omenirea va inceta sa existe”, ci mai degraba ca „cresterea economica si industriala se va opri si apoi va scadea, ceea ce va afecta productia de alimente si standardele de viata... In ceea ce priveste calendarul, scenariul BAU2 arata un declin abrupt in jurul anului 2040”.

 Din pacate, scenariul care s-a apropiat cel mai putin de cele mai recente date empirice se intampla sa fie cea mai optimista cale de urmat, cea  cunoscuta sub numele de SW (Lumea Stabilizata), in care civilizatia urmeaza o cale durabila si experimenteaza cele mai mici scaderi ale cresterii economice, bazandu-se pe o combinatie de inovare tehnologica si investitii pe scara larga in sanatatea publica si educatie”.

 Desi atat BAU, cat si Tehnologia Inteligenta (CT), indica sfarsitul cresterii economice in aproximativ 10 ani, doar scenariul BAU2 „duce la un model clar de colaps, in timp ce CT sugereaza posibilitatea ca viitoarele scaderi sa fie aterizari relativ usoare, cel putin pentru umanitate in general”.

O fereastra de oportunitate

 In timp ce concentrarea asupra urmaririi cresterii economice continue pentru binele sau va fi inutila, studiul lui Herrington constata ca progresul tehnologic si cresterea investitiilor in serviciile publice „nu ar putea evita doar riscul de colaps, ci ar putea duce la o noua civilizatie stabila si prospera care sa functioneze in siguranta in limitele planetare. Dar avem doar urmatorul deceniu la dispozitie pentru a schimba cursul”.

 „Prin urmare, in acest moment, datele se aliniaza cel mai mult cu scenariile CT si BAU2 care indica o incetinire si o eventuala stopare a cresterii in urmatorul deceniu, dar World3 lasa deschisa posibilitatea ca declinul ulterior sa devina un colaps”, concluzioneaza studiul. Desi scenariul Lumii Stabilizate „urmareste cel mai putin indeaproape datele actuale, o schimbare deliberata a traiectoriei adusa de o societate care se indreapta spre un alt obiectiv decat cresterea accelerata este inca posibila. Studiul LtG sugereaza faptul ca aceasta fereastra de oportunitate se inchide rapid”.

 Intr-o prezentare sustinuta la Forumul Economic Mondial din 2020 in calitatea sa de director al KPMG, Gaya Herrington a pledat pentru ceea ce ea numeste agrowth – o abordare atipica a cresterii care se concentreaza pe alte obiective si prioritati economice.

  „Schimbarea prioritatilor noastre sociale nu trebuie sa fie o capitulare in fata necesitatilor sumbre”, spunea Herrington, iar „activitatea societatii poate fi regenerativa, capacitatile noastre productive pot fi transformate. De fapt, vedem exemple in acest moment. Extinderea acestor eforturi creeaza acum o lume plina de oportunitati care poate fi, de asemenea, durabila”.

 Asadar, viitorul societatii nu este catastrofic, totul depinde de noile directii pe care societatea este dispusa sa se indrepte, aceasta ar putea fi concluzia cercetatoarei de la KPMG.

GEORGE CUSNARENCU