Iluminatul din pestera

Iluminatul artificial a fost o resursa fizica cruciala pentru extinderea comportamentului social si economic complex in grupuri umane din paleolitic.

 Mai mult, controlul focului a permis dezvoltarea primului comportament simbolic in pesteri adanci, in urma cu aproximativ 176.000 de ani.

 In noile lor cercetari, oamenii de stiinta de la Universitatea din Cantabria au caracterizat calitativ si cantitativ trei sisteme de iluminat – torte, lampi portabile cu grasime si seminee – utilizate in perioada paleolitica pentru a intra in adancurile pesterilor.

 Cercetatorii si-au efectuat experimentele in pestera Isuntza I din Tara Bascilor, Spania. Iluminatul lor „replicat” s-a bazat pe dovezi arheologice gasite in locuri similare si a inclus cinci faclii (fabricate in mod variabil din rasini de iedera, ienupar, stejar, mesteacan si pin), doua lampi de piatra cu grasime animala (maduva osoasa de vita si cerb) si un semineu mic (lemn de stejar si ienupar). Ei au descoperit ca diferitele sisteme de iluminat aveau toate caracteristici diverse, sugerand selectia si utilizarea lor probabila in diferite contexte.

 Luminile din lemn formate din mai multe bete au functionat cel mai bine pentru explorarea pesterilor sau traversarea spatiilor largi, deoarece proiectau lumina in toate directiile (pana la circa 6 metri), erau usor de transportat si nu orbeau purtatorul tortei, desi aveau o intensitate de aproape cinci ori mai mare decat cea a unei lampi cu grasime dubla.

 Lumina facliilor a durat de la 21 de minute, cea mai scurta, pana la cea mai lunga, de 61 de minute. Ele tind sa functioneze neregulat si necesita o supraveghere atenta atunci cand ard, desi sunt usor de aprins prin oxigenare (miscand torta rapid dintr-o parte in alta). In schimb, principalul dezavantaj al tortei a fost cantitatea de fum emisa.

 Lampile cu grasime au functionat cel mai bine pentru iluminarea spatiilor mici pe o perioada lunga de timp si cu o intensitate a luminii similara cu cea a unei lumanari, pe o raza de cel putin 3 metri. Desi nu erau potrivite pentru tranzit din cauza efectului orbitor si a iluminarii slabe a podelei, ele au ars constant si fara prea mult fum timp de peste o ora.

 De asemenea, echipa a realizat un singur semineu, un sistem static, care a scos mult fum si a fost stins dupa 30 de minute. Iluminatul artificial a fost o resursa fizica cruciala pentru extinderea comportamentului social si economic complex in grupurile paleolitice, in special pentru dezvoltarea primelor explorari paleospeologice si pentru inceputul artei parietale in pesteri.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU